Până să urcăm sus, pe munte, eu tot mă uit pe harta zonei fiindcă e nouă pentru mine. Și sunt atâtea locuri în apropiere că mi-ar trebui săptămâni, zi de zi de mers, să descopăr ce e pe acolo. De la cetăți dacice la muzee, la păduri, la țancuri, la cascade... Da, cascade! Găsesc pe hartă cascadele de pe valea Cormaia! Evident că Ioana a fost prin locuri așa cunoscute și mă duce de dimineață. Mai ales că putem ajunge cu mașina și apoi ne putem continua planurile de munte. Trecem dealurile din valea Bistriței în valea Someșului Mare și ne oprim la intrarea în valea Cormaia. Aici găsim panoul următor:
Mergem pe drumul cu TR, lăsăm în dreapta drumul spre cabana Farmecul Pădurii și facem stânga pe drumul forestier. Conform hărții ar trebui să avem trei cascade: Poderei, Cucului și Detunata. Sunt mult mai multe și doar la cascada Cucului vedem un chioșc amenajat (la care se tot lucrează, bravo asociației care face asta!) și un pod amenajat peste apă (16 km de la intrarea pe vale). Lăsăm mașina și cu Maga cu tot (cățelușa) urcăm mai întâi pe poteca în serpentine, apoi o coborâre la apă (totul e amenajat cu cabluri) și urmează o scară metalică. Maga urcă cu emoții și mai mult, la coborâre, ne temem pentru ea și preferăm să o coborâm în brațe pe zona cea mai riscantă. Urmează o a doua scară și apoi intrăm în adâncul văii. Cascadele tot continuă. Nu poți înainta pe fir și urc un pic pe o potecă în pantă în partea stângă. Maga e după mine! Când consider că e prea riscant și expus (aici nu mai e amenajat) ne întoarcem la Ioana care ne aștepta pe un prag deasupra scărilor.
Coborâm la mașină, facem un pic de mișcare cu Maga (adică vine după noi în spatele mașinii), mai vedem ceva cascade pe stânga și trecem de un cablu al tăietorilor de lemne. Un șofer de TAF ne avertizează că nu trebuia să trecem și oricum se strică drumul. Ne întoarcem, găsim un loc de masă și apoi, ”cu burta plină” mergem spre munte. Nu fără a face o pauză la ferma de mure a unui prieten al Ioanei pentru o degustare! Pe valea Bistriței și prin Mureșenii Bârgăului ajungem pe altă parte la Colibița și de aici ați citit în postarea anterioară...
