Bucegi 8-9.09.2012

Colegi de tura: Ilinca Alexandrescu, Cezar Partheniu

Incepand de miercuri, gandesc si stabilesc traseul pentru we. Vor fi doua zile lungi in care planuiesc sa parcurg multe poteci marcate in dragii si interminabilii Bucegi. Stiu ca nu am ajuns si nu cred ca voi mai parcurge alta data traseul din Rasnov spre poiana "7 izvoare" si apoi Malaiesti fiindca e foarte incomod daca nu ai masina. Stiu ca traseele de scurtatura intre BG (intre Piatra Arsa si Babele) si cantonul Jepi (TA) sau cabana Caraiman (PA) nu imi par deloc importante! In fine ma bucur ca obtin masina de serviciu si astfel am sansa de a parcurge mai usor cei 10 km din Rasnov pana la bariera de pe valea Malaiesti. Ma bucur si mai mult cand Ilinca imi spune ca vine cu mine, desi traseul este lung si nu stie daca poate face fata! Si si-a depasit propriile limite! Bravo, Ilinca!

Ziua 1 - sambata 8.09.2012

La 6.30 pornim din Bucuresti pe noua autostrada A3 pana la Ploiesti (vedem un rasarit foarte fain), apoi Comarnic (o alta pauza sa luam niste covrigi mari cu susan de la magazinul de paine situat vis-a-vis de gara), Sinaia, Busteni, Azuga si inainte de Predeal facem stanga pe DN73A spre Paraul Rece si Rasnov. In zadar cautam pe stanga BA pe care ar trebui sa ne intoarcem maine! Din Rasnov facem stanga pe drumul de pe valea Paraului Mare/Ghimbavului (marcat cu BA) si nu gasim uzina electrica inlocuita acum de un saivan si cateva baraci muncitoresti. Urcam pe valea Malaiesti, lasam in stanga drumul auto spre Diham si dupa vreo 2 kilometri ne oprim la bariera de pe valea Malaiesti (10 km din Rasnov): end of the road! Va trebui maine sa coboram pana aici in caz ca uzina e mai sus! Ne intoarcem pe acelasi drum pana in Predeal si lasam masina in benzinaria de langa gara. De aici luam un microbuz (11.30; 4.5 lei/persoana) pana in Busteni in dreptul strazii Telecabinei. La 12.05 trecem pe langa statia de telecabina, fotografiez progamul si pretul pentru dati urmatoare (7.45-17.00 zilnic cu revizie marti dimineata intre 7.45 si 10.30 si pret 32 de lei pana la Babele)! Ma intriga faptul ca la bilet dus-intors nu da pic de reducere macar pentru "fidelitate"! Nu ca as merge eu prea mult cu cabina ;)! In 20 de minute suntem la inceputul vaii Jepilor si vom urma marcajul CA pana la statia de cabina de langa Babele. Conform placutelor puse de Salvamont, traseul este deosebit de periculos si este inchis circulatiei turistice intre 1 noiembrie si 30 aprilie. Sa nu aduc aminte aici de expresiile "traseu inchis"/"traseu nerecomandat"... Lasam in stanga PR spre cascada Urlatoarea si TA spre cantonul Jepi pe valea Urlatorii (peste o saptamana vom cobori pe aici!) si pornim in sus (4-4 1/2 ore pe indicator pana la Babele!). Urcam cateva minute pe poteca printre radacini, apoi vreo suta de metri pe un drum de TAF si il lasam pe aceasta sa coboare spre apa Jepilor si apoi in dreapta spre cabana Salvamont de la baza vaii Spumoase.
Urcam pe versantul drept geografic (stang la urcare!) folosindu-ne de patru cabluri, o scara de lemn si un pod de lemn pret de vreo ora si ceva. Poteca ne duce in final dupa o ora si 10 minute pana la firul sec al Jepilor pe care il traversam spre versantul stang (tot geografic).
Dupa 50 de minute de urcat serios prin padure, timp in care vorbim intr-o mica pauza cu doi turisti ce urca si ei spre Caraiman si Babele, iesim pa prima poiana alpina unde gasim si un cablu ceva mai serios. Imi aduc aminte prin treapta metalica instalata pe stanca de treapta mai larga cu lemn.
In stanga noastra avem Claile Jepilor cu ale lor vai si in dreapta peretii Caraimanului care au o intrerupere in Brana Mare a Caraimanului. In 20 de minute trecem iarasi pe versantul drept, mai urcam putin si facem o pauza de "cedare de prioritate" la cei care coboara pe hornul echipat cu lant. Ne place extrem de mult o fetita de cel mult cinci anisori care coboara cu tatal ei. Ii e mereu frica si o incurajam sa se tina de lant si sa coboare. Asa simpatica este un pic fricoasa si totusi indrazneata! Urcam pe horn, lasam in partea lui superioara poteca nemarcata ce merge spre braul lui Raducu, trecem pe partea stanga a vaii si curand ajungem la scarile de beton echipate cu lant. Simplu mai pare vara!
Continuam urcusul printre cabluri pana ajungem in dreptul capatului de jos al cascadai Caraiman. De fapt al fostei cascade ca acum e secat totul! Doar urma ruginie de pe stanca da de gol locul in care apa se arunca de la inaltime!
Urcam un pic spre firul vaii si in fata dam de o saritoare pe care nu se poate urca cu echipament turistic obsnuit! Poate cu echipament de alpinism, da! poteca noastra face dreapta (spre nord) pe o brana care iarna pune mari probleme datorita inclinarii (repet ca iarna traseul nu este recomandat/este inchis!). Uitandu-ma in spate in capatul branei imi spun in gand: iarasi am ratat intrarea in Braul Portitei! Trecem peste o insiruire de lanturi si cu ultimele priviri in spate ajungem sub panta finala dinainte de platforma cabanei Caraiman. Urcam in serpentine una dupa alta pana ce iesim in fata cabanei la stalpul indicator (16.50). Spre cabana Piatra Arsa si spre Monumentul Eroilor avem marcaj PUNCT ALBASTRU, nu punct rosu (spre Crucea Eroilor) cum apare pe harti!
Bem cateva ceaiuri fierbinti, intreb detalii despre trasee la cabana (nu stiu de ce, dar mi se pare evident sa nu primesc raspunsuri clare de aici!) si la 17.35 pornim in sus spre Babele. Urcam pe firul principal al vaii pe malul stang (geografic), peste 15 minute trecem un prag stancos si apoi pe malul drept ajungem la statia de telecabina (30 de minute de urcare). Nu mai tineam eu minte bine sau traseele ajungeau inainte fix la cabana? Mergem pana la cabana, vrem sa lasam rucsacii la "Floare de colt" si nu ii gasim pe Gina si Ginel, la cabana mi se spune cu raceala ca ei la 21.00 inchid sala de mese si nu mai avem de unde sa luam rucsacii (18.20) (de retinut ca vom reveni dupa 21.30 si sala de mese inca e deschisa!) si primim recomandarea de a lasa rucsacii la baza Salvamont Baba Mare. Aici Gumita e mult mai de treaba si accepta sa lasam bagajele pentru a face un circuit in continuare fara bagaje (18.45). La 19.00 (inca lumina!) ii spun Ilincai sa o ia inainte spre cruce fiindca eu vreau sa merg pe tot traseul marcat incepand de la statia de telecabina. Recuperez repede distanta si pana in capatul de sus al firului vaii Jepilor o ajung pe Ilinca si vom merge impreuna. In spatele nostru soarele se duce in culori de penel dupa orizont!
Urmam curba de nivel care ne duce pe deasupra peretilor Branei pana sub varful Caraiman. Coboram cu atentie pe niste trepte stancoase si la 20.55 suntem langa Monumentul Eroilor. E a doua oara pentru Ilinca cand ajunge la Crucea Eroilor. A mai fost aici acum opt ani! Bustenii incep sa se vada in luminile noptii si nu avem prea mult timp de pierdut aici. Ne intoarcem cu fata spre vf Caraiman si facem stanga pe PA pe Brana Caraimanului (zona marcata). Poteca este lejera (vara) si cu putina atentie, nu ridica absolut deloc probleme. Coboram cam jumatate din brana pana vedem cabana Caraiman si se intuneca de-a binelea. Mie frontala imi face figuri si se tot stinge si folosesc lanterna de la telefonul mobil (risc sa ma repet spunand ca lanternuta asta slaba mi-a salvat de cateva ori viata!). O indrum pe Ilinca cu atentie pe fiecare treapta stancoasa de pe brana si o rog sa faca o mica pauza ca sa ma duc pana pe pintenul inierbat si ingust de pe care se vede o si mai frumoasa panorama a vaii Prahovei. Ah, sa nu uit elementul esential: inainte de acest pinten vedem pe poteca trei umbre negre. Se uita la noi, ne uitam la ele... Sunt trei capre negre care nu ne vad si nu ne simt mirosul inca (probabil datorita vantului!). Cam la 10-15 metri ne simt si o iau la fuga in jos pe pantele inierbate. Le vom vedea si saptamana viitoare de pe platforma crucii de langa cabana Caraiman! Cam in jurul orei 21.00 ajungem la cabana si intram pentru inca un ceai fierbinte si dulce! Poate am exagerat eu un pic cu planul de traseu si cu graba, dar iau decizia finala: renunt la PA spre Piatra Arsa acum si voi merge alta data (saptamana viitoare). Acum urcam pe unde am venit pe CA pana la statia de telecabina si apoi pe BG la cabana Babele. Dezamagiti de usa de la sala de mese deschisa, nici macar nu mai oprim, lasam in stanga CA spre Pestera si Babele, mergem pana la Sfinx si apoi pe BG ajungem la baza Salvamont Baba Mare. Cumpar de la baieti o sticla de apa minerala (fiindca in planul nostru maine abia la Glajarie mai gasim apa!), ne instalam cortul putin mai sus de baza Salvamont spre Baba Mare, ne schimbam cu haine uscate, mancam niste supa calda si ceva uscaciuni si pe la ora 23.00-23.15 ne bagam in saci la somn. Asta nu inainte de a lua Ilinca o aspirina pentru febra musculara, ca altfel a doua zi nu ar mai fi putut merge! Noapte buna!

Ziua 2 - duminica 9.09.2012

Stim ca avem o zi lunga in fata si de aceea ceasul suna pe la ora 7.00. Sunt cateva grade afara si soarele abia s-a ridicat deasupra orizontului. Iesim din saci, mancam bine de dimineata, strangem cortul si rucsacii intr-o adiere nu foarte palcuta de platou si la 8.00 suntem gata de drum. Fiindca nu fusesem niciodata pana acum pe Baba Mare, ma duc in cateva minute pana la baza ei si apoi mergem pe clasica si prea umbta poteca marcata cu BG spre Omu. Chiar daca e asa de dimineata, cateva grupuri de turisti chiar ne-o luasera in fata cu elan muncitoresc spre cea mai inalta cabana din Romania!
Mergem intr-un ritm normal (nu cel al "maratonistului" Cezar :D) si intr-o ora si jumatate ajungem in Saua Sugarilor. Pana aici am vazut noi cate ceva in jurul nostru, de aici intram in ceata specifica Omului. Facem cateva minute pauza langa baraca metalica unde se despart variantele de vara si de iarna pe sub si peste Cerdac si vom urca in 15 minute pe treapta de deasupra peretelui stancos de sub vf Coltul Obarsiei. In loc sa ma gandesc ca aici este un drum de masina (pe unde doar tractorul vine pentru alimentarea statiei meteorologice de la Omu!), imi vin in minte imaginea intrarii in pestera din Obarsia si piciorul de ciuta vazut in alta tura din 2008. Inca 10 minute si suntem la capatul de sus al hornului cu conducta de gaze ce ne coboara in Saua Obarsiei (mai bine zis la intersectia cu varianta de vara de sub Cerdac).
Ce fain s-ar vedea daca ni s-ar ridica ceata din fata ochilor! Asa nu avem ce face si urcam pe drumul de vara pana la Omu. Asa stiam ca se numeste si ca de aici avem BG pe cele doua variante! Cand colo vad ca s-au mai schimbat marcajele: BA pe drumul de vara si BG si BG pe drumul de iarna pe sub vf Gavanele. Nu-i bai, locurile sa le cunoastem! La 11.25 ajungem la cabana Omu unde intram pentru o ciorba calda si cateva ceaiuri. Eu nu prea am rabdare sa stau la caldurica (Ilinca prefera vreo doua ore de caldura cetii de afara!), o las pe ea in cabana si ies pentru o mica plimbare. Ocolesc Varful Ocolit/Bucura Dumbrava (2503m) (pe care am fost cu doua we in urma!) pe vest pe BR, ajung in saua dinainte de vf Gavanele (2472m), cobor pana deasupra Seii Sugarilor si revin la cabana pe drumul de vara. Cativa turisti se mira cum de vin eu prin ceata de sus din Gavanele cand ei abia urca pe drumul de vara! Ii depasesc in ritm de accelerat, ajung din urma un grup de cehi bine echipati si trec pe langa ei in graba. Ii salut si ma uit la ei cu respect. Toti au echipament bun, rucsaci, haine de vant si ceata si merg in ritm incet si constant asa cum trebuie sa faci pentru a nu obosi. Si cel mai fain, asa cum am vazut peste tot pe afara, toti merg cu bete de trekking! Fac o scurta vizita la prietenii Corina si Cipirian de la statia meteo si la 12.30 pornim mai departe caci mai avem cale lunga de strabatut. Prin spatele statie mergem pe BR 5 minute si facem dreapta pentru a cobori in saua Bucsoiului. Treapta stancoasa ne ridica problmeme mai putin decat ceata si tare imi doresc sa se ridice un pic patura alba ca sa putem vedea si noi in jur. Imi spusese Ciprian ca este posibil ca pe Brana Caprelor sanu mai avem alb in jurul nostru. Si asta s-a intamplat chiar inainte de intrarea in Brana! In saua Bucsoiului avem o fereastra de cer spre valea Caprelor si spre valea Malaiesti. Lasam in dreapta capatul vaii Bucsoiului si in 12 minute de urcat suntem pe varful Bucsoiului la 2492m altitudine. Stam cateva minute pentru cateva guri de apa, ne bucuram ca suntem aici inca o data si pornim la vale pe BR. Coboram continuu incurajand grupurile care urca spre ceata. "Mai aveti cam 20 de minute pana in varf si circa o ora pana la Omu!" Cam pe la 2330 de metri norii se ridica definitiv in spatele nostru si tare ma bucur fiindca astfel Ilinca poate vedea frumusetea Branei Caprelor. Mai coboram cateva zeci de metri cu grija la fiecare pas, ii arat Ilincai pe unde sa puna pasii inainte de saua Branei si la ora 14.00 suntem in punctul cel mai de sus al acesteia (2265m). Parasim marcajul Carpatilor (BR) si pornim pe imensele TA pe Brana. E uscat si simt ca pasii imi zburda din piatra in piatra. Caut totusi sa nu ma grabesc prea mult fiindca nu vreau sa o las pe Ilinca in urma. Doar am venit impreuna!

In 40 de minute termina Brana propriu-zisa si facem dreapta spre valea Malaestilor. Avem un intreg picior pe care coboram in curbe de nivel stranse. Caut sa nu ma departez prea mult de Ilinca si ma uit in stanga si-n dreapta la toata stancaraia Bucsoiului. In stanga mea admir turnul Malaiesti unde sunt catva vechi trasee de catarare. La hornul cu lant o astept pe Ilinca si o indrum la fiecare pas. Ea coboara si eu o ghidez unde sa puna fiecare pas. Ma simt asa de bine pe post de "echipa de suport" :)!
Sub hornul cu cablu, coboram la distanta pe serpentinele consecutive pana in caldarea a doua a vaii Malaiesti unde e stalpul indicator. De aici intram pe BA pe care o vom urmari pana aproape de Rasnov. Eu vreau sa ajung pana la baza Hornului mare si o las pe Ilinca sa coboare direct la cabana peste treapta glaciara ce desparte caldarea a doua de cea de-a treia caldare din care se intra in padure. Urc pana in capatul caldarii in care suntem acum, las rucsacul sub o piatra si in 20 de minute de la intersectie ajung sub Hornul Mare in locul unde se despart variantele de vara si de iarna spre Omu (branele Bucsoiului, respectiv Hornul Mare) (16.00). Revin in alte 20 de minute la stalp si la 16.40 aterizez pe platforma cabanei Malaiesti. Stiu ca Ilinca m-a asteptat ceva timp, dar chiar trebuia sa ajung pana in capatul de sus al vaii. Imi e greu sa imi incalc planul, dar nu am ce face, e prea tarziu: renunt la bucata de traseu din Take Ionescu dintre Malaiesti si Prepeleac! La 17.20 pornim la vale dupa cateva ceaiuri calde si ciocolata energizanta!
Taiem primele serpentine ale potecii, pe firul sec al vaii trecem pe dreapta pe poteca orizontala unde iarna zapada are undeva pe la 50 de grade inclinatie, coboram pe rand prin cele trei poieni ale vaii Malaiesti (daca nu ma insel eu in ultima poiana a fost prima cabana Malaiesti luata de avalansa), parcurgem micul canion al vaii si iesim langa fir in locul unde ar trebui sa fie un izvor. Acum totul e secat! Prin culoarul de brazi (in care intr-o tura mai de demult am urcat cu Marian Murgu la lumina lunii) ajungem la masa de lemn si apoi la locul de panorama asupra vaii Malaiesti. "Uite acolo  jos trebuie sa ajungem noi!" ii arat Ilincai spre valea Ghimbavului. In coborare destul de rapida pe culoarul de nisip si pamant trecem pe langa crucea doctorului primar Vladimir Ciobanu ramas in munte la varsta de 49 de ani si ajungem la 18.30 la intersectia din poiana "Sapte izvoare" sau "Malaiesti Izvor" de unde CA coboara in valea Glajariei si urca apoi la cabana Diham. De aici, pentru prima oara in viata mea de bucegean, fac stanga pe BA spre Rasnov. Si coboram lejer pe langa poiana amintita mai sus si in 20 de minute ajungem in valea Malaiesti unde dam de apa. Si inca un mare suvoi! E si o bancuta pentru odihna pe care noi nu o vrem acum! Continuam in dreapta pe piciorul ce formeaza versantul drept al vaii si in 15 minute de coboras abrupt ajungem in firul vaii Malaiesti pe care este un drum forestier. Cu ceva murdarie pe bocanci si oboseala in picioare, coboram cu viteza ceva mai mare pe drum pana ce acesta se tot largeste. Vrem cu nerabdare sa ajungem la bariera fiindca de acolo stim in principiu cat mai avem! Trecem prin poiana Bunacu unde e construita si imprejmuita o casa (legala?) si in cateva minute ajungem usurati la bariera.
Cateva sute de metri mai departe lasam in dreapta drumul de masina spre cabana Diham (mai precis spre valea Frasinetului) si coboram cautand fosta uzina electrica acum inlocuita de un saivan de animale. Macar atata lucru ne spusese cabanierul Ion de la Malaiesti. Ca altfel ne spusese ca pe Valea lui Dobre in sus marcajul e bun spre curbele de sub Paraul Rece! Nu spun cu suparare, dar cred ca omul nu a fost deloc sau a fost acum foarte mult timp pe aici. Ajungem la niste baraci si intrebam un muncitor de valea lui Dobre. Ne confirma de la un batran din zona, dar ne avertizeaza ca dupa ce se termina drumul (pana in sa) nu mai avem marcaje. Chiar alti turisti s-au intors tot pe aici! Incercam si noi sperand sa ne descurcam. Abia zaresc pe podetele drumului vreo doua marcaje foarte vechi si sterse. Si cand se termina drumul, nema marcaje! Vad saua Runcului in fata si continui sa merg pe potecile vizibile cu GPS-ul in mana. Simt ceva nemultumire din partea Ilincai crezand ca ne-am ratacit. Eu am siguranta in GPS si in instinct si stiu ca vom iesi bine din toata treaba asta chiar daca se intuneca. Urc din poteca in poteca prin arbusti si prin tufe dese si urmaresc ca Ilinca sa fie tot timpul aproape. Ajungem in Saua Runcului dupa ce pierdusem deja ultimele marcaje. De aici nu putem sa coboram prin padure asa direct cum arata unele harti si trebuie sa iau decizia. Hai pe drumul asta in sus! Tot urcam pe culmea Piatra Arsa pe un drum de TAF mai mult sau mai putin evident. E noapte si Ilincai incepe sa ii fie teama ca nu mai ajungem la un drum si ca dormim prin padure. Eu sunt linistit fiindca GPSul imi arata directia buna, in dreapta vad abrupturile Bucsoiului si nu se simte nici urma de nor sau de vreme rea. Rautatea insa ni se arata in fata: drumul e blocat de sute de copaci taiat isi lasati in drum ascunsi de vazul lumii pe Piscul lui Iepure si pe culmea Orbanu. Sarim de pe un trunchi pe altul, intram prin noroaie (pana la glezna!), bodoganim pe cei care au facut aceasta crima (pentru asta trebuie purtat doliu, eventual chiar declarata zi de doliu national!) si tare sunt multumit cand iesim din poiana cu trunchiuri haotice si intram in padure tot pe drum. Si totusi unde mergem? Urmam drumul cu convingerea ca directia e buna si pe primul drum de TAF facem stanga si urcam spre DN73A. Tot se deschide padurea in fara noastra si sunt fericit cand dam de o urma de asfalt! Imi aduc aminte perfect de acest asfalt de cand am urcat odata demult dinspre drumul de Forban direct spre Belvedere. Tot pe aici am iesit in sosea! Rasuflu relaxat si imi creste inima in piept! Mergem cateva sute de metri pe fostul asfalt si iesim in DN73A la ora 22.00. Ce bine! Chiar nu conteaza cat de tarziu este fiindca acum suntem la asfalt si speram sa ne ia vreo ocazie. Dar cum imi e obiceiul, desi suntem obositi, mergem spre Predeal fiindca nu stim cand va binevoi primul sofer sa ne ia. Dupa circa 500 de metri vedem in dreapta marcajul PR de la Diham si de aici mai avem 6 km pana in gara Predeal (nici nu mai stiu de cate ori am facut acest drum pe jos!). Din vorba in vorba trecem de CA ce urca peste Fetifoiu (1292m), de sanatoriul de barbati, de cel de femei si de unitatea de pregatire a echipei Steaua si tot facand cu mana opreste un iesean care merge in Busteni. Il rugam sa ne duca pana la intersectia cu DN1 si ii multumim nespus pentru acei 2 kilometri pe care ne-a dus. Ne-a ajutat enorm. De aici face spre nord pe DN1 si in tot felul de amintiri despre Predeal ajungem la benzinaria unde lasasem masina. Ne schimbam bocancii cu sandalele si la ora 0.00 plecam spre casa. Drumul e liber si in doua ore reusesc sa intru in Bucuresti pe noua bucata de autostrada A3. O las pe Ilinca acasa si pana in ora trei sunt si eu acasa si in pat obosit si multumit de tot ceea ce am facut in doar doua zile. La cat am mers parca ar f itrecut o vesnicie in care muntele ne-a rupt de "rautacismele" orasului! Vom reveni curand in linistea ta, drag Munte plin de viata!

Bucegi 15-16.09.2012

Colegi de tura: Iulia Stroe, Cezar Partheniu

Alt we dedicat Bucegilor, alte trasee strabatute! Cum eu plec in fiecare we, daca vrea sa vina cineva cu mine chiar ma bucur ca nu merg singur. Pe de alta parte, singur imi pot stabili eu pauzele de poze, de masa, de apa! Deci independenta totala! Dar uite acum cu Iulia am mers in acelasi ritm foarte bun si am reusit sa parcurgem foarte multe trasee cu viteza mare!

Ziua 1 - sambata, 15.09.2012

Cu ruta stabilita plec cu IR la 6.15 din Bucuresti, cam pe la 7.30 urca Iulia din Campina si la ora 8.00 fara cateva minute debarcam in Sinaia. Nu avem prea mult timp de stat si pornim la drum pe langa parc si apoi pe scarile pe care mai urcasem pe 24 august cu Emil. Scurtam drumul pana la restaurantul Furnica si putin mai sus in sensul giratoriu  vom intra pe banda rosie BR. In dreapta giratoriului se coboara spre palatul Pelisor (pentru cine are acces!), in dreapta troitei merge drumul auto spre Cota 1400 si in stanga vom urca noi pe scurtaturi.
Traversam de cateva ori drumul de Cota, scurtam prin padure cat de mult ne permite marcajul si putin dupa ora 9.00 ajungem la cabana Bradet de la cota 1300. Povestim una-alta, ne bucuram de fereastra data de linia de telegondola si in suntem intampinati la cabana de o intreaga haita de catei nu tocmai simpatici. Ei de fapt isi apara locul, dar nu e nevoie sa se dea la noi! Continuam pe poteca in sus si la 9.20 ajungem pe platforma de la cota 1400. Aici sunt statia intermediara de telecabina, statia finala de telegondola, statia inferioara de telescaun, hotelul "Cota 1400", o terasa mai veche si alta nou aparuta, restaurantul "La Sami" (cred ca ilegal dupa cum citisem pe www.buceginatura2000.wordpress.com) si un mic monstrulet de cabana a Salvamontului. Parca ies cabanele astea ca ciupercile dupa ploaie! Se ascund multe in spatele acestor "baze" Salvamont! Nu zabovim prea mult si in 5 minute pornim in sus pe BR spre cabana "Valea cu Brazi" de la cota 1500. Doar urc pana pe terasa cabanei, mangai Saint-Bernard-ul de acolo si ceilalti catelusi si pornim mai departe pe marcajul BR. Acesta merge prin padure pe varianta de iarna pe sub stana Tarle. Vara se merge pe partia "Drumul de vara" pe care eu nu tin minte sa fi vazut marcaje. In fine mai cercetez aspectul asta! Urcam putin pana la stana Tarle care este inchisa, dar aspectul imi aduce aminte de frumusetea statiunilor alpine, revenim in poteca si continuam pe BR in sus cam pana pe la cota 1650 cand iesim in "Drumul de vara" (cca 10.20).
De aici taiem doua serpentine ale partiei urmand stalpii indicatori, trecem pe sub Piatra Turcului, lasam in stanga marcajul PR ce merge spre saua si valea Vanturis si ajungem deasupra Pietrei Turcului in saua unde e fosta cabana "Varful cu Dor" (acum o ruina cu un schelet metalic deasupra) si statia inferioara a fostului telescaun de pe Varful cu Dor. De aici schimbam marcajul: BR si TG urca in saua Dorului si apoi sub cabana "Valea Dorului" se despart spre saua Laptici si Padina, respectiv Bolboci si noi vom merge pe BG spre Piatra Arsa, Babele si Omu. Sfatuim doi turisti cum sa ajunga cel mai rapid/cel mai usor spre Scropoasa unde e tinta lor si pornim mai departe spre Miorita unde ajungem in circa 10 minute. Tare m-am bucurat aseara (4.10.2012) cand m-am intalnit cu tipul respectiv si am povestit despre urmarile acelei ture (pentru ei si pentru noi!). Stam doar cateva secunde sa ne punem pe noi cate o haina de vant si sa ben cateva guri de apa. Urcam ca acceleratul pana la statia de telecabian de la cota 2000 si apoi in sus pe Furnica (si aici exista o varianta de iarna si una de vara!). Dupa varf (pe care sunt o borna geodezica, o statie meteo si un punct de paza vechi!) coboram pana in saua Calugarului unde un grup mai putin echipat ne intreaba pe unde e mai usor sa ajunga la telecabina. Desi le-am indicat varianta de vara pe sub muntele Furnica, i-am vazut in spatele nostru ca urca spre varf. Decizia lor! Noi continuam pe curba de nivel prin estul varfului Piatra Arsa, curand vedem BA care vine pe piciorul Pietrei Arse, trecem de intersectia cu acest marcaj mai jos de terenul de atletism si ajungem la complexul sportiv printre zecile de masini parcate aici (cca 12.15). Mancam cate o ciorbita si cate un papanas, luam apa si pornim mai departe la drum (12.40) pe BG. As fi vrut sa fac o mica iesire pana la Cantonul Schill, dar nu am gasit intrarea in marcajul TRIUNGHI ALBASTRU (nu triunghi rosu cum apare pe harti!). Veti vedea mai jos ca pana la urma am ajuns pe acest traseu duminica. Vorbim de toate fiindca avem ce povesti si parca nici nu ne dam seama cand ajungem la PA care coboara spre cabana Caraiman. Facem aceasta scurta iesire de 20 de minute pana la cabana Caraiman (restanta dintr-o tura recenta!) si ne bucuram de abruptul Caraimanului si de adancimea vaii Jepilor langa crucea din spatele cabanei.

Revenim in BG scurtand un pic poteca pe care am venit si la 14.30 ajungem pe marcajul principal la statia de telecabina Babele. Chiar daca mai fusesem si saptamana trecuta pe la Monumentul Eroilor, planul nostru acum e mult mai lung si avem sufucient timp pana se insereaza. Asa ca pornim pe CR pe curba de nivel si din vorba-n vorba ajungem pe curba de nivel de sub vf Caraiman pana deasupra platformei Crucii. Asa frumoasa era zona asta plina de flori de colt! Coboram pana in seuta dinaintea Crucii si consideram ca meritam o scurta pauza de masa si de patrundere spre valea Alba pe partea nemarcata a Branei Caraimanului.



Stiu ca pe aici au fost de cateva ori colegii de la "Floare de Colt" Bucuresti si nu am reusit sa merg cu ei din diferite motive. Acum doar coboram cateva zeci de metri pe brana, ne clatim ochii cu abrupturile ce se arunca de sub noi in Valea Alba si pe partea cealalta (cel putin mie!) imi fug ochii spre traseele celebre din peretele Vaii Albe si spre jumatatea sudica a BMC pe care nu am parcurs-o inca. Ne intoarcem la rucsacii lasati in saua Crucii, urcam pe platoul varfului Caraiman si facem o pauza de cateva secunde la intrarea in Valea Alba (16.35) (rememorez cateva ture facute pe aceasta vale). Continuam pe CR pe poteca si apoi pentru o scurta distanta pe drumul ce urca la releul Costila, vad in dreapta spre creasta Morarului vaile Priponului si Caldarilor si in stanga valea Sugarilor. Retin in aparatul foto "baba" si "sfinxul" de pe Spinarea Costilei si coboram rapid pana in saua Sugarilor unde intalnim marcajul BG dintre Babele si Omu.
Saua Sugarilor sta la obarsia vaii omonime si a vaii Caldarilor. Sper sa le parcurg pe amandoua cat de curand fiindca am inteles ca nu sunt deloc grele, dimpotriva! Urcam pana la inceputuli Cerdacului si pe curba de nivel mergem pe varianta de vara a BG pe sub peretele de stanca. Exact cand sa iesim in sa, niste valuri de ceata se ridica spre noi din valea Cerbului. E vremea perfecta pentru zona asta si urcam pana sub varful Gavanele pentru a merge pe BR exact din punctul unde aceasta se uneste cu BG (varianta de iarna).






E ora 18.15 si noi abia acum pornim spre refugiul Batrana. Stim ca nu e departe si drumul e lejer. Norii nabadaiosi se tot joaca in spatele si in jurul nostru dandu-ne impresia ca vor sa ne inconjoare! Vedem prin ferestre de lumina franturi din valea Gaura, din valea Obarsiei, din muntele Obarsia, din muntii Scara si Gaura, din culmea pe care coboram. Trecem pe sub calcarele ce formeaza creasta sudica a vaii Gaura si urcam usor pe varful Doamnele. Fiindca e un varf cu oarsece legende, tin sa urc si pana langa "trepiedul" metalic de pe varf. De aici vedem fereastra Tiganestilor si Turnul Scarii in toata frumusetea si albeata lui calcaroasa. Revenim in traseul marcat, coboram in saua Doamnele unde lasam in stanga marcajul PR pe care vom urca maine, ocolim varful Gutanu acoperit de o mare de jnepeni. Patrundem la apus in mare si in dungile rosii ale lasarii serii ajungem in saua Batrana la refugiu. Suntem fericiti ca am reusit sa ajungem aici pe lumina. Pana sa ne schimbam cu haine uscate si sa mancam in refugiu, oprim clipa apusului in superbe dungi si nuante ce ar face invidios orice pictor! Undeva in jurul orei 22.00 ne bagam in saci si adormim repede fiindca avem ceva drum de facut in ziua urmatoare.

Ziua 2 - duminica 16.09.2012

Asa cum ne propusesem de aseara, ne trezim destul de matinal (nu foarte!) pe la ora 7.30, mancam, strangem toate bagajele si ceva pungi cu gunoi lasate de altii in refugiu (ca parca aici ar veni lucratorii de la vreo firma de salubrizare!) si cam peste o ora ne urnim la drum. Asta fiindca avem ceva de mers astazi! Afara ne trezim intr-o mare de ceata in care cunosc bine directia! Coboram pe sub varful Batrana (2181m) pe est si ajungem in cateva minute la stalpul unde lasam BR spre Strunga si noi vom cobori pe TG in stanga pe valea Doamnele. Era sa imi uit aici unul din bete cand mi-am pus manusile! Pe poteca clara si suficient de bine marcata coboram pe curba de nivel pana in firul vaii si de aici in jos spre valea Obarsiei. Putin sub 2000 de metri iesim din patura albicioasa si facem o mica pauza de merisoare. Iulia aduna cu multa dragoste o punga de merisoare pentru nepoatele ei Ana si Alexandra, niste mici ingerasi de care te indragostesti la prima vedere! Mai coboram un pic, din stanga primim firul sec al vaii Tapului si pana in intersectia cu valea Spinarii, gasim vechea stana din valea Doamnele.

Duc o craca de jneapan pentru acoperis si ne miram/bucuram de biletelul de la stana (nu sunt chiar cuvintele de acolo, dar ideea este): "Dear shepard! Thank you for staying in your beautiful home. With love" semnat de de un grup de evrei! Sunt probabil cei cu care s-a intalnit Iulia de curand in Fagaras!
La unirea vaii Spinarii cu valea Doamnele (in stanga-fata, spre nord) se formeaza culmea Doamnele pe care urcam putin mai incolo! Coboram tot pe firul vaii si marcajele ne coboara prin marea de jnepeni pe un culoar pietros peste treapta glaciara in care gasim cascada Doamnele. Pe versantul drept al vaii ajungem sub cascada, mai ne uitam o data in spate ("Acolo in ceata aia vom urca acum?"), ne intrebam unde duce drumul forestier in dreapta vaii (logica imi va fi curand confirmata: la stana din Horoabe!), trecem apa Doamnelor si coboram pana sub stana la noul indicator (9.50).

Aici incepe partea noua si pentru mine, si pentru Iulia. Nu vom cobori (deocamdata) cum e normal la Pestera, ci vom urca pe noul traseu marcat de Salvamont Dambovita pe culmea Doamnele! Schimbam marcajului in PR si urcam direct pe langa stana (la circa 50 de metri amonte de stana) dirct pe linia marcajelor. Se vede ca e poteca noua ca nu este batuta!
Marcajele se furiseaza prin dreapta primelor stanci, face apoi o serpentina la stanga pana intr-o sa pentru a relua directia crestei pana in a doua sa mai larga. De aici iarasi in stanga ajungem la marignea platoului alpin la curba de nivel de 2000 de metri.


 De aici panta scade si tot ami avem ceva de urcat. Imediat recunosc in dreapta hornurile ce cad direct in valea Obarsiei si parca-parca m-ar tenta o incercare pe vreme buna. Nu acum caci umezeala incepe sa se simta. Iulia isi dorea dintr-o tura recenta pe Obarsie sa mearga pe deasupra acestor pereti! Unde se mai linisteste panta alege sa simta mai bine energia muntilor si pentru o perioada de timp merge in picioarele goale! Am zis ca fac si eu asta pe o panta lina de la baza vaii Obarsiei, dar acolo nu m-a mai lasat viteza mersului!
Dupa circa o ora si jumatate de la plecarea de la intersectie ajungem la intersectia cu BR pe care o vazusem aseara (11.30). Concluzia: un traseu nou frumos si relaxant! Mai avem de coborat pe valea Obarsiei! Avem parte de o noua bucurie! Valea Gaura cu muntii Gaura, Scara si Omu sunt in soare si putem sa admiram crestele lor in voie!

E prea frumoasa Gaura sa plecam de aici! Ceata se ridica totusi spre noi si pornim mai departe pe drumul cunoscut de ieri (si nu numai) pana sub vf Gavanele la stalpul indicator. Ne cam bate vantul si ceata si nu stam prea mult pe ganduri. Bem doar cateva guri de limonada, punem inca o haina pe noi si la vale! Pe indicatorul asta scrie BA si acelasi timp ca prin toata zona: doua ore pana la Pestera! Fiindca vremea nu ne indeamna la nimic, coboram la vale cu mult elan si intr-o jumatate de ora trecem pragul cascadei Obarsiei. Stiu ca e secata si Iulia imi arata un alt prag unde ar fi cascada. De fapt singura cascada e formata acum pe paraul Sistoaca (sursa: www.aradeanca.com) si e ascunsa in ceata. Coboram prin marea turma de oi de pe versantul stang al vaii pe cel drept, revenim pe cel stang si balaurim printre o gramada de "pietricele" aruncate parca de niste titani ca zarurile de la table.

Inainte sa iesim pe ultima culme inierbata (cea pe care ziceam eu sa merg descult), vedem un cerc din pietre cu inscriptia Kogayon langa ea. Pana la urma care e Kogayonul dacilor: Gugu, Omu sau Toaca?
Coboram pe panta lina si inierbata linistind niste turisti care sperau sa ajunga la Omu: doar aici e asa lin, mai sus incepe mai abrupt! La 13.30 ajungem la drumul auto pentru stana unde e stalpul cu indicator spre TR si PR. Iulia se odihneste un pic si ciugileste ceva si eu ma duc pana la indicatorul de separare a TR si PR. Fiindca sunt semne noi, vroiam sa parcurg integral toate traseele! Revin la Iulia si coboram amandoi pe sub piciorul Babelor pana inainte de hotelul Pestera pe langa o intreaga cireada de vaci (Milka doar in alb si negru!!!). Dintr-o tura recenta (cred ca de prin august) Iulia imi spune ca a coborat cu Cristi pe aici si au venit pe drumul de TAF. E si in spatele hotelului in semn, dar nu e sigura ca e semnul bun. Urcam pe drumul de TAF prin tristul cimitir (defrisare) si dam de primele marcaje. Intr-adevar o banda albastra venea pe un culoar dinspre hotel (n.r. am verificat pe 14.10.2012 si pe aici e traseul oficial). Mai urcam cateva zeci de metri pe drum si facem stanga pentru a scapa de cimitirul padurii. Taieri controlate...povesti de adormit naivii! Prin padure facem dreapta, traversam Plaiul lui Pacala prin partea superioara si pe curba de nivel ajungem cam pe la 15.20 la limita platoului. mai avem cateva zeci de metri pe curba de nivel pentru a iesi la capatul drumului asfaltat spre Piatra Arsa. Ma intriga faptul ca desi e semn interzis, vin ceva masini dinspre Babele. Nu apuc sa scot aparatul si sunt un pic dezamagit de viteza mea de reactie scazuta. Ajungem la Piatra Arsa la 16.00, stam cateva minute si pe TA in 15 minute suntem langa cantonul Schill. Eu mai vreau sa mai fac un mic traseu ramas restant si Iulia ramane sa ma astepte aici. Pe asa zisul TR bag viteza spre BG dintre Piatra Arsa si Babele. De unde TR ca doar triunghiul de pe primul stalp e rosu! Restul sunt triunghiuri ALBASTRE! Intreb un cioban daca aista-i drumul bun si ma asigura ca da si ca sunt doua drumuri intre Piatra Arsa si Babele: unul inainte de dealul din fata spre valea Urlatorii Mari si altul dupa deal spre valea Izvorului Dorului (cel ce merge spre saua Vanturis!). Ajung in primul drum la indicator, mai fac vreo suta de metri pana la al doilea si ma intorc rapid la Iulia, nu inainte de a strange un pic oile ciobanului. E tare suparat ca stapanul ii pune sa urce cu oile acum sus ca jos nu mai au ce manca si ce bea! Cam la 16.45 pornim in jos pe TA pe valea Urlatorii. Coboram in viteza destul de mare toata zona cu cabluri, depasim o pereche in adidasi (sunt fericit cand ii vad in gara ca au scapat de traseul greu pentru ei), aproape alergam printre firele Comorilor si pe sub firul vaii Seci a Jepilor. La 18.05 suntem jos la punctul de pornire pe CA pe valea Jepilor. Pentru mine e un timp record pentru care o felicit pe Iulia! Pe scurtatura "prin cimitir" si pe la piata ajungem la gara la timp sa ne luam bilete si la 18.47 sa pornim spre Bucuresti.

Stiu ca am mers ceva in tura asta, am vazut locuri noi, le-am revazut pe altele vechi si ne-am bucurat de tot ceea ce ne poate oferi Muntele! Multumim, dragi Bucegi pentru darurile pe care ni le-ati oferit!

Bucegi 22-23.09.2012

Colegi: eu, cativa ciobani si peretii de stanca din Bucegii vestici

Acest sfarsit de saptamana e unul in care nu a vrut nimeni sa vina cu mine. Motivul e foarte simplu! Vreau sa fac un traseu prea lung pentru colegii de tura obisnuiti din Bucuresti. Poate par un pic egoist, dar daca imi stabilesc un traseu, cu greu cineva ma poate convinge sa il schimb (mai ales cand vremea si conjunctura ma ajuta la indeplinirea planului). Asadar...

Ziua 1 - sambata 22.09.2012

Deja pentru mine locul personalului/trenului Regio care pleaca la 6.27 din Bucuresti Nord spre valea Prahovei a fost luat de IR 1745 care pleaca la 6.15 din Bucuresti Nord si ajunge la Busteni la 8.00 si la Brasov la 9.00 (fara cateva minute in ambele cazuri). La 9.00 sunt in Orasul Coroanei si cu troleibuzul 23 ajung la autogara Bartolomeu (plecare la 9.28 de langa gara "de la strada") in circa 10 minute. La 10.00 pleaca autobuzul spre Bran si in 30 de minute cobor in Bran in statia de langa castel. Nu am de ce sta in aceasta zona plina de kitch-uri si pornesc spre Simon. Ocolesc castelul pe sosea, las in dreapta banda rosie spre vf Magura si cabana Curmatura, in stanga muzeul Vamii medievale Bran, in dreapta mica bisericuta din piatra si in cateva minute sunt la intrarea in Simon (10.44).
Merg cateva minute (aproape jumatate de kilometru) si caut sa opresc o masina sa scap de cativa kilometri monotoni pe asfalt. Am bafta si ma ia un cuplu iubitor de munte pana aproape de capatul Simonului. Ei raman la pensiunea la care aveau treaba si imi incep calatoria pe un drum nou pentru mine. Aproape la capatul drumului vad marcajul meu BR care urca spre Plaiul lui Lom/Valea lui Lamba (pe marcaj 5 ore pana la Padina!). Fac dreapta pe valea lui Lamba si conform hartilor de pe care m-am documentat, ar trebui sa merg cumva pe vale si sa ajung pe Plaiul lui Lom. Dupa primele doua semne nu mai gasesc nimic si ca urmare continui pe vale. Urc pana ce valea se ingusteaza si devine greu de urmat pe fir. Vad ca pe GPS poteca e pe culmea din stanga si ca urmare urc abrupt pana dau de marcaj. Continui pe culme si ies intr-o poiana lunga cu panorama faina spre dealurile Branului. Poteca ma duce iarasi in padure si curand aud latraturi din fata. Ma opresc fiindca suparatii m-au inconjurat si strig la cioban sa ii cheme. Abia ii opreste din latrat, ma mustra ca de ce nu merg cu un bat la mine si ca e prea mult ce vreau eu sa fac astazi (adica Gura Strungii, Batrana si inapoi in poiana Gutanu). Vom vedea! Trec prin defrisare deasupra turmei si in 5 minute ajung in capatul de jos al poienii Gutanu unde ma intalnesc cu marcajul CR ce vine pe culmea Plesii/Plesei (12.35).
Aici ma intalnesc cu un grup de turisti care vor neaparat sa ajunga in aceleasi locuri ca si mine: Batrana si Strunga. Le recomand sensul circuitului asa cum il voi face si eu (in sens invers acelor de ceasornic) si le spun ca ii voi prinde din urma dupa ce cobor pana in valea Bangaleasa pe culmea Plesei si revin in acelasi loc de unde am plecat. Dupa spusele lor (turisti cu viteza obisnuita), din vale pana aici se urca in 45 de minute. Eu pornesc la vale in fuga si in 15 minute ajung la stalpul din valea Bangalesei (la intersectia TR cu CR) (12.55). Multumit de bonusul asta fata de planul initial, in 30 de minute revin la stalpul din partea de jos a poienii Gutanului in ritm de "accelerat". Continui cu viteza pe BRTR pana la cabana de vanatoare Bangaleasa unde ma intalnesc cu doua grupuri de ciclisti. Unii venisera pe TG pe valea Poarta si altii pe BA pe langa valea Gutanului. In "grupul de Poarta" erau si doi evrei care au vrut sa vada monumentul militarilor evrei cazuti acum cativa ani intr-un accident. Am retinut din discutia lor ca piatra-monument seamana exact cu varful de care s-a lovit elicopterul! Vedem cu totii niste masini de teren care urcasera pe BA si imi pare rau ca nu am avut zoom sa le fotografiez numerele! Ii salut si pornesc mai departe spre "culmi". Vad marcajul BA pe care voi cobori maine dimineata si retin locatia stanei vechi (veti vedea putin mai jos ca informatia asta m-a ajutat foarte mult!). Trec printr-un palc de conifere si las in stanga TR spre Batrana si TA spre poiana Gaura (13.50).
Am impresia ca merg destul de incet fiindca nu vad grupul din fata si urc spre Gura Strungii (varianta locala pentru Saua Strunga) avand in fata Coltii Tapului si mai apoi muntele Grohotisu.
Trec pe rand de stanele de pe piciorul Merezului (aflat intre vaile Pravalisu si Pravalelor), de intersectia cu CR care vine de pe valea Pravalelor (saptamana viitoare vom merge pe aici!) si de izvorul de sub saua Strunga (care va mai avea apa doar saptamana viitoare si undeva pe la 1 octombrie va seca!) si fix inainte de sa ma intalnesc cu trei biciclisti cu care ma salut in goana rotilor. Aproape de izvor ma intalnesc uc doi ciobani care mai stau cateva zile la stana noua din Gutanu si apoi coboara cu oile. Unul din ei vrea sa urce la stana din Gaura sa isi recupereze cainii pe care i-a lasat ieri in coborarea rapida de teama viscolului. Intreb daca pot sa stau la ei la stana peste noapte si ma asigura ca "un lapte si un bulz s-or gasi" si pentru mine. Eu aveam nevoie doar de un loc unde sa pun izoprenul si sacul de dormit! Le multumesc pentru bunavointa si promit sa ne vedem pe seara la ceva povesti. Nici ei nu cred ca imi pot indeplini maretul plan pana la lasarea intunericului.

In saua mult indragita ajung la 15.30 si stau doar cat pentru o poza. Ma temeam un pic ca voi avea de mers pe zapada fiindca prognozele anuntasera ceva pudra cucateva zile inainte, dar m-am bucurat inca de iarba uscata de toamna.

Socotelile mele privind timpii de parcurs incep sa se adevereasca, las deocamdata marcajele BR si CR ce coboara la Padina si urc in viteza pe coltii Strungii Mari, ai Grohotisului si apoi, pentru prima data in viata mea, urmez poteca ce coboara spre est pe sub jnepenii de pe varful Coltii Tapului. Ma bucura si ma incanta usurinta potecii si ma indrept rapid spre saua Tapului. In sfarsit ii vad in fata pe cei din grupul din poiana Gutanu si ma apropii repede de ei. Tot urca in fata mea pe serpentinele muntelui Batrana, se pierd in ceata la stalpul ce indica valea Doamnele (TR) si ii gasesc la refugiul Batrana. Nu au chef de mancare fiindca ceata rece ii apasa, isi schimba hainele si coboara spre poiana Gutanu. Eu ma uit la ceas si sunt bucuros: am parcurs traseul estimat de mine intre seile Strunga si Batrana la doua ore de mers in doar o ora si 20 de minute! Intru in refugiu, salut cei doi montagnarzi ce vor dormi aici, mananc putin din rucsac si in 10 minute pornesc si eu la vale prin ceata extrem de deasa (16.50). Schimb insa marcajul in TR in coborarea in serpentine si apoi pe "padina de Crai" spre poiana Gutanu.


Cobor primele doua curbe in ceata si pe la cota 1800  se ridica ceata si vad frumusetea tancurilor de sub mine si pe colegii de mai devreme. Stiu sigur ca ii voi ajunge pe grohotisul ce ne desparte de jnepenii aflati undeva pe la 1700 de metri!




La marginea jnepenilor colegii de munte se apucase sa manance printre altele niste struguri mari si foarte gustosi. Le urez "Pofta buna" cum facusera si ei mai devreme cand am ramas la refugiu sa mananc si cobor printre cativa jnepeni si apoi prin padure in poiana Gutanu. La intrarea in poiana dau de un izvor foarte bogat si trec in graba pe langa el. De aici coboara valea Gutanului pe care voi merge maine dis-de-dimineata! Sub intersectia cu TA vad niste PA (doar pe o stanca) si ma gandesc ca poate asa era semnul vechi inainte de remarcare! Intre intersectia cu TA si cea cu BR intalnesc cei doi ciobani de mai devreme si le spun ca vreau sa mai ajung pana in poiana Gaura si ianpoi pana sa se intunece. "Nu ai timp! Treaba ta!" Le promit ca diseara voi veni la ei pentru cateva poze si la 18.10 pornesc pe TA spre poiana Gaura. Drumul la inceput larg se stramteaza cand ajung in dreptul vaii Catunului si ramane doar o poteca pana in poiana Gaura unde intalnesc marcajul TG ce urca spre valea Gaura si cabana Omu. Ma uit la ceas si am asa  o mare multumire: doar 40 de minute de la stalpul indicator din poiana Gutanu! Sunt un pic trist vazand si auzind cativa bikeri cu motoarele in tromba exact pe poteca pe care merg eu. Ii atentionez ca pot primi amenzi usturatoare daca sunt prinsi pe aici. Ii spun asta si bunului prieten Dorin de la Salvamont Bran, dar ei chiar nu  au ce sa faca! Imi trag sufletul cateva minute si pornesc inapoi spre poiana Gutanu, nu inainte de a revedea cu gandul traseele si peretii de aici.

Seara incepe sa se lase si parca mie nu imi pasa! Ma bucur de fiecare fosnet si de fiecare culoare ce-mi iese in fata pe cer. Doar cei ce "au amintiri" (a-propos de catecul folk "Daca n-ai amintiri") pot simti culorile de mai jos!



E 19.30 si sunt primit cu mare bunatate de mioarele carora nu pare sa le pese de inserare si cu oarecare ostilitate de primul cioban pe care l-am intalnit astazi. "Ce p...a mea stai ca momaia langa stana mea! Las' ca pun eu bata pe tine!" (scuze pentru expresie!) Probabil ca e beat si prefer sa plec desi le promisesem colegilor lui ca dorm la ei. Noroc ca retinusem de mai devreme unde e stana veche. Cobor pe marcaj si la 20.00 sunt la casuta mea linistita. Imi aranjez patul din vechea usa, pun tot felul de bete, sticle si bucati de tabla in usa stanei (recunosc ca mi-e un pic teama de urs fiindca mai obisnuieste sa mai ia cate o oaie de pe la stane si nu stiu de cand a fost parasita stana aceasta). Mananc si la 21.30 ma bag la somn baricadand usa camerei cu doua droburi de sare gasite in stana!

Ziua 2- duminica, 23.09.2012

Buna dimineata! De fapt inca e intuneric cand imi suna alarma de la telefon. Mi-am propus ca la 6.30 sa ma trezesc si la 7.00 sa pornesc la drum. Reusesc sa mai stau cateva minute la stana ca sa surprind primele raze rosii ale rasaritului mangaind Craiasa (intentionat poza e inclinata!).
Urc pana la intersectia cu BR ("obsesia" de a parcurge integral traseele in special cele pe care nu am mai fost), revin sub stana si pornesc la vale in paralel cu apa Gutanului pe BA. Pana in Bran ar trebui sa fac prin Simon 3 ore! Parca cineva imi intoarce privirea spre pereti si vad cursa pernitelor noroase ce se grabesc sa vina dinspre zona inalta.
Drumul forestier ma duce rapid la vale vreo 20 de minute dupa care marcajul iese in dreapta unei curbe late. "Mirosul" potecii ma duce direct pe culme in jos chiar daca par sa nu mai fie marcaje. Ies in cateva minute intr-o poiana de-a lungul culmii si gasesc un marcaj in stanga jos la marginea poienii si un culoar care pare sa continue poiana. Urmez acest culoar si in alte cateva minute ajung la capatul drumului pe care il vazusem acum cateva saptamani cand am dormit (tot solitar) cu cortul la separarea vailor Gaura si Simon. In stanga vad locul unde am innoptat si parca mai ieri a fost! Ma uit la ceas si ce vad : doar 40 de minute din poiana Gutanu! O parte din "descoperire" e dusa la bun sfarsit. De aici incepe plictisitorul drum de vreo 3.5 km pana la intrarea in Simon si apoi inca 3 km pana la bisericuta mica din centrul satului. Cred ca as mai avea doar 500 de metri pana la soseaua principala! Planul meu e insa altul : sa urc pe la casa Balaban si schitul Bran! Pe indicator scrie 30 de minute pana la casa Balaban si 15 minute pana la schit. Pornesc pe ulita stramta, trec paraiasul ce desparte valea Simonului de muchia Balaban si urc in ritm destul de alert pe drumul de coasta. In 30 de minute ajung la casa Balaban. Aceasta e frumos aranjata si primitoare. Poate alta data!
Asa cum ma asteptam, continui pe culme si in 5 minute ajung la intrarea in schitul Bran in cantecele maicutelor. pare o cu totul alta lume fata de localitatile de jos din vale. Cumva gandul imi zboara pentru cateva clipe la catunele si linistea din Apuseni (pe unde nu am umblat inca suficient de mult!).

Schitul este printre cele mai noi asezaminte monahale. A fost infiintat in 2006 poate nu intamplator in locul "imbibat de sangele si osemintele ostasilor romani cazuti in luptele de rezistenta purtate de-a lungul culoarului Rucar-Bran in Primul Razboi Mondial. De altfel, intru cinstirea jertfei tuturor eroilor neamului romanesc a fost inaltata in imediata vecinatate a bisericii o troita comemorativa sfintita in anul 2009 de catre IPS Parinte Laurentiu, Mitropolitul Ardealului" (din pisania bisericii).

Am eu multe de facut astazi, dar cateva clipe de rugaciune sunt binevenite intr-o zi de duminica. Las rucsacul si betele pe o bancuta, intru in micul schit si simt credinta la ea acasa. Dogmele sunt respectate (din cate stiu si eu) : barbatii stau in dreapta bisercii, femeile in stanga, toti asculta cantecele ingeresti ale maicutelor! Multumesc Domnului in gand pentru ca m-a adus prin aceste locuri si pornesc mai departe, nu inainte de admira florile ce impodobesc intrarea in biserica.

Las in spate imaginea Craiesei, mai merg 10 minute pe culme si ajung la padure pe drumul de acces auto la schit (pe care il vazusem in Simon la circa 2 km de soseaua principala) (10.00). De aici incepe urcusul abrupt. Urc constant si mult prin padure si simt cum setea isi face simtita prezenta in gatul meu. Si nici nu prea mai am apa pentru ca nu m-am invrednicit sa iau de la paraiasul de mai jos. Asta e, Cezare, ti-ai facut-o cu mana ta; acum indura! Urc, urc, urc si parca panta nu se mai termina! Dupa vreo ora de urcat asiduu pe marcaje ies la un drum de TAF. Si de aici ia semnul de unde nu-i! Nici in stanga in sus, nici in dreapta in jos nu se vede nimic! Logica imi spune sa merg in sus pe drum chiar daca nu mai am semne. Probabil ca dupa directia semnelor gasite mai sus, ar fi trebuit sa fac dreapta si apoi cine stie pe unde sa continui urcusul. Urc vreo 5 minute si se gata drumul. Si acum? Continui in sus pe panta din ce in ce mai mare (cred ca in unele locuri trece de 45 de grade) si gasesc poteca dupa poteca in sus in serpentine. Urc pe sub niste turnuri de stanca ascunse in padure si ies intr-o sa luminata (11.30). Cu siguranta nu au ajuns multi in acest loc. ma opresc cateva minute pe un tanc si gasesc ultimele guri de apa pe fundul unei sticle. Fericire data si de apa si de culmea Clincii care vede in departare in stanga!
Tin culmea in sus in dreapta, ajung pana in varful Goga si cobor in aceeasi directie de mers sperand sa ajung intr-un loc cunoscut. Tot cobor si cobor pe pante care se apropie de cea amintita mai sus si imi vine inima la loc : aud zgomotul unor bikeri! Imi e greu sa spun asta, dar m-a bucurat pentru cateva momente prezenta lor acolo fiindca am o sansa sa ma ghideze sa ies bine! Doar cateva momente fiindca dupa aia am vazut dezastrul lasat de ei. Dau in poteca marcata cu CR mai jos de motoarele ambalate si gasesc un izvor si o sticla de jumatate de litru langa el. Imi e greu sa dau rucsacul jos si beau din sticla asta lichidul vietii! Continui sa urc spre cei patru motociclisti si se mira de viteza mea. Si de faptul ca sunt singur prin "padurea plina de ursi" :D! Imi spun povesti cu ursi ca sa ma sperie. E clar ca sunt doar oraseni care au navalit pe sarmanul Munte! Doar le spun ca strica poteca si pornesc mai departe in sus. Nu indraznesc sa spun mai mult fiindca sunt in stare sa ma ia la bataie la cat de matahale sunt! Ma depasesc cu caii lor putere si dispar in fata cu zgomotul lor nesuferit. In 10 minute gasesc intersectia unde ar fi trebuit sa ajung pe marcaje si cateva minute mai sus sunt in saua Polite unde a fost demult o cabana de vanatoare (12.30). Stiu locurile acum si continui in coborare spre valea Gaura. De fapt aici am fost la cca 1600 de metri, urmeaza o coborare aparent interminabila de vreo suta de metri diferenta de nivel si apoi urcare spre poiana Gaura. In urcare intalnesc iarasi motociclistii obositi dupa efortul depus. Eu in schimb "cu picioarele alea 46-47" trec pe langa ei neobosit, ies pe o mica platforma dupa care urmeaza o usoara curba de nivel pana in valea Gaura. Ma depasesc si pe aceasta curba si ii las sa se duca. Duca-se ... ! La ora 13.00 ajung in partea nordica a poienii Gaura. Motorizatii au trecut spre Gutanu, ma uit cu sictir spre ei stiind ce a facut alt motociclist ieri pe acolo si prefer sa ma bucur de imaginea partii inferioare a vaii Gaura.
Ma bucur ca am ajuns pentru a doua oara aici si am o intalnire placuta : unul dintre ciobanii tineri de ieri ma saluta cu bucurie in mijlocul poienii! A venit sa isi recupereze cainii si s-a dus baiatul al tanar pana sus in Gaura sa ii ia! Acum e un pic ingrijorat ca ar fi trebuit sa se intoarca! A plecat de vreo doua ore! Ii explic toata situatia de aseara, e uimit si dezamagit de atitudinea batranului cioban si in schimb noi ne intelegem foarte bine. Se ofera sa imi arate un izvor ascuns potecii daca il ajut cu foc sa isi aprinda o tigara. Gata, ne-am inteles! Cobor dupa el pana la izvor, curata un pic izvorul, isi umple o sticla si eu pe amandoua si ii dau bricheta promisa. Stiu ca vazusem si ieri la ei un pachet de tigari rupt fix pe jumatate si il intreb de ce face asta. "Ca nu pot fuma o tigara intreaga si as arunca jumatate!" Ce gandire simpla si corecta! Revenim la stana si tot nu a venit mai tanarul lui coleg! Ma roaga sa ii mai dau bricheta sa aprinda focul in stana pana ii vine camaradul de munca. Are atata abilitate ca instant se umple stana de fum si se aprinde o ditamai valvataia. Un bustean gros va tine pana diseara focul aici!
Imi salut prietenul de ocazie promitandu-ne sa ne mai intalnim si anii viitori pe aici (caci peste cateva zile vor cobori cu animalele pentru iernat) si la 13.45 ies definitiv din poiana Gaura pe drumul pe care am venit mai devreme. In 25 deminute sunt in saua Polite si nu stau doar cateva clipe pentru a admira varful Pantecele (1705m) in stanga mea si peretii inferiori ai muntelui Gaura in dreapta.

Bucegi 29-30.09.2012

Colegi de tura: Ilinca Alexandrescu, Ioana Hagiescu, Adriana Gheorghe, Andrei Berghes, Cezar Partheniu

Pentru acest ultim sfarsit de septembrie mi-am propus sa ajung pe ultimele trasee marcate cu plecare din culoarul Rucar-Bran: valea Bangaleasca si culmea Strungulita-Bucsa-Curmatura Fiarelor-Fundatica. Traseul asta este una din propunerile pe care le fac colegilor care vor sa vina in tura. Ioana elimina alte variante/propuneri fiindca se ofera sa vina cu masina. Altfel nu este imposibil, ci doar mai greu sa ajungi din Bucuresti in zona asta, sa mergi si pe trasee lungi si sa ai timp si de drum i ndoar doua zile! Initial Ilinca si Ioana imi spun ca vin cu mine, fapt ce ma bucura enorm. La anuntul meu pe facebook imi raspunde imediat si Andrei Berghes, vechi coleg si prieten de drumetie cu prietena lui Adriana. Asa ca echipa pentru o masina este completa! Avem toti rucsaci maricei si facem ce facem ca sa incapa totul in masina. Cu lectiile facute (surse de apa, loc de dormit, posibilitati de retragere etc) stabilim sa ne intalnim matinal si sa pornim spre "casa".

Ziua 1 - sambata 29.09.2012

La 6.30 ne intalnim la Dristor (Ioana, Andrei, Adriana si cu mine), o luam pe Ilinca de acasa, trecem prin Pantelimon ca sa isi recupereze Ioana un polar de la parintii ei si pe autostrada A3 ajungem rapid la Ploiesti, apoi Sinaia, Busteni, Paraul Rece, Rasnov, Bran, Moeciu de Jos si Moeciu de Sus. Chiar daca suntem cu masina, distanta dintre cele doua Moeciu-ri este mare asa cum ne aduceam aminte (eu si Andrei) dintr-o tura de prin 2003-2004 cand pe 26 decembrie am ajuns de la refugiul Grind din Crai la Padina pe valea Bangaleasca pe care vom merge si acum. Si acum avem in amintiri trosnitul crengilor sub laba ursului in spatele nostru! Cam pe la 10.15 ajungem in centru si intrebam pe gazda unei pensiuni daca putem lasa masina langa gardul lor. "Lasa-ti-o chiar aici in curte pe iarba! Nu va costa nimic!" Asa da oameni! Strangem rucsacii, si colegii pornesc inainte. Eu ma uit un pic pe harta pentru orientare si recuperez repede. Asta si datorita colegilor care s-au oprit cateva minute pentru al doilea mic dejun :D!
Pana sa mergem mai departe pe CR va redau cateva versuri pentru invingatori citite pe crucea-monument din centrul localitatii:

Mergem intins vreo 4 kilometri pe asfaltul tare neplacut. Stiu bine ca pe bucatile astea de drum mai primesc (cel putin in gand) vorbe "bune", dar ce sa fac, pe aici e traseul! Dupa o ora iesim in sfarsit de pe asfalt si Adriana cu Ilinca incearca la o pensiune sa se duca la toaleta. Raspuns sec: "N-avem!" Lasa ca vine padurea! Trecem bariera si mergem pe drumul larg ce urca pe valea Bangaleasca. Dupa vreo 15 minute in stanga noastra lasam marcajul TR pe care coborasem si urcasem cu o saptamana inainte ca bonus la planul initial al turei trecute. In fata noastra incepe sa se vada, deocamdata departe, peretele vestic al Bucegilor cu muntele Grohotisu cel mai impunator.
La ora 12.00 ajungem la intersectia vailor Bucsa si Grohotisului unde se afla o veche cabana de vanatoare. Pe vreme rea poate fi folosita cu brio ca adapost. Marcajul nostru CR continua pe valea Grohotisului in fata-stanga. Pe valea Bucsa este indicata directia Bucsea-Bolboci  cu timpul 7 ore, dar nu apare nici un marcaj. Probabil din acest motiv am si neglijat culmea in planurile mele! De sus maine vom vedea ca este un marcaj triunghi rosu care parcurge culmea nordica a muntelui Bucsa. Pana la Bolboci pornind pe CR scrie ca am mai merge doar 4 ore! Urcam pe valea Grohotisului pe un drum forestier foarte prost care se termina brusc, continuam tot inainte pe fir (chiar daca un podet ne-ar indemna sa mergem la dreapta!), trecem firul apei si urcam pe toata lungimea unei poieni pline de verdeata. Stiam din tura de demult (amintita mai sus) ca aici este o cabanuta ca adapost. Dintr-o tura de prin 2009 mai stiam ca vom gasi si un foisor asemanator oarecum cu cel din Cismigiu unde canta fanfarele vara. La 13.10 trecem pe langa foisor si urcam prin poiana 10 minute pana ce dam de baza vaii Pravalelor. Aici e izvorul unde am auzit atunci trosniturile ursului!
Trecem apa si vedem in stanga pe valea Pravalelor peretele vestic. In sfarsit ni se arata in toata frumusetea lui! Urmam poteca ce merge pe piciorul din dreapta (stanga geografica a vaii) si dupa 40 de minute de urcus sustinut iesim la golul alpin la circa 1600 de metri altitudine. In spate vedem Craiasa incetosata si in dreapta noastra Gura Strungii unde avem tinta finala pentru astazi. Urcam pe linia stalpilor o diferenta de nivel de 100 de metri si ajungem in marcajul BR care vine din Simon pe Plaiul lui Lom. Chiar in fata noastra in sus vedem niste dungi rosii verticale pe stanci. Urca spre un valcel care ma inspira pentru o viitoare cercetare. Cercetare care va fi maine dimineata cu ocazia rasaritului! Deocamdata tinem acelasi marcaj CR, urcam cam jumatate din distanta spre Strunga si ne oprim putin la izvor. Taraitul de apa e o binecuvantare de care saptamana viitoare nu vom mai avea parte! Umplem vreo 3 sticle si i le lasam pe celelalte Ioanei sa le umple mai incolo. Ea e obosita si a hotarat sa ramana la refugiu. Vorbisem cu totii sa mai mergem pe ceva trasee pana la lasarea intunericului. Eu cu planurile mele indraznete vroiam sa coboram pe valea (Izvorul) Tatarului si sa urcam pe Memorial. Bine ca nu a fost cazul de Memorial ca ramaneam pe undeva pe acolo! La ora 15.00 ajungem in Gura Strungii si coboram la refugiu. Drag loc de care prinde dor si Ilinca!


Mancam de pranz pe pajistea din fata refugiului in linistea Muntelui, radem si glumim care mai de care si peste vreo ora o lasam pe Ioana sa se odihneasca si noi pornim mai departe pe traseu (16.10). Ea va cobori la un moment dat sa ia apa in sticlele lasate, va mai urca un pic spre Strungile Mici si in final ramane la refugiu sa se odihneasca. Cand vine intunericul, se ingrijoreaza putin pentru noi (pe buna dreptate!), dar nu avem cum sa o anuntam pe unde suntem fiindca lipseste semnalul GSM in zona refugiului.
Noi urcam pe Coltii Strungii pana in saua Strungulita pe curba de nivel pe care e poteca marcata cu BR. Din saua Strungulita admiram muntele Coltii Tatarului cu saua Coteanu dinaintea lui spre est si culmea Bucsa-Sfantul Ilie spre vest si apoi spre muntii Leaota (o alta tura cu aventuri cu Andrei pe vremea cand marcajele erau deficitare!).


In dreapta noastra avem muntele Tataru pe care il ocolim pe curba de nivel prin saua Coteanu pe deasupra firului serpuit al unui dintre cele mai inalte paraiase ce formeaza valea Brateiului. Exact dupa varf este un mic platou pe care un elicopter isi porneste elicea si da cateva ocoale zgomotoase muntelui.

Iesim in saua larga dintre Tataru si Deleanu si continuam pe curba de nivel pe vestul cozii muntelui Deleanu. Exact in capatul firului vaii Tatarului vedem in stanga in jos noii stalpi ai marcajului pe valea omonima. Partea proasta e ca aici nu exista stalp indicator si poti rata cu usurinta coborarea pe vale daca e vreme mai urata. Acum noi insa avem parte de soare si vreme excelenta si coboram pe linia marcajelor TG pe firul vaii si apoi pe versantul stang pana sub a doua stana.
Urc pana la stana pentru "inspectie" si ajung la concluzia ca iti trebuie ceva materiale ca sa improvizezi aici adapost. Nu vedem semnele in continuare si coboram un pic pe firul serpuit al vaii. Se strange prea mult canionul si hotarasc intoarcerea pana la ultimul semn de sub stana. Andrei vede pe delusorul din fata marcajele: "V-am spus eu ca coboram urcand!" (scuze de cacofonie). Cateva zeci de metri ne despart de zona cu ienupar si pini micuti de pe varful acestui deal. In fata gasim semnele care ne bucura. Nu si coborasul ce urmeaza! La inceput putin inclinat si prin padure si apoi cu panta mare, mult pamant si frunze alunecoase. Cine o fi avut ideea sa marcheze pe aici pesemne ca  a vrut sa faca orientare cu turistii ce vor veni. E un pic extrem pentru cei neobisnuiti cu muntele! Coboram asa cateva zeci bune de minute si abia cand vedem primii pereti de pe dreapta canionului Tatarului ne dam seama exact unde suntem: vom trece pe la pesterile pe care altadata le-am explorat  cu Andrei!



Pentru mine zona asta este "cireasa de pe tort" pentru intreaga tura! Coboram tot pe brana pe sub perete si dam de intrarile pesterilor Mica si a Ursului care sunt inchise cu grilaje pentru protectie. Eu si Andrei chiar ne bucuram ca am avut prilejul sa vedem cum arata grotele si pe interior acum ceva ani! Citez de pe panoul informativ al pesterilor: "In rezervatia naturala Cheile Tatarului la altitudinea de 1548 de metri se vad deschiderile celor doua pesteri care sunt cele mai inalte statiuni paleolitice de la noi din tara. Aici au fost descoperite urme ale prezentei umane, stramosii nostri fiind cei care le-au folosit ca adapost in perioada de retragere a gheturilor, iar in Pestera ursului au fost gasite numeroase oseminte sau chiar schelete intregi provenite de la ursul cavernelor printre care unele la surpafata ceea ce duce la presupunerea ca, acum 10.000 de ani, aici au fost ultimele adaposturi ale acestora." Mai sunt multe informatii interesante pe acest panou, si va las pe voi sa le cititi la fata locului. Noi continuam sa coboram prin padure la fel de abrupt vazand cu dezamagire cat de secat este lacul Bolboci. La un moment dat ne lasam la vale pe un grohotis, iesim pe cateva curbe prin padure si la 19.10 suntem sub barajul de protectie din partea inferioara a vaii Tatarului. Aici se termina marcajul TG si, fiind "organizator", renunt la ideea mirobolanta cu Memorialul. Vom merge pe drumul de masina pana la Padina si de aici in sus pana la refugiul Strunga. In 6 minute suntem la podul de la capatul lacului Bolboci, parcurgem Cheile Tatarului Mare, trecem pe langa Pastravarie si apoi prin cheile Coteanului, lasam in stanga vila Coteanu si baza nationala Salvamont si la ora 20.00 suntem sub cabana Padina.
Intram in cabana fiindca avem chef de o bere. Se face si de-o ciorbita si un carnacior si abia peste o ora ne urnim mai departe la lumina lunii. Incerc sa o sun pe Ioana si nu are semnal. Aproape ca nici nu aprindem frontalele pana la refugiu. Urcam pe marcaje si eu voi face doua mici iesiri pana la stana mare si pana la adapostul pentru animale de mai sus. Inca nu au plecat ciobanii de la stana si peste cateva zile isi vor parasi locul de peste vara pentru adapostul calduros din sat. Ei ne ajuta si cu gramada de caini care ne latra in disperare! Stiti cum e vorba: Cainele care latra, nu musca! E totusi neplacut sa auzi atatea latraturi in jurul tau! Raman eu in spate sa linistesc cainii si colegii merg mai in fata sa scape de ei. Trecem de cele doua adapatoare si pe marcaje ajungem aproape de ora 22.00 la refugiu. O trezim pe Ioana care e un pic suparata ca nu am anuntat-o ca mai intarziem. Nici nu aveam cum! Aprind primusul si mananca o supa in timp ce noi ne pregatim pentru somn. Undeva dupa ora 23.00 punem geana pe geana cu bucuria unei zile reusite si imi propun cu Andrei sa ne trezim pentru rasarit.

Ziua 2 - 30.09.2012

Pusesem telefonul sa sune la 6.30 si fix cand acesta da alarma (doar un mic tarait ca sa nu deranjeze prea mult colegele "de camera"!), eu si Andrei ne echipam de drum si plecam in plimbarea matinala. Urcam pe Strungile Mici pe muntele Grohotisu in lumina frontalelor si a farului de sus. De la orizont Stapanul Universului isi arata prezenta din ce in ce mai mult si aduce raze si pete rosii, portocalii si galbene pe negrul si apoi albastrul cerului. Mai facem cativa pasi, mai facem cateva poze! Si tot asa pana in saua dinaintea Coltilor Tapului intr-o plimbare fix pe linia peretilor, nu pe poteca!




Exact sub varful Coltii Tapului vedem un ciopor de capre care se pregateau sa sara "in gol" spre poiana Gutanu. Parca erau pur si simplu agatate de verticale! Si ele probabil au vrut sa vada rasaritul de aici :D!
 Fiindca tot ne atrasese ieri un valcel ce urca de la marcajul CR prin pereti, ce-ar fi sa-l incercam acum? Coboram in saua dinaintea Coltilor Tapului si vedem ca bucurie ca benzile rosii care ne starnisera ieri curiozitatea sunt si aici. Deci se poate cobori! Cred ca in viitor pe aici se va marca ceva poate si oficial drept legatura intere valea Pravalelor si muntele Coltii Tapului! Coboram pe trepte de stanca si de iarba si ne minunam cat de usoara e poteca printre zidurile vestice! Ajungem chiar deasupra crucii rosii si pe curba de nivel putin mai sus decat poteca marcata ajungem la izvor si apoi in Gura Strungii (8.20). Frumoasa inviorare!



Ilinca ne intampina cu zambetul pe buze in usa refugiului, Ioana si Adriana s-au trezit si ies din caldurica sacilor de dormit, strangem rucsacii, facem curatenie si iesim afara pentru masa de dimineata in bataia razelor lui Sorin ;)! Nu ne grabim prea mult fiindca stim ca nu avem drum foarte lung (ca timp fiindca distanta e semnificativa!). Cam pe la 10.20 facem poza de grup in fata refugiului si pornim spre Strungulita. Le propun Adrianei si lui Andrei sa urce pe Coltii Strungii fiindca panorama e mult mai frumoasa. S-au si jucat un pic pe hirnuri ca un preview la ceea ce vor vedea in Craiasa peste cateva saptamani! Ii asteptam in saua Strungulita fiindca de aici vom parasi zona principala a Bucegilor spre vest.
Deocamdata vedem doar muntii Bucsa si Dudele. Mai incolo vor aparea varfurile Piatra Alba si Sfantul Ilie (tot Bucegi) si Jugureanu si Cumparata care fac legatura cu masivul Leaota. Desi este lin, se ridica si el la 2133m si pe vreme urata poate crea mari dificultati (veteranii stiu despre ce vorbesc)!
Coboram printre curbele a ceea ce se vroia un drum auto intre zona Deleanu-Tataru si Fundata (ma doare ca a fost "taiat" muntele si sper sa ramana macar asa cum e acum!) si tinem linia crestei spre vf. Bucsa.
Ioana da ceva semne de oboseala care se dovedeste curand a fi o mare criza de bila. De asta se temea si se teme cel mai mult la turele lungi! Ne oprim pe vf. Bucsa (1848m) pentru cateva minute (cca 11.40) si vad ca in dreapta (spre nord) coboara un triunghi rosu. Ups! Asta nu era in plan! De jos (tineti minte din text) de pe valea Bucsa era doar indicator cu sageata fara marcaj pana pe vf. Bucsea (!) si apoi Bolboci. Sa nu fie cu suparare celor care au facut marcajele (Salvamont Bran, foarte muncitori oameni!): pe o sageata indicatoare in mod normal se trece capatul traseului cu marcajul respectiv, nu si unde se poate ajunge mai departe! E usor sa induci in eroare sugerand ca se urmeaza acel marcaj pana la locul final indicat pe sageata (asta in cazul in care nu exista plan de marcare/remarcare pana acolo)! Prima pauza o facem in saua Dudele care merge printre varfurile Dudele Mici (1904m) si Dudele Mari (1954m). Fiindca tot stam un pic, facem cateva poze de grup si mai admiram inca o data westwand-ul bucegean!
Ma gandesc ca e posibil ca limonada mea (zeama de lamaie diluata) sa-i fi provocat Ioanei criza de bila... simtea ea ceva ciudat de ieri deci nu e asta! Pornim mai departe si fetele sunt un pic descumpanite: eu am "pregatit" traseul si par sa nu stiu exact care e Curmatura Fiarelor unde trebuie sa ajungem! Fiecare delusor pe care trebuie sa il urcam pare o mica Golgota pentru ele! Da, recunosc ca nu m-am pregatit suficient ca sa stiu cate delusoare avem de urcat. Cand am fost acum multi ani cu Andrei nici macar nu am mai stat sa numaram dealurile. Cum nu erau marcaje, am urmat linia crestei! Asta facem si acum cand dispar semnele (pe aici nu mai sunt asa de bune si dese marcajele ca pana in Bucsa!).

Inainte de vf. Piatra Alba vedem o stana cu strunga la marginea padurii spre Valea Neagra. Deodata simtim un miros pestilentios (e corect "pestilentios" sau "pestilential"?). Pe moment nu imi dau seama ce e si privirea imi e atrasa de ceva ce pare a fi o piatra alba cu pete negre. E de fapt cadavrul unei vaci care ma forteaza sa merg inainte si sa astept colegii unde nu se mai simte mirosul! In stanga noastra (spre sud) Valea Neagra se uneste mai jos cu valea Rateiu (Ducele) ce vine din Valea Lacului si formeaza valea Brateiului pe care este in mare parte drum forestier. In dreapta inca vedem unica lama de cutit a Craiesei.
In sfarsit pot sa le dau vestea buna colegilor: de pe ultimul delusor (in treacat fie spus delusoarele astea au cam 1750-1800m altitudine) mai avem de coborat intr-o sa si apoi trecem pe sub vf. Sfantul Ilie printr-o zona incendiata spre Curmatura Fiarelor. Poate e doar impresia mea, dar Andrei mi se pare singurul nerabdator sa mergem mai departe! E exact asa cum ne stim de vreo 10 ani: mereu dornic sa mearga si sa descopere lucruri si locuri noi! Pe sub varful Sfantul Ilie trecem prin zona incendiata (nu stiu daca natural sau nu) si ma bucura ca Salvamontul (sau cine o fi fost!) a lasat bidoane cu apa sa stingi focul in cazul in care mai apare. E totusi un miros greu de arsura, mai greu decat "cimitirul" de pe muntele Cocora unde sunt defrisari recente!
Trecem rapid prin arsura si la marginea ei primesc un cadou din partea muntelui: merisoare! Sunt asa de gustoase si ma bucur de ele chiar daca Ioana imi spune ca nu e bine sa mananci chiar asa de peste tot! Coboram in Curmatura Fiarelor si facem o pauza mai mare (14.30). Ioana nu mai fusese in Leaota si acum tine neaparat macar sa puna piciorul in masiv. E cel mai simplu! Cativa pasi si gata, esti in Leaota! Curmatura Fiarelor este oficial locul in care Bucegii se despart de Leaota. Mancam cate ceva si Ioana nu mai rezista si da afara o buna parte din ce are in stomac. Ea nu a mancat prea mult, dar bila isi face de cap! Dupa o pauza de vreo jumatate de ora, la 15.15 pornim pe drum de TAF spre vf Santilia. Din Curmatura Fiarelor pentru o scurta perioada de timp vom avea marcaj dublu BR si BA (ultima vine din Leaota). Eu urmez poteca (pentru vreo 200 de metri merge mai jos de drum prin jnepenis) si pe drum ajungem in saua dinainte de vf. Santilia de unde pleaca in stanga spre vest valea Santilia si spre dreapta cativa afluenti ce formeaza mai jos valea Stancioiu. Mai trecem peste un mic varfulet impadurit si potecile se despart:  BA face stanga si coboara pe drumul de TAF spre Podu Dambovitei si BR coboara pe dreapta varfului prin padure!
Pentru inceput marcajele bune prin padure si poteca ce nu poate fi pierduta ne duce pe curba de nivel pe estul varfului Santilia si dupa vreo ora de cand am plecat din Curmatura Fiarelor dam de primul drum de TAF. Am mers destul de incet fiindca bila Ioanei nu ii da pace! Din 10 in 10 minute trebuie sa se opreasca, sa mai elimine un pic din ea si sa bea cate putin lichid. A luat la un moment dat si o pastila de bila (nefiind in domeniu spre rusinea mea nu stiu cum se numeste pastila), dar bila nu a acceptat-o deloc. Chiar daca stie de problema asta, Ioana e un pic speriata fiindca niciodata nu a mai patit-o atat de urat. O admir pentru cata vointa are sa mearga cat de repede poate! Drumul de TAF ne conduce mereu in jos pe culme, la un moment dat trecem de o statie de captare a apei si la 17.30 iesim la primele garduri ale satului Fundatica pe Sleaul Mandrului.
Facem o pauza mica pentru a gasi drumul mai departe, identific drumul principal si marcajele si vad ca de aici pleaca si un marcaj PA spre Podu Dambovitei. Nu sunt 100% sigur, dar cred ca duce prin Cheile Cheii exact in centrul Podului Dambovitei. Coboram la drumul principal unde vedem o masina fara sofer. De ar veni sa ne ajute un pic pentru Ioana! Nu gasim alta solutie decat sa mergem in stanga (vest) spre centrul satului si de acolo sa speram ca vom gasi ceva. Mergem cateva sute de metri si oprim o masina cu numar de Italia. Sunt niste localnici care ne duc pe mine si pe Ioana vreo 700-800 de metri pana la o ulita ce urca in Fundata. Vin si colegii din spate si urcam incet cei doi kilometri (in linie dreapta) pana la sosea. Cate un pic, cate un pic urcam pe ulita pana la circa 1250m altitudine intr-o sa unde pe GPS e marcat un izvor. Saua este de fapt una din marginile Fundatei si in cateva sute de metri ajungem la DN73 chiar in mijlocul Fundatei.
La sosea ma bucur sa dau de BR ce parcurge Meridionalii (sau cel putin o varianta a ei): noi venim dinspre Padina si marcajul continua spre Vf. La Om si refugiul Grind din inima Pietrei Craiului (18.40)!

Noi acum avem insa alta problema: Ioanei tot ii este rau si masina este destul de departe1 Pentru Ioana solutia vine chiar de la ea: daca se intinde si sta linistita, stie ca o lasa bila. Asa ca intinde un izopren pe jos in statia de masina de langa Primarie, mananca cu totii cate ceva (multumesc mult pentru sandwich!) si eu stau la autostop! Ma oferisem sa ma duc sa iau masina din Moeciu de Sus fiindca asta era practic singura noastra sansa sa ajungem al Bucuresti. Un localnic cu caruta incearca sa ma descurajeze: "Nu te ia nimeni, nu ai nici o sansa!" De-as asculta vorbele multora in genul asta, nu as mai face mare lucru! Raman la autostop, mai incearca si Ioana (si-a mai revenit un pic) si am bafta sa opreasca un nene foarte de treaba. E din zona si merge la munca spre Sighisoara si Targu Mures in constructii pe macara. Ne luam la vorba si ii spun toata povestea noastra si in Moeciu de Jos se ofera sa ma duca pana la masina in Moeciu de Sus cu o mare rugaminte: sa ii dau ceva bani pentru plusul de benzina fiindca el si-a calcualt exact cat sa ajunga la Targu Mures. Nici o problema, doar sa schimb undeva ca nu am decat bani mari! Pana sa ajungem in Moeciu de Sus in centru, tot ma intreaba cat mai e de mers si il inteleg fiindca are drum lung de facut. Ajungem la intersectia de unde am pornit ieri, schimb niste bani la o pensiune si ii dau omului 20 de lei (a meritat din plin bunavointa si efortul!) cu multe multumiri pentru ajutorul imens! Nu stiu cum as fi ajuns altfel aici! Iau masina si in doar jumatate de ora ajung la colegii mei pe care ii luase un pic frigul (se apropie de ora 20.00). Suntem cu totii bucurosi ca am rezolvat si ca Ioana si-a revenit. De aici conduce ea pana in Bucuresti si chiar va face un efort suplimentar sa ne duca pe fiecare pana acasa. Am ajuns dupa miezul noptii in Bucuresti prin Campulung si Targoviste bucurosi ca am reusit sa ducem la bun sfarsit tot ce ne-am propus in pofida a tot ce am avut neplacut!

Multumesc mult colegilor de tura pentru intelegere (de multe ori trag de cei din grup fiindca de la inceput anunt ce vreau sa fac si presupun ca fiecare isi cunoaste capacitatea si stie in ce se baga!), cel mai mult Ioanei pentru efortul extraordinar pe care l-a facut in ciuda crizei de bila si voua pentru ca de fiecare data aveti rabdare sa cititi ce scriu eu aici!

Bucegi 6-7.10.2012

Colegi de tura: Ilinca Alexandrescu, Cezar Partheniu

Saptamana trecuta am dormit in placutul refugiu de la Strunga venind din partea vestica. E cel mai aproape si cel mai accesibil (si ati vazut pe cate variante se poate ajunge in Gura Strungii). Acum planul meu include doua traversari ale platoului Bucegilor, cercetarea unor trasee mai vechi sau mai noi si binenteles mult mers. Ilinca este nerabdatoare sa mearga pe munte si ca urmare vom pleca amandoi in cautarea drumurilor pierdute din Bucegi.

Ziua 1 - sambata 6.10.2012

Fiindca avem mult de balaurit, plecam din Bucuresti cu IR 1745 la 6.15. E intuneric afara si abia pe la Ploiesti se crapa de ziua. Noi mai suntem un pic somnorosi si ne trece repede cand vedem ca se apropie ora 8.00 cand ar trebui sa fim in Sinaia. Trenul nostru ajunge cu ceva intarziere si abia la 8.20 iesim din gara si pornim spre statia de telecabina langa care gasim doua marcaje BR si BA. Mi se par tare ciudate fiindca marcajele nu pleaca de aici, ci de pe drumul asfaltat ce urca spre Cota 1400. Mergem la cabina si am o surpriza placuta: fata de telecabina de la Busteni, aici se acorda o mica reducere la transport dus-intors (62 de lei dus-intors pana la Cota 2000 fata de 62 lei la Busteni)! Nu e mult, dar amanuntele conteaza! Prima cabina pentru public porneste la ora 9.00 si urcam in 10 minute pana la Cota 1400. Aici doar schimbam "peronul" si ne imbarcam spre Cota 2000. Cabina asta a fost construita de italienii de la Cerreti e Tanfani din Milano. Pacat ca romanii au ramas la nivelul de atunci pe cand italienii au avansat in tehnica de transport pe cablu. Cabinele care la noi sunt folosite in Italia sunt pe post de obiecte de muzeu! Imi aduc aminte de recent vazuta istorie a "tomberoanelor" din Sassolungo care au mai avansat ceva in timp macar ca forma si culori! La 9.25 suntem sus la Cota 2000, citesc cate ceva despre cainele ciobanesc intr-o brosura editata in programul LIFE 07/NAT/IT/000502 si agatata cu un snur de perete. De remarcat ca aceasta inca rezista si nu a fost mazgalita sau rupta! Programul cabinelor e urmatorul: Sinaia-Cota 1400 8.30-16.00, Cota 1400-Cota 2000 8.45-15.45 (urcare si coborare)! Cam pe la 9.45 suntem gata de drum si pornim in jos spre Cetate/Piatra Turcului pe BG.
Coboram in cateva minute la BR de pe Drumul de Vara (maine revin pe aici intr-un mic ocolis!) si pe partie in jos ajungem la cota 1800 de unde incepe PR spre valea Vanturis (10.10). Marcajul e refacut de curand si ne face palcere sa mergem pe relativa curba de nivel. Macar am scapat de pietrele de pe partie! Trecem primul izvor (sec) al vaii Stane si pe poteca destul de slab evidentiata intram in padure. Acum si poteca si marcajele sunt mai vizibile! Cam o ora mergem prin padure vazand di ncand in cand prin ferestre de padure mici stanci, codite ale Coltilor lui Barbes. Abia la 11.10 iesim sub peretii de stanca ce formeaza Coltii mai sus amintiti. Verticalele si surplombele sunt asa frumoase si probabil ca tenteaza cataratorii la ceva trasee. Stiu ca si data trecuta cand am fost pe aici ma intrebam exact acelasi lucru: daca exista ceva trasee alpine! De fapt mi s-a si parut ca vad ceva pitoane sus in perete. Ar fi bine sa nu fie asa fiindca zona este unul din monumentele naturale din PN Bucegi!


Coboram putin mai jos in padure, mergem tot pe curba de nivel prin padure pe sub al doilea rand de stanci si putin dupa ora 12.00 se linistesc verticalele si iesim sub capatul sudic al muntelui Varful cu Dor in valea Vanturis deasupra lacurilor. Acum nu e pic de apa si chiar ma intreb cum arata cascadele de mai jos! Coboram in firul vaii si Ilinca simte nevoia unei pauze la umbra, catorva guri de apa si ceva mancare. Las rucsacul, urc pana la stana sa vad cum mai arata si revin in 15-20 de minute la Ilinca. Mananc si eu cativa biscuiti si plecam mai departe in amonte pe firul vaii Izvorul Dorului (12.45).

Urmam semnele ce merg pe langa firul destul de drept al vaii. Mai sunt ceva sinuozitati, mai sunt ceva urme de cascade si de lacuri, mai sunt roci de forme deosebite (pietre in limbajul obisnuit :D), mai sunt si ceva chei si zone mai inguste...Valea este superba si e foarte bine ca a fost marcata!
Cu atata nesat merg pe vale strangand in minte cat mai multe amintiri si la 13.25 ajungem la stalpul indicator de sub Valea Soarelui. Tare incantat sunt ca am mers pe Izvorul Dorului! In fata noastra vedem stalpii benzii rosii pe care ne vom intoarce maine din saua Laptici (nord), in stanga indicatoarele cu CG pe care continuam spre Bolboci (vest) si in dreapta partia Valea Dorului cu ambele marcaje BR si CG pe care am facut acum cativa ani primele cristiane adevarate (caci pana atunci doar in parcul Tineretului din Bucuresti alunecasem acum multi, multi ani pe niste schiuri Reghin vechi). Schimbam marcajul in CG si urcam pe drumul de TAF pe unde acum vreo 10 ani am coborat singur pana la Bolboci unde sora mea si prietenul ei erau intr-o vacanta de 1 mai! Dupa nici 10 minute ajungem la prima stana (unde "Terminând de ros un os/Şade-un câine zdrenţuros/Tremurând şi el fricos" - Pseudofabula, Rosu si negru) si apoi vad pe marginea drumului pe iarba (deci in afara drumurilor publice), niste gratargii care se simteau bine! Imi pare rau pentru ei, nu au respectat regulile parcului natural, vor avea de platit! Spre zona inalta a Bucegilor zarim Omu, Gavanele si muntele Obarsia dintr-un unghi ceva mai rar.
Dupa a doua stana pana sa iesim in drumul asfaltat doua prietene iesite la picnic au aceeasi soarta: numarul masinii va ajunge in atentia autoritatilor (nu PN Bucegi de la care nici acum dupa o luna nu am primit nici un raspuns!) pentru incalcarea regulilor de vizitare a parcului natural. Imi pare rau pentru acesti oameni, dar doar ceva amenzi usturatoare si puterea exemplului pot sa faca ceva la noi!
iesim in sosea la cota 1820 si pe sub vf Nucet/Nucetu (1861m) mergem pe curba de nivel pe deasupra altei stani. Cobor pana la stana sa vad cat de bine arata, revin la Ilinca in poteca si mai departe ocolim varful pentur a ne lasa in jos pe piciorul lui spre lacul Bolboci. In fata noastra se vad la orizont muntii Deleanu, Zanoaga si Lespezi dominati in spate de mareata Leaota. Stalpii indicatori ne coboara pe piciorul de munte si putin inainte de intrarea in padure vedem in dreapta Tataru si Grohotisu cu Gura Strungii dintre ele si cu valea Tatarului pe care am coborat saptamana trecuta.
Tot aici la intrarea in padure gasim si o masa de lemn care e foarte buna pentru putina odihna, in special daca urci dinspre Bolboci!
Intram in padure si coboram destul de abrupt pe un drum de TAF frumos imbogatit de Mama Natura (sau Mama Padure?) cu un covor verde de muschi. Ma bucur sa vad urmele unor piloni de la vechea linie de funicular de la inceputul secolului XX.
La 15.25 ajungem la marginea lacului Bolboci in capatul ultimului intrand mare de pe malul stang. De aici se formeaza un golfulet pana la statia de supraveghere a barajului ce a format acest lac. Mult mai bine decat speram eu de cand cautasem cu Radu aceasta intrare asta iarna! Ocolim lacul vorbind despre iesiri in strainatate si despre oportunitatile pe care nu trebuie sa le ratam niciodata. Ajungem pe baraj, il parcurgem cu ochii in sus spre inaltul Bucegilor si in jos spre Zanoaga pe firul Ialomitei. Mai mult foamea care rontaie ne indeamna sa oprim vreo ora la Bolboci pentru o ciorbita calda si o surpriza de la Ilinca: snitzele homemade foarte gustoase! Multumesc pentru gand! A doua portie de snitzel o pastram pentru diseara la piure :D!
Cam pe la 17.00 lasam cabana in urma si pornim in continuare pe drum. Mergem vreo 15 minute pe CA pe drumul auto ce urca pe stanga lacului Bolboci (dreapta geografica) spre Padina. In capatul primei cozi lungi de lac vedem placa ce indica o parte din Memorialul "Nae Popescu". Stiam pe unde am coborat in iarna si acum cautam marcajele pe vale. Acestea au fost sterse (uneori intentionat) de pe majoritatea traseului pe care Nae Popescu il vroia ca legatura intre Valea Larga si Moeciu. Poate il vom reface vreodata! Urcam pe vaile Bolboci si apoi Olboace pe drumul forestier, trecem pe langa 15 baraje si nu vedem deloc indicatoare sau orice ar sugera pe unde e drumul. Eu stiu ca erau cateva marcaje pe Plaiul Mircii si tot caut sa urcam pe undeva. O scurtatura spre culme este pe un drum de TAF prin padure! Noi ajungem pana la capatul drumului si analizez harta in GPS. Ilinca urca pe un fel de drum de TAF fara sa gaseasca semnele. Eu incerc un fir de vale ce apre sa urce spre Deleanu. Revenim la drum si discutam cu GPS-ul in fata. Valea gasita de mine pare sa ne urce spre Deleanu. Asa ca pornim pe fir. Se salbaticeste din ce in ce mai mult si la un moment dat vad in fata ceea ce pare a fi o saritoare. Trebuie sa evitam asta cu siguranta! Stiu ca Ilincai nu ii este usor pe pante inclinate. Mie nu imi este greu, dar e totusi neplacut! Decat sa ajungem sub saritoare, mai bine urcam pe versantul stang (drept geografic) al paraului. Panta ajunge pe alocuri la 45 de grade si peste si sunt trepte de pamant sau de iarba. Atingem de cateva ori brazii si bodoganim un pic rasina care se lipeste de haine si de maini. E musai sa continuam! Gasim o poteca ce ne duce pe curba de nivel in urcare prin padure si iesim intr-o poiana in capatul de sus al vaii. Sunt fericit fiindca vad in fata-dreapta coasta Plaiului Mircii! Si in plus iesim la gol alpin si inca nu e intuneric! Trecem pe deasupra capatului de sus al firului si vad in dreapta crucea lui Nae Popescu. Asta e!!! Ajungem la cruce si apoi in stanga vreo 20 de metri suntem in marcajul PG unde se vede vag un TR spre Plaiul Mircii. Soarele a apus de mult si acum doar ultimele sale urme rosii sunt la apus (19.30).
"Mai mergem pe Lucacila?"
"Da, Cezar, daca vrei tu. Eu sunt in forma!"
"E prea tarziu, alta data! Punem frontalele si mergem la Strunga".
Cu nasul de montagnard si stalpii destul de rari ajungem la intersectia cu TG spre valea Tatarului, saua Strungulita si apoi saua Strunga. Ma uit la ceas si sunt uimit : e ora 21.00 si bezna de parca am fi trecut de miezul noptii! Dar suntem acasa! O las pe Ilinca sa incalzeasca apa pentru supa si cobor la izvor. Ma intorc peste cateva minute cu coada intre picioare si cu sticlele goale: izvorul a secat! De fapt taraitul de saptamana trecuta nici nu putea sa tina mai mult de o zi sau doua. Asa ca mancam doar o supa si pastram ceva apa si pentru maine. Pe la 22.30-23.00 ne bagam in sacii de dormit si incercam sa adormim cat mai repede.

Ziua 2 - duminica 07.10.2012

Buna dimineata! Inca e intuneric! Ceasul suna la 6.30 pentru a vedea rasaritul fiindca Andrei mi-a trezit de we trecut pofta asta pentru primele raze ale diminetii! Mai motai un pic si Ilinca renunta la ideea de a iesi din sac! Asa ca la 6.55 sunt afara din refugiu si ma bucur de ros-portocaliul de inceput de zi. Revin in sacul calduros, mai stau si eu un pic si cand soarele a trecut de ceva timp de orizont, strangem bagajele, facem curatenie si iesim in fata refugiului sa mancam. Nu ne grabim prea mult si abia pe la 9.30 ne urnim din loc. Ce-ar fi sa nu mergem pe traseul marcat si sa ocolim un pic pe lapiezurile muntelui Colti (la Padina ni s-a spus ca se numeste muntele Padina pana in creasta muntelui Grohotisu!)!. Intram printre lapiezuri si vad cu uimire ceea ce imi povestea Adrian despre niste gropi sapate intr-un mod neobisnuit in coasta muntelui Strungile Mici.


Asa de fain se vede valea Coteanu pe langa care coboara marcajul BRCR pe versantul stang! Ideea mea (si ma bucur ca de multe ori Ilinca imi accepta ideile!) e sa coboram pe muchia dintre vaile Coteanu su Horoabe pentru a cerceta un pic locurile. Odata ajunsi in culme, ni se deschide in fata panorama vaii Horoabelor cu Turnul Seciului ascuns in canionul Horoabelor, poiana omonima de jos de langa Ialomita si toata partea interioara a potcoavei bucegene: Gutanu, Doamnele, Batrana, Omu, Obarsia, Costila, Babele, Jepi, Furnica... Aproape de noi sunt peretii Horoabelor care tot ma cheama de ceva timp pe langa ei! De canion ne desparte o vale interesanta, tentatie pentru alta tura!
Sunt multumit de "inspectie" si coboram pe muchie spre padure peste o treapta stancoasa. In dreapta vedem stana de sub Strunga pe care o colim cu mare maiestrie pe deasupra unui alt prag de piatra. Chiar la limita padurii vad o poteca ce se pierde printre brazi cumva spre Horoabe. E un drum ciobanesc spre vreun izvor sau face niste legaturi nebanuite? Tot asa ramane pentru o cercetare ulterioara! Coboram la drumul de TAF sub stana si urmand apoi marcajele BR ajungem la Padina la 10.40. Intreb la cabana de muntele pe care am coborat (explicatii confuze!), umplem sticlele cu apa si pornim mai departe pe banda rosie (dedicatie pentru www.bandarosie.ro). In cateva minute iesim din poiana Padinii (constructia PADINA FEST se vede de departe!) pe BR, urcam cateva minute si ajungem la drumul auto spre hotelul Pestera. Dupa acest drum facem dreapta pe marcaj printr-o poiana lunga si peste cateva minute (11.30) ajungem in partea de jos a Plaiului lui Pacala (dupa ce depasim valcelul Cocorei). Urcam pe un culoar printre brazii napaditi de boala pana in saua Laptici (12.35).

Traversam soseaua si coboram pe valea Izvorul Dorului pana sub statia Valea Soarelui (13.10). Imi aduc aminte de prima mea tura adevarata pe schiuri de tura de asta iarna cand am urcat pe aici fara piei de foca! Aici incheiem marea bucla a acestui we. Vad ca marcajele nu mai merg fix pe firul vaii Dorului pe unde stiam eu. Acum urca pe noua partie de schi. Asa ca pornim la trap si in 12 minute suntem langa capatul de telescaun Valea Dorului. Ilinca imi solicita o pauza de apa si ceva dulce si ne oprim exact sub panta partiei Valea Dorului. Am si eu nevoie de ceva apa si ma bucur ca Ilinca ma mai opreste din viteza. Altfel poate urcam "ca disperatul" pana in saua Dorului/Varfului cu Dor! Aici am prilejul de a mai "ferici" niste turisti cu 4x4! Nu au ce cauta cu masina aici! Fac poza si memorez numarul pentru o atentionare ulterioara! Dupa 10 minute de pauza pornim in sus pe partie si in 15 minute suntem in saua Dorului (13.50). In sa ii spun Ilincai variantele de drum: fie coboara direct pe BRCG si ma asteapta la fosta cabana Varful cu Dor, fie urca cu mine pana la Cota 2000 pe TR si apoi coboara pe BG la aceeasi cabana, fie merge pe varianta cea mai lunga pe TR pana la Cota 2000, apoi peste Furnica si inapoi pe BG pana la fosta cabana Varful cu Dor. Eu oricum trebuie sa merg pe toate aceste trasee! Ilinca alege prima varianta si eu pe ultima! Asa ca ne vom intalni peste putin timp mai jos deasupra Pietrei Turcului/Cetatii. In 15 minute urc in viteza mare pana la Cota 2000 unde e mare plimbare in parc. Toata lumea "moderna" in tenisi sau pantofi sta la poze si se minuneaza de aerul curat din jur! Ma simt ca si cum as fi intrat brusc din jungla in oras. In cateva minute trec ca acceleratul pe langa un grup in blue-jeans, ajung langa statia meteo si in aceeasi viteza cobor pana in saua Calugarului la intersectia BG de vara cu BG de iarna. Chiar imi spune un turist la un moment dat : "Mai usor la vale!" (14.18). Doar fac cateva poze si pornesc in ritmul maratonistilor spre Piatra Turcului. Ma uimeste cat de bun e drumul aici si chiar imi permit sa alerg un pic sa vad cam ce viteza de ne-maratonist pot sa prind : 12.6 km/ora!

Trec pe rand pe sub linia de telecabina si pe sub cea de telescaun si la 14.45 ajung deasupra Pietrei Turcului unde BG intra in marcajul BR. Urc intr-un minut la Ilinca si imi povesteste aventurile ei cat am lipsit eu : atipise pe ruinele fostei cabane si cativa pantofari i-au deranjat somnul cu zgomotul lor! Se plictisise un pic, lasam rucsacii langa ziduri si urcam amandoi in mai putin de 10 minute pana in saua Dorului/Varfului cu Dor (asa cum trasesem schiurile dupa mine in iarna in mod original!) (14.55). Revenim la rucsaci, mai bem cateva guri de apa si de aici integral pe partia "Drumul de vara" paan la Cota 1400. De retinut ca toata partia este marcata cu BR ca varianta de vara!
La 15.55 trecem pe la Cota 1400 si vedem un fluturas in cizmulite pana la genunchi si o rochita foarte vaporoasa. ne uitam unul la altul si incepem sa radem! Cand mai aud o femeie dintr-un grup spunand "Hai si la terasa aia de sus!" cu referinta la Valea cu Brazi mi se face lehamite de ceea ce vad si pornim pe partie in continuare spre Sinaia. Cam la cota 1200 iesim din partie in drumul asfaltat si dupa cateva sute de metri revenim pe poteca marcata cu BR pentru a iesi definitiv din padure la 16.45. Coboram pe strazile bine-cunoscute si la 17.10 suntem la giratoriul din centrul statiunii si imediat ajungem si la gara. Ne luam bilete si pana la tren socotim ca avem timp de o bere la terasa din gara regala. Aici este si expozitia de trenulete pe care nu ma incumet sa o vizitez doar pentru cateva minute. Imi ia sigur cel putin o ora sa admir si sa fotografiez trenuletele! Nici nu incepem bine berea si trenul nostru intra in gara cu cateva minute mai devreme decat e planificat (17.52 in loc de 17.57). Lasam berea si in fuga ne urcam in tren si ajungem la ora obisnuita acasa in orasul aglomerat si agitat. Tot mai bine e sus pe creste in liniste si pace!

Sa ne vedem cu bine peste o saptamana, dragi Munti plini de energie!

Bucegi 13-14.10.2012

Colegi de tura : eu si cortul

Pentru we acesta nimeni nu se incumeta sa vina cu mine. Se anunta ploaie si sambata si duminica si cam toti prietenii s-au speriat de asta. Stiu si eu ca nu e nici o placere sa mergi pe ploaie, dar pe de alta parte mergand singur imi pot schimba si adapta traseul la posibilitatile mele (mi le cunosc foarte bine si stiu ca rezist si fizic si psihic in conditii meteo neprielnice!). Deci voi pleca singur pe trasee lungi si prin locuri care au renumele a avea multi ursi "suparati". Ca tot eram eu un "ursulet suparat" la un moment dat (si mai sunt si acum cand vine vorba de distrugerea naturii si de nesimtirea umana), sunt ferm convins ca prietenii blanosi nu vor veni sa dea mana cu mine!

Ziua 1 - sambata 13.10.2012

Plec matinal din Bucuresti (6.15), ajung in Busteni la 8.00 si in 20 de minute sunt sus la statia de telecabina. Scrie ca prima cabina porneste la 8.30, dar ni se spune ca e cea de control tehnic si abia la 9.00 pleaca prima cabina pentru public. Cu 32 de lei urc pana la Babele alaturi de un montagnard iesit solo la o plimbare prin ceata si de trei tineri turisti cam "rataciti". De pe la 1600 e ceata laptoasa si grupul de incepatori/necunoscatori ai Bucegilor nu stiu in ce directie sa mearga. Ii conduc eu pana la Babele (a doua constructie de la statia de telecabina) si ii las in fata cabanei. Sunt asa de speriati de vreme incat nu cred ca au iesit din cabana, nici macar sa verifice toaleta din celalalt judet ;)! La 9.25 pornesc la vale pe CA pe Piciorul Babelor abia vazand la 20 de metri in fata. Cobor in mare parte pe langa conducta de gaze prin marea alba si pe la 1650-1700 ajung sub patura alb-gri ce m-a tinut pana acum ca intr-o stransoare. Tin ritmul bun si in 40 de minute de la Babele ajung sub hotelul Pestera. De curand urcasem cu Iulia Stroe pe o varianta a BA pe drumul de TAF de pe muntele Cocora. Acum urc pe poteca ce porneste din spatele hotelului lasand in urma latratul cainilor de la hotel. Am viteza destul de mare prin culoarul de padure si ceva stanci si in 10 minute ajung sus in "cimitir" la drumul de TAF. In alte 10 minute revin la hotelul Pestera si cobor pe drumul auto spre manastirea Pestera. De acum incolo voi merge in cea mai mare parte a acestor doua zile de ploaie pe drumuri de masina si ca urmare viteza e ceva mai mare. Ocolesc manastirea si cobor pe poteca acoperita cu un podet de lemn si apoi cu trepte cimentate printr-un mic canion ce ma duce la apa Ialomitei. Inca ploua si nu ma indur sa scot aparatul foto din rucsac. Urc un pic pana la intrarea in Pestera Ialomitei si nu am de gand sa o vizitez. De altfel nici nu pot intra fiindca pestera se viziteaza daca sunt cel putin patru persoane care doresc acest lucru. Revin la marcaj, mai cobor cateva zeci de metri, las in dreapta poteca nemarcata ce duce la grota Pustnicului (mai salbatica, mai mica si diferita fata de pestera Ialomitei), trec pe langa poiana Horoabei, las in stanga marcajul BR spre saua Laptici si ajung sub cabana Padina (11.00). Nu mai opresc fiindca am tot fost pe aici recent, trec de baza nationala Salvamont si vila Coteanu si intru in Cheile Coteanu. Sunt asa de scurte incat nici nu imi dau seama ca sunt chei! Dupa chei se despart drumurile auto care merg pe cele doua parti ale lacului Bolboci. Eu urmez drumul de pe dreapta lacului, trec pe langa pastravarie si turbaria Laptici si intru in Cheile Tatarului. Abia aici scot aparatul (11.30) si incep sa fac poze.
Pe dreapta lacului drumul ma duce in curbe destul de line pe langa marcajul TG (Valea Tatarului) si apoi paralel cu lacul (extrem de secat) traversez valea Mircii si ajung in valea Bolboci (de unde pleaca TR din memorialul "Nae Popescu" explorat recent). La 12.30 sunt la capatul barajului Bolboci cu atmosfera apasatoare deasupra mea. Asa ca stau doar pentru 2-3 poze si in 10 minute cobor pe drum pana pe platforma de sub baraj unde Ialomita se ascunde putin printre stanci si va iesi iarasi la marcaj langa campingul Zanoaga.
In 15 minute ajung la complexul Zanoaga si intru sa intreb doar de niste marcaje. Sunt doua doamne foarte dragute si o catelusa extrem de simpatica. E un pic iritata cand vede rucsacul imens si betele fiindca nu e obisnuita cu asa ceva. Intreb de cazare si de mancare si tare imi place atmosfera de aici. Recomand cu toata caldura complexul Zanoaga (0768.417.247)! Li se pare extraordinar de mult ceea ce vreau eu sa fac de acum incolo si ma sfatuiesc sa ma intorc dupa cheile Zanoagei ("ca doar cheile iti iau o ora si jumatate!"). Le spun planul meu si ca ne vom vedea mai pe seara (auto-estimare prea buna!) sau maine. Intr-adevar dupa 24 de ore voi fi din nou la Zanoaga! La 13.00 pornesc mai departe si in 3 minute las in stanga baza Salvamont Zanoaga si drumul ce urca spre Dichiu si apoi Sinaia. Trec podul de lemn pe langa campingul Zanoaga si ma indrept spre chei. Merg 5 minute pe forestierul plin de balti si abia apoi intru in Cheile Zanoagei (13.10). Cheile sunt mult mai frumoase decat imi aduceam eu aminte de acum 15-16 ani. De fapt de atunci stiu doar denumirile si mai am doar cateva imagini foarte vagi de mai jos de tabara Vanatorul!
Poteca coboara pe cei doi versanti ai cheilor, trece de doua ori apa pe podete amenajate foarte solide si in ultima parte trece pe langa doua izvoare puternice si iese la complexul de case de la Scropoasa (13.50).





Urc pana la vechea cabana Scropoasa (1205m) acum parasita, revin intre casele din amonte de lac si vad ca doar de la una singura iese fum. Din cate am inteles de pe www.hoinari.ro aici ar fi locuri de cazare. Maine voi schimba traseul de aici! Deocamdata cobor tot pe CA pe drumul de exploatare care merge pe marginea lacului Scropoasa. Pe cate poteci de munte ati mai mers pe langa stalpi de iluminat? Merg pe marginea dreapta a lacului pe podete amenajate cu balustrade, trec de intrarea in Cheile Orzei (inchise publicului), urc in serpentine prin covorul de frunze pana la altitudinea de 1400 de metri si cobor in capatul din aval al Cheilor Orzei peste un podet amenajat.


Ialomita isi reintra in drepturi si pana la tabara Vanatorul formeaza niste chei extraordinar de frumoase. Doar linia de transport de piatra aminteste ca pe aici exista activitate umana.


Intrarea in civilizatie (tabara Vanatorul) ma prinde abia la ora 15.00. E prea devreme ca sa ma opresc si sa pun cortul. Ies din tabara, in 5 minute trec pe langa hidrocentrala Dobresti si parcurg in 25 de minute aproximativ 2 km pana dupa tabara Cerbul. Ies la drumul principal si studiez harta in GPS (15.35). Fac  o alegere neinspirata care imi lungeste ziua cu cativa kilometri si imi "alimenteaza" gustul tineresc al aventurii. In loc sa ma fi oprit la Dobresti si sa urc pe valea Brateiului aleg sa urc pe drumul forestier de pe valea Rateiului. Eram ferm convins ca Ratei este afluent al Brateiului si ca voi ajunge unde trebuie! Urc pe drumul forestier cateva serpentine si intalnesc un barbat cu sotia si cu o prietena de-a ei care faceau un gratar. Cat ii intreb eu daca e drumul bun si pana sa imi explice, imi si pun in mana doua sandwich-uri cu friptura si ardei gras si un pahar de vin. Abia accept sa beau paharul de vin rosu (nu beau alcool pe traseu de obicei!) fiindca stiu ca il voi scoate repede afara din organism prin transpiratie. Mai urc 2 kilometri pana unde sunt niste utilaje de reparat drumul, nu gasesc pe nimeni pe aici si continui urcarea. Trec prin ingustele chei ale Rateiului (cel mai probabil pestera celebra este pe versantul stang al apei - eu urc pe cel drept (geografic)), la 17.10 trec pe langa un canton de vanatoare si mai continui sa urc inca vreo jumatate de ora pe drumul forestier. Se termina drumul, ramane doar o poteca si curand valea Rateiului se salbaticeste extrem de mult. Dar drumul meu e gresit: in loc sa ma indrept spre Bucegi si Bratei, GPS-ul imi arata ca am iesit din arealul PN Bucegi si intru in Leaota spre varful Sfantul Ilie! Stop si reorientare! Analizez harta si hotarasc sa urc pe valcelul din dreapta mea si apoi sa cobor pe valea Mitarca spre valea Brateiului. Valcelul cu apa destul de mare imi permite cu greu sa urc direct pe firul apei. Pietrele sunt alunecoase, bocancii mei sunt tociti! Rezistenta si ambitia ma duc mereu in sus in ciuda dificultatilor. Reusesc sa ies in culmea Ratei si sunt mai mult decat fericit: gasesc marcajul CR care face legatura intre varful Leaota si valea Brateiului. Traseul a fost refacut de curand de Asociatia Targoviste Chindia carora trebuie sa le multumesc in acest moment. Se intuneca complet si am intrat pe semn. De aici orice ar fi, trebuie sa urmaresc semnele. Cobor mult timp prin padure si ma bucur ca un copil cand mai vad cate un semn in fata. Adrenalina e la cote maxime si parca ma simt plin de energie. Poteca tot coboara pe piciorul ce formeaza versantul drept al vaii Mitarca. La un moment dat semnele dispar (sau nu le mai vad eu!) si cobor spre firul vaii amintite. Cand se inclina panta prea mult (trece bine de 45 de grade si e plina de noroi si frunze cazute!) caut mereu cu GPS-ul sa gasesc diferente de nivel cat mai mici. Ma si rostogolesc de 2-3 ori si de fiecare data ma ridic, ma scutur de frunze si plec mai departe! Un alt moment de fericire gust cand revad marcajele! Cu siguranta ca acestea veneau mai prin dreapta mea si le-am pierdut in ceata si in noapte. Cobor pe marcaje si ajung la o casa pe valea Mitarca. Nu mai e cazul sa mai fac poze, cobor pe langa apa si trec prin apa Brateiului/Bradetului pana la cantonul silvic Bratei (20.15). E ceva lumina, scrie "proprietate privata", intru totusi in curte si bat la usa. Iese proprietarul, imi spune ca nu ma poate lasa sa dorm undeva in casa (doar sa pun pe jos izoprenul si sacul de dormit!), dar e totusi amabil si ma lasa sa pun cortul langa curtea lui. Ii marturisesc ca mi-e totusi teama de urs si macar cainii latra animalul daca vine. De plecat oricum plec dimineata si nu deranjez cu nimic. E amabil si imi da o sticla de apa, imi pun cortul, ma schimb, mananc de seara si pe la 22.00 ma bag in sac si adorm. Imi pun telefonul sa sune la 6.00 pentru a porni la drum la ora 7.00.

Ziua 2  -duminica 14.10.2012

Nu am auzit nici un zgomot ciudat toata noaptea si probabil ca din acest motiv am dormit extrem de profund incat pe la 4.30 ma trezesc asteptand sa sune alarma. Ma uit la telefon, vad cat e ora si adorm la loc pana la 6.00 cand ma trezesc la primul tarait. Totul e mai greu dimineata si reusesc sa imi inving cheful de somn obisnuit. Mananc cate ceva de dimineata (rece fiiindca nu mai aveam decat un litru de apa!), strang hainele, sacul de dormit, izoprenul si apoi cortul. Ma supara un pic condensul din cort si va trebui sa mai lucrez la asta (probabil alt cort, dar nu se stie cand va fi asta). Mi-a udat si sacul de dormit pe exterior! Strang cele doua tente ale cortului, betele si folia speciala de sub cort, inchid rucsacul si reusesc sa imi depasesc planul cu cateva minute. Putin peste 7.00 ridic ancora cand se mijeste de ziua! "Gazda" mea plecase cu vreo 20 de minute mai devreme cu masina si m-a claxonat vazand lumina in cort. De la indicatorul din fata cantonului urc in serpentine stranse pe piciorul vestic al muntelui Lespezi. Urcusul imi ia putin fiindca atmosfera semi-virgina nu ma tine in loc. In plus si ceata e la ea acasa si umezeala ma cam impinge de la spate. Ajung la cota 1500 (cantonul Bratei este la cca 1200m altitudine!) si panta se mai indulceste. Dau de trei izvoare aproapiate unul de celalalt. Cum nu am baut deloc apa pana acum si nici nu imi este sete, urc rapid pe langa izvoare. De la 1600 in sus incepe iarasi un lant de serpentine stranse care ma urca pana la 1650m sub vf Lespezi (1685m). De aici pe curba de nivel merg vreo 10 minute si mai urc un pic pana in saua Lucacila care se afla in gol alpin. Din sa vad spre sud cariera Lespezi, langa mine se afla picioarele unui vechi stalp de funicular, ruinele unui fost canton de vinclu si un stalp indicator spre cabana Bolboci. Spre Lucacila cerul e alburiu acoperit de o ceata din care simt si ceva burnita. Ce vreme frumoasa pentru explorare! Cobor din sa pe drum de TAF cateva minute pana la un drum forestier de acces la cariera Lespezi. Urmez drumul in stanga si dupa aproape un kilometru ajung la cabana "Podu' cu florile" care apartine CJ Dambovita. Cabana nu e terminata si este inchisa publicului. Pe aici pe undeva ma gandeam eu ieri pe la Zanoaga sa pun cortul! Este ora 9.00 si va trebui sa fac o iesire de cercetare pe noul marcaj PG. Asa ca urc pe drumul de TAF marcat cu PG vreo 10 minute, trec prin estul varfului "Podu' cu florile" impadurit si ajung la capatul golului alpin la cca 1700 m altitudine. Peisajul este dezolant in fata: nu vezi la mai mult de 20 metri! Urmez poteca ce ma duce pe curba de nivel pana la stana Lucacila si apoi incepe sa urce printre tufe de ienupar. E umezeala, pantalonii mi se uda mereu de la ienupar si eu continui sa merg. Parca as fi robot, nu altceva! Castig mereu altitudine si ajung la cca 1850m altitudine. Pierd foarte usor semnele si tind sa cobor pe un picior vestic. Noroc cu GPS-ul care ma ghideaza si imi arata toate curbele de nivel. Ma intorc un pic si merg spre est pe ceea ce imi parea o ditamai valea mai devreme. Regasesc niste stalpi si imi vine sa cant de bucurie! Ma abtin caci ploaia nu imi da pace! Merg, merg, merg pe culme sau pe sub aceasta, ajung intr-o sa pe la 1800 de metri, mai urmez niste curbe de nivel si ma trezesc la ora 10.30 la stalpul langa care se afla TR sters de pe Plaiul Mircii. Am reusit! Pot spune ca am finalizat un traseu pe care mi-l doream din iarna! Vremea chiar nu mai conteaza acum! Satisfactia este imensa! Ma intorc pe acelasi drum pana la cabana "Podu' cu florile" si in 30 de minute cobor pe CR de mai devreme pana la Bolboci (cca 12.30). De aici cobor pana la Zanoaga pe drumul de ieri si intru la cabana. Femeile binevoitoare de ieri sunt uimite cum de am ajuns eu pe o ploaie in care nu ar lasa nici cainii afara. Catelusa nu ma mai latra fiindca am lasat rucsacul si betele la intrarea in cabana. Le rog sa imi faca repede o ciorbita si trei ceaiuri pe care le absorb instant in timp ce polarul si haina se mai usuca un pic pe calorifer (de fapt doar se incalzesc!). Cam pe la ora 13.00 pornesc la drum prin cheile Zanoagei. Mi-au placut asa de mult ieri incat vreau sa le mai parcurg o data! Acum pe ploaie e mai ciudat fiindca nu prea te mai uiti in jur si cauti mai mult sa vezi unde pui piciorul sa nu aluneci! Peste o ora (14.00 adica!) ajung pentru a doua oara la Scropoasa. Vad ca lipseste o masina de ieri si nici fumul nu mai iese din cabana din dreapta poienii. Deci cineva a fost aici! Mai am o ultima parte de traseu monoton de explorat! Fac stanga pe drumul de acces auto al barajului ce formeaza lacul Scropoasa pe apa omonima si doar in primii 50-100 de metri gasesc doua marcaje CA sterse si foarte vechi. GPS-ul imi arata toate curbele drumului si le urmaresc sarguincios prin ceata. Urc vreo doua ore cam pana pe la cota 1500 si ies in drumul de acces spre hotelul Pestera. Aici este o cabana silvica si omul pe care il vad acolo nu stie de nici un marcaj pe aici. Stie doar care e drumul spre sanatoriul Moroieni si Pietrosita. Cat vorbim noi, apare o masina dinspre Pestera, fac semn si opresc. Mare noroc ai, Cezare! Oamenii sunt foarte de treaba, vorbim de munte, de plimbari, de tot felul de trasee, de drumuri mai bune sau mai proaste si trecem de sanatoriu fara sa mai vedem nici un marcaj. "Auzi, nu vrei tu sa mergi cu noi pana in Bucuresti?" "Da, daca ma luati si e in regula. Eu vroiam doar sa ajung la gara in Pietrosita sa iau trenul de 16.49!" Le multumesc mult si vin cu ei pana in Bucuresti. Chiar le spun uimit si bucuros ca este prima data in multi ani de munte cand ajung in Bucuresti pe lumina!!!

Imi revizuiesc in minte aceste doua zile, sunt fericit ca am vazut atatea locuri frumoase in atat de putin timp si ma pregatesc pentru o noua saptamana de munca. Si pentru un viitor we tot in Bucegi! De la ploaia din aceste doua zile mai am si acum probleme cu cartela-abonament de la metrou care nu vrea in fel si chip sa functioneze (la data de 02.11.2012)! In fiecare zi imi amintesc de atunci incoace de memorabilele doua zile din sudul Bucegilor!

Va multumesc pentru rabdarea de a citi atat de mult! Ploaia nu m-a mai lasat sa va arat si voua locurile prin care am trecut! Sunt convins ca ati mers cu gandul langa mine!

Bucegi 20-21.10.2012

Colegi de tura: Ilinca Alexandrescu, Florentina Paun, Cezar Partheniu

Motto:
"Orisiunde merg frunze cad din cer
Si din clopot ni se-aude mersul
Scriu scrisori de flori lacrimand in ploi
Intr-un liber schimb cu universul"

Dorul padurilor de toamna si cateva trasee mai putin umblate intra in planul pentru acest sfarsit de saptamana! Putin neobisnuit pentru mine (dormitul la cabana), vorbesc cu mama Oara cam pe joi si rezerv trei locuri sperand ca voi gasi cu cine sa merg. Ilinca e prima care zice DA cand e vorba de plecat! Flori nu a mai mers de ceva timp pe munte si imi cere sfaturi despre echipament, cam ce ar trebui sa ia in rucsac si despre rezistenta. O sa vedem ca frumusetea padurii aurii-rosiatice acopera toate durerile si oboseala. Pana la urma amintirile raman! Stabilim sa ne vedem la 6.00 in Gara de Nord la automatul de bilete. In cateva gari din Romania (eu stiu pana acum de Bucuresti si Brasov) nu mai e nevoie sa mai stai la casa in gara ca sa iei bilet. Platesti cu cardul, iti stabilesti tu toate detaliile si aparatul iti da biletul intocmai ca angajata de la ghiseu. Mai are sistemul asta ceva erori, dar chiar e practic!

Ziua 1 - sambata 20.10.2012

Cu trenul Regio plecam la 6.27 din Bucuresti si in Sinaia ajungem la 9.14 conform mersului trenurilor (atentie se va schimba in decembrie!). La plecarea din Bucuresti si apoi in gara in Sinaia ne intalnim cu Adina, Mitica si Eugen care vor merg in saua Strunga cu ditamai rucsacii. Ii lasam sa-si bea cafeluta si sa manance ceva de dimineata in gara si la 9.35 pornim spre centrul Sinaiei. In fata parcului "Dimitrie Ghica" ne tocmim cu un taximetrist sa ne duca pentru 20 de lei pana la intrarea pe drumul de acces auto spre Poiana Stanii de unde practic incepe traseul nostru. Pornesc GPS-ul si la 9.50 plecam pe BA spre Poiana Stanii pe drumul construit in 1912-1913 "efori fiind Al. S.C. Ghica, Cr.C. Cantacuzino si D.A. Leonte dupa proectul inginerului I. Sanceorcean". In 10 minute facem o iesire din traseu spre stanca Sfanta Anna unde stiu de cateva trasee de catarat si de o mica chilie.






Ziua 2 - duminica 21.10.2012

Buna dimineata! E 7.30! Trezirea! Fetele mai motaie un pic si simt si eu aceeasi tendinta! Ma ridic doar din pat pentru cateva cadre cu Bucsoiul in flacari!



Poteca e fascinant de frumoasa si vedem mereu compozitia in miscare a celui mai mare pictor al Lumii. Alte stropiri de lumina galbene, altele verzi, altele maronii uscate pe jos ne trec prin fata obiectivului ideal, ochiul uman. Cred ca e imposibil de redat in imagini si cuvinte energia pe care padurea tomnatica si-o adanceste in minte, trup si suflet. Stam cu un brat intins spre visul anotimpului galben-rosiatic si cu celalalt spre realitatea concreta. Pasii se topesc unul dupa altul prin frunze si la 11.25 ajungem pe BA la DJ73A. In 25 de minute suntem la intrarea drumului forestier de pe valea Leucii si pornim hotarat pe langa unitate. Un militar ne cere sa spunem pentru ce mergem pe acolo, anuntam la garda unitatii militare Cheile Rasnoavei traseul nostru si pornim pe vale pe drum forestier. E fascinant de tomnatica toata valea pe care inaintam vreo 4.5 km.








Un frumos we de toamna din care raman amintirile frumoase si bucuria revederii noastre si a Muntilor!

Bucegi 26-28.10.2012

Colegi de tura: doar eu

Tare m-am bucurat cand vineri seful ne anunta sa plecam cel tarziu la ora 13.00! Asta inseamna inca jumatate de zi de munte sau macar cateva ore! Fug acasa, imi fac rucsacelul, o sun pe mama Oara si imi confirma ca are un loc pentru mine in seara asta si sambata seara (rezervare de saptamana trecuta) si o anunt ca undeva diseara voi fi la ea "acasa". 

Ziua 1 - 26.10.2012

Cu un tren IR ajung la 17.15 in Busteni si pornesc prin spatele Caminului Alpin pe TR spre valea Cerbului (zona de picnic "manelizata" cu ursi la pachet!). In 30 de minute de la iesirea din tren si gara parcurg scurta potecuta marcata cu PG si TR printre izvoarele ascunse. De la an la an drumul de pe valea Cerbului e tot mai stricat. Si asta m-ar bucura daca asta ar insemna mai putine masini pe aici! Degradarea drumului "obliga" soferii sa vina cu masini din ce in ce mai puternice. La 18.10 ajung la Gura Diham, doar ma uit in jur la frumoasele umbre ale muntilor atat de dragi si pornesc in sus pe TA "pe conducta".
Conducta mi-e atat de cunoscuta incat as putea sa merg cu ochii inchisi pe aici. In 40 de minute ajung in saua Baiului si in loc sa merg tot inainte pana la Diham (cum ar fi normal pe semi-intuneric!) fac stanga pe CA spre Poiana Izvoarelor. Inca e lumina si nu simt nevoie frontalei! Urc prin padure vreo 15 minute si cu "ochii de pisica" cu tot nu mai reusesc sa mai deslusesc siluetele copacilor. Asa ca imi aprind frontala si continui prin doua poieni largi de sub muntele Diham. In prima poiana in partea de jos putinele lumini ale noptii imi arata silueta unei stane pe care o ochisem in toamna trecuta (cand am ajuns pe aici prima data cu Iuliana Bucurescu) si care ramane ca "obiect de studiu" cu alta ocazie. Ies in poiana de sub Curmatura Armasarilor, cobor pana la Poiana Izvoarelor pentru un minut si revin inapoi in traseu si in Curmatura. Aici e o liniste deplina, nu bate pic de vant si doar miscarea mea parca formeaza ceva curenti de aer. Cobor prin padure pana la marcajul PR dintre Diham si Pichetul Rosu (19.35) de unde conform indicatorului mai am 15 minute pana acasa la mama Oara. Respect cele 15 minute de coborare si putin inainte de ora 20.00 intru in cabana Diham-Phoenix. Stau putin de vorba cu mama Oara si cu baiatul ei, imi iau o mamaliguta cu lapte batut acru si cateva ceaiuri si uimesc taietorii de lemne care exploateaza in zona cu timpii mei foarte scurti de parcurs. Imi atrag atentia niste versuri scrise de H. Heine si culese de membrii clubului "Excelsior" Slobozia:
Pastrez un moment de reculegere in fata fotografiei vii in amintirea lui nea Gigi, dragul cabanier al locului si parca il vad trebaluind prin cabana. Il tin minte ca un om tacut si extrem de muncitor si parca ma intorc in anii '94-'95 cand im faceam zilele de nastere in vechea cabana Diham. Si acum ma cutremura amintirea lui nea Gigi intins pentru ultima oara pe masa de la el de acasa!
Mama Oara imi da cheia de la camera de sus de trei locuri si ma retrag la somn ca sa dorm suficient pentru a doua zi. Veti vedea ca va fi destul de lunga ziua si voi reusi sa ajung mai pe lumina!


Ziua 2 - 27.10.2012

Hotarasem de aseara sa plec de dimineata fiindca am un traseu destul de lung de facut. Si de fapt va fi si mai lung decat planul initial. Pe la 7.00 ma trezesc, mananc putin si rapid in camera si vreau sa las cheia de la camera jos la bar daca o mai fi nevoie sa intre cineva pe cele doua locuri libere. Dar lasa cheia daca ai unde ca totul e inchis! Urc la etaj si las cheia in usa urmand sa o anunt pe mama Oara mai tarziu la telefon. La 7.30 ies din cabana o data cu momentul cand se crapa de ziua si cobor pe PR spre poiana Frasinetului.
Trec pe la stana de sub Muchia Cenusii, vad drumul construit de curand pentru cabana Diham (atentionari: viteza 15 km/h, drum ingust 3,5m, drum sinuos, curbe periculoase, declinitati riscante pana la 11%), cobor in dreapta lui pe marcaje pana in valea Frasinetului si dupa 800m in aval ar trebui sa ies din drum pe PR spre DN73A (30 de minute). Dar... schimbare de plan: un marcaj BA urca in 30 de minute la cabana Forban-Steaua. Asa ca hai intr-acolo! Urc prin padurea de foioase si in 10 minute ies in marginea vestica a poienii in care se afla cabana Forban. Urmez marcajele pe stalpi si in 5 minute sunt langa cabana Forban unde intalnesc o situatie aparent absurda pentru marcajele romanesti: acelasi marcaj BA pleaca in 4 (patru!) directii din acelasi loc: spre valea Frasinetului, pe muchia Bradetului, pe drumul forestier in sus spre saua Baiului si in jos spre DN73A! Pornesc in jos pe drum printre cabanele care vor forma viitoarea statiune Forban (!) despre care ma voi interesa cat de legala este. Am aflat ulterior ca este in afara arealului PN Bucegi. In doar 10 minute de la Forban ajung la intersectia cu PR/CG si merg vreun kilometru pe drumul forestier pana in locul "La sipote" care marcheaza intrarea/iesirea din traseu in DN73A (8.45).
Acum va incepe un traseu nou pentru mine: CG care coboara pana in valea Glajariei! Merg o parte din drum in paralel cu pana in valea Frasinetului (9.07) si apoi poiana Frasinetului (9.15) si de aici va trebui sa explorez spatele (nordul) Muchiei Cenusii. Caut cateva curbe de nivel si marcaje prin larga poiana a Frasinetului, urmez o poteca evidentiata doar pe GPS fiindca marcajele au disparut, intreb niste ciupercari de semne si imi indica sa urc pana in capatul poienii in care ma aflu si acolo voi da de un stalp cu marcaj. Intr-adevar apare si primul semn pe acest stalp. E o intersectie de unde un vechi marcaj PG (refacut) merge in 40 de minute pana la cabana Diham pe versantul vestic al Muchiei Cenusii. Urmez aceste puncte galbene si in 600 de metri de drum de TAF ajung la CA dintre Diham si Poiana Malaiesti Izvor. Ce bine ca am vazut si ce e pe aici! Revin la stalpul indicator si incep o coborare accentuata pe alt drum de TAF spre valea Glajariei. 
Jos in vale erau taietorii de lemne cu care ma intalnisem aseara la Diham. Sunt uimiti sa ma vada asa devreme aici si mai ales cand le spun si ce traseu am facut pana acum (10.05). Ii fac sa inteleaga ca nu e legal sa iei lemn din padure si doar cu aprobarea ocolului silvic poti sa faci asta si ma lasa sa le fotografiez solidul cal de munte.
Pe CA binecunoscuta ajung la apa Glajariei si in 10 minute la intersectia cu BA din poiana Malaiesti Izvor. Pentru doar a treia oara (!) in ultima perioada sunt pe valea Malaiesti si urc pe langa "elementele" cunoscute (cruce, loc de panorama, masa de lemn, culoarul prin padure, cele trei poieni) pana la cabana Malaiesti. Ma uit la ceas si vad ca este abia ora 11.30! Asta se intampla cand te scoli de dimineata! Hotarasc sa iau o pauza pentru cateva ceaiuri, un ardei gras si niste cascaval.




La 12.00 fara cateva minute pornesc la drum pe traseul Take Ionescu marcat cu TR. Desi stiam traseul bine, acum are un efect foarte ciudat asupra mea. Amintirea bunului prieten Traian Murgilas disparut in tragedia din valea Bucsoiului din 23 iunie 2012 ma face sa vad partea trista a Muntelui. Muntele este o fiinta vie care ne da foarte multa energie, calm, putere, viata, dar si cere mult, uneori prea mult pentru noi oamenii! Muntele e ca un fel de zeu pre-crestin sau chiar o intruchipare a lui Dumnezeu cand i-a cerut sacrificiul suprem lui Avraam. Astfel Muntele l-a "chemat" pe Traian in acea zi nefasta! Stiu ca e greu de inteles ce am scris mai devreme si probabil ca nici eu nu voi percepe complet esenta acestor cuvinte, dar simt ca asa e ciclul intregii Vieti. Crucea lui Stefan Adrian aflata putin dupa vechiul pod suspendat anunta lunga serie de cruci/mese/banci comemorative de pe aceasta poteca. Dupa zona cu cabluri urc pana in Saua Malaiesti unde de curand niste amici au montat o banca in memoria lui Cristian Lupascu. Mentionand dreptul de copyright, imi permit sa redau versurile dedicate lui Cristi.
Cobor pe canalul sapat de apa, urmez curba de nivel foarte expusa iarna, trec de niste scari si podete amenajate si la 12.30 ajung la intersectia cu drumul lui Deubel, BR, ce urca la cabana Omu peste varful Bucsoiu.



Putin mai jos ma intalnesc cu Mihai Marangoci si cu prietenul lui, Dinu, care venisera intr-o mica plimbare de o zi, schimbam cateva vorbe si pornesc mai la vale spre Valea Bucsoiului. Trec de crucea Mihaelei Constantin disparuta in 2008 si pe BR/CR ajung in poiana Bucsoiului la banca construita in memoria lui Traian. Un gand imi strafulgera mintea: tricolorul pe care il avea pe rucsac este acum prins de un colt al bancii si va sta acolo mult timp. In sinea mea mi-am promis ca voi purta pe rucsac/ghiozdan un tricolor pentru Traian cat mai mult posibil. Traian, de unde esti tu acum, sa stii ca vei ramane in sufletul meu, al prietenilor si familiei pentru totdeauna!


Cu greu pornesc mai departe si in 12 minute sunt in poiana Pichetul Rosu de unde BR pleaca spre Poiana Izvoarelor in fata, PR merge la stanga spre Diham si TR al meu merge la dreapta spre Poiana Costilei (o ora si 30 de minute de la Malaiesti). Pana aici il felicit pe un tanar profesor ce urca cu copiii la Malaiesti, unul din cele mai frumoase locuri din Bucegi, daca nu chiar primul ;). Fiindca e devreme, pe moment schimb "planul de bataie": in loc sa ma intorc la Diham cum vorbisem de cu seara cu mama Oara, ma hotarasc (asta si fiindca sunt singur si imi permit sa lungesc ziua mai mult) sa urmez TR pana la Poiana Costilei. In 15 minute trec de valea Bujorilor, ajung in firul vaii Morarului, urc pana la adapostul din valea Morarului, revin la poteca marcata si cobor pana la cantonul silvic "Coltii Morarului". Aici intalnesc un grup care statea la foc si le spun ce am parcurs astazi si ce mai am de gand. Li se pare incredibil de mult, ii salut spunandu-le ca maine dimineata revin pe aici, ma intorc la marcaje si da-i la vale spre Caminul Alpin. La 14.22 traversez firul sec al vaii Cerbului, partea estica joasa a poienii vaii Cerbului si in 5 minute intersectez BG ce vine pe Cerb de sus de la Omu. Un tuirst ce a coborat pe vale ma intreaba unde gaseste apa. Ii spun cu parere de rau ca abia la izvorul dinainte de iesirea in drumul de Gura Diham gaseste apa. Nici eu nu mai am ca i-as fi dat! (14.30). Fac o scurta vizita pe la stana din Poiana Costilei, traversez poiana spre sud, in viteza trec peste firele vailor Galbenele si Costilei si ajung la intrarea de mijloc spre Valea Alba (15.00). 

Trec si de a doua intrare in Valea Alba, de troita si de marcajul PG si peste o jumatate de ora ajung la primele case din Busteni dintre care Caminul Alpin se remarca prin masivitate. Cobor pe valea Costilei si la 15.45 sunt in statia de autobuz din fata Primariei. Prind un microbuz pana in Azuga (3 lei) si cobor in apropierea garii. De aici urmeaza ultima cercetare/aventura de astazi care incepe la ora 16.10 dupa ce ciugulesc niste fructe si beau aproape doi litri de limonada. Pornesc pe valea Grecului pentru a vedea daca mai exista vechile marcaje. Acestea sunt chiar refacute partial si ma mira faptul ca acum sunt doua poteci cu acelasi marcaj in zona, unul pe valea Grecului si altul pe culmea Grecului. Merg intins pe valea lejera timp de 30 de minute si apoi urc in stanga pe niste curbe de nivel stranse si inclinate pe panta pamantoasa acoperita cu frunze uscate.
La o ora de la plecarea din gara Azuga ajung in saua Grecului si incepe sa ma cuprinda ceata exact pe curba de nivel de sub varful Grecului. Nu-i bai ca pot merge si cu ochii inchisi pe aici! Merg exact pe muchie peste Leuca Mica si descopar ca pe aici sunt vechile semne exact asa cum stiam eu de demult. Asa ca ajung la Dihamul Militar si pe sub acesta in saua Baiului.


In saua Baiului se ridica ceata si pentru 15 minute merg pe drumul larg de masina. Dupa varful Diham vad turma de la Pathos (e prima lor aplicatie si nu stiu sa mearga pe munte in sir indian!) venind dinspre Pichetul Rosu. Salut instructorii, intreb de Moldoveanu si ramane sa vorbim la cabana. Accelerez si trec pe langa "invatacei" in ritmul sustinut al maratonistilor si ma opresc la cabana la mama Oara (17.55) indeplinind promisiunea de a ajunge inainte sa se intunece. Iau cheia de la mama Oara, imi duc rucsacelul in camera, ma fac comod si cobor la masa. E mare aglomeratie in sala de mese si sunt primit la masa "instructorilor". Asta fiindca ii cunosc pe o buna parte din ei de la ICWC. Mancam, radem, schimbam tot felul de impresii, o ajut pe o "eleva" cu o aspirina sa nu faca febra musculara, mai stau la povesti cu mama Oara si cu sora ei in bucatarie in timp ce Pathos-ii canta de zor in sala de mese (ce vremuri!) si pe la 21.30 ma retrag la somn cu deplina multumire pentru ce am reusit astazi. 

Ziua 3 - 28.10.2012

Schimbarea de ora nu prea s-a potrivit cu ideea mea de trezire. Imi lasasem ceasul sa sune ca ieri pe la ora 7.00 si de fapt acum este 6! E intuneric, nu e nimic deschis jos la sala de mese. Si mama Oara e cea care da trezirea in cabana! Mai povestim cate ceva de dimineata pana sa deschida "sefa" (il vad pe Moldoveanu, vechiul meu instructor de la Christian), mananc o omleta si 2-3 ceaiuri si pornesc la drum cu cateva minute inainte de ora 8.00 (lumina in toata regula fata de ieri la aceeasi ora!). 
Merg intr-un ritm destul de bun si in 25 de minute sunt la Pichetul Rosu. Parca am mai trecut si ieri pe aici :D!

Fiind singur maresc pasul, trec peste firul vaii Morarului rapid si in alte 25 de minute sunt la casa de vanatoare Coltii Morarului. Vad ca inca mai iese fum din cos deci "chiriasii" de ieri inca sunt aici. Nu ii deranjez fiindca este prea matinal (8.45!) si cobor direct pe poteca nemarcata pana in partea de jos a firului Morarului.

La 9.25 sunt la Gura Diham si caut sa vad frumusetea muntilor de dupa norii albi si desi care acopera jumatatea de sus a zidurilor bucegene. Inca 40 de minute pana la gara si vad ca vremea nu tine cu mine. Imi opreste planul maret de a parcurge si o poteca nou marcata de sub Varful cu Dor! Inainte de gara ma intalnesc cu dl Haiduc, seful Salvamont Busteni si il intreb de starea telecabinelor. La Busteni e inchisa si la Sinaia merge doar gondola pana la 1400! Vantul e prea puternic sus si siguranta cutiilor pe cablu e scazuta! Ii multumesc domnului Haiduc, imi iau bilet la tren, sunt incurajat de politistul de la gara sa nu mai urc asa pe munte (!) ca sa le dau lor de lucru si asimilez o pizza si o bere neagra la restaurantul Caraiman! Inca nu e motiv de sarbatorire, dar caut sa ma bucur de ferestrele de lumina dintre plapumile albe ale inaltimilor! La 12.45 (cu 25 de minute intarziere!) plec cu un IR spre Bucuresti (14.30 in loc de 14.00). Mai devreme decat de obicei si cu desaga plina de multumire si de satisfactie! Avand acum perspectiva viitorului, Muntele mi-a arata cu o saptamana mai tarziu frumusetile pe care mi le-a refuzat acum! Asta pentru cei care cred in planul ascuns al vietii si il construiesc cu gandul si cu dorinta de bine si frumos!

Facandu-mi in minte un rezumat al acestor doua zile de mers, pot spune prin cuvintele bunului prieten Dinu Mititeanu ca "am respirat Munte"!

Bucegi 3-4.11.2012

Colegi de tura: Ilinca Alexandrescu, Cezar Partheniu

Ultimele si poate cele mai dorite trasee marcate din Bucegi! Asta pentru ca sunt noi si chiar vreau sa vad pe unde merg. Se pare ca acum multi ani era un marcaj peste Varful cu Dor pana in valea Vanturis, dar acum traseul este modificat. Coborarea din Bucsa in Moeciu de Sus era tot asa traseu nemarcat pana de curand si existau ceva track-uri (Emi Cristea, Alpinet) care insa nu sunt pe linia marcajelor reale (probabil track-ul a fost facut inainte de marcare!). Construiesc planul turei cu innoptare la refugiul Strunga (al treilea we in care dorm aici in ultimele luni plus unul in care doar am trecut pe aici) cu multe trasee la alegere si stabilim sa ne vedem sambata la 6.00 in Gara de Nord.

Ziua 1 - 3.11.2012

Ajungem amandoi inainte de ora 6.00 la gara, ne luam bilete si sus in tren pana la Sinaia (8.00). Stim ca prima cabina este la 8.30, urcam lejer pana la cabina in racoarea diminetii, ne luam cartele si suntem prezenti in prima cabina spre 1400 si apoi spre 2000. Ne amuza prognoza meteo afisata la Cota 1400. Ma simt cu cateva zeci de ani in urma fata de Europa. In Dolomiti la camping era afisata prognoza detaliata pe trei zile si nu prea se inregistrau erori, aici zici ca suntem intr-un joc de copii. Inteleg eu ca instalatia a fost montata pe vremea fostului regim, dar totusi suntem in sec XXI (sau nu?).
La 9.15 suntem la Cota 2000, mancam cate ceva la caldurica, admiram marea zbuciumata dintre noi si valea Prahovei, ne echipam de vant si la 9.40 pornim la drum (+3 gr C). Lasam in dreapta BG spre Piatra Arsa, trecem de capatul de telescaun si coboram pe TR spre saua Dorului. Nu stiu cum se face ca Ilinca isi lasa manusile jos la un moment dat si uita de una dintre ele. Asta e, de acum trebuie sa mearga cu una singura! Coboram incet in vreo 30 de minute pana in saua Dorului (10.10) cu vantul si soarele in fata. Varful cu Dor se vede impunator in fata noastra cu un nivel mai jos. In departare doar Papusa, Batrana si Rosul Iezerului si-au pudrat parul cu ceva alburiu si cumva cer venirea iernii.

Din sa urcam pe un drum marcat cu stalpi de lemn de circa 1 m inaltime pe care sunt vopsite punctele galbene ce merg spre Masa Ciobanului. Intr-un sfert de ora ajungem la Masa, o aglomerare de pietre, babe, pereti cvasi-verticali si fisuri putin sub Varful cu Dor. De deasupra Mesei se vede foarte fain intreaga potcoava a Bucegilor dintr-un capat al ei (10.25).
Eu stiam din alta tura mai veche ca poteca merge pe varf si apoi coboara spre valea si saua Vanturis,  nicidecum ca ocoleste pe sub varf. Ca atare nu sunt atent la indicatoarele de sub Masa si ratam poteca urcand abrupt direct pe Varful cu Dor. De pe varf se vad foarte fain creasta Zaganului atarnata intre cer si linia Baiului, Caraimanul si Costila cu partea superioara a peretilor prahoveni, Leaota, Iezerul si chiar codite fagarasene. Trecem de varf inca uimiti ca nu gasim poteca si in a doua sa a liniei de abrupt vad intr-o poiana la cateva zeci de metri sub mine un PG. Uite pe acolo e! Trebuie sa coboram pe panta asta inierbata!
Is prea curios sa vad pe unde ii drumul si, desi pare aiurea fiindca sensul nostru de mers e spre sud, ne intoarcem spre nord spre Masa Ciobanului. E extraordinara alegerea acestei poteci! Mai mereu mergem pe sub peretii Varfului cu Dor pe o brana ce sta deasupra Coltilor lui Barbes. Cine isi imagina brana asta aici! Ca un copil alerg pe sub pereti pe brane de iarba inclinate si scormonesc imaginea din fata ochilor dupa fiecare semn. Asta in timp ce privirile imi sunt furate de verticalele de deasupra mea. Ilinca ramane intr-o sa si ma asteapta pana ma duc si ma intorc de la Masa.

Ma intorc la Ilinca si impreuna coboram pe plaiuri inclinate sau pe placi de conglomerat pe deasupra Coltilor lui Barbes pana deasupra seii Vanturis. Daca as fi citit eu ce scrie pe panoul indicator de aici, stiam exact unde iesim acum (11.50)! Dar niciodata nu e prea tarziu!




E devreme si ziua ne rezerva multe surprize. Ca o schimbare de "tonalitate", lasam rucsacii jos si facem o mica explorare a partii superioare a vaii Vanturis. Dintr-o tura mai veche retinusem doar prima cascada de sub lacuri. Acum vreau sa i-o arat si Ilincai si sa mai cercetam un pic si mai in aval de aceasta faina cascada. Asa ca mai coboram cateva trepte stancoase, sarim pe langa bulboane de apa, ascultam vuietul fiecarei cascadute, ne bucuram ca niste copii de nisipul ramas pe malul lichidului viu si caut unghuri cat mai faine si incadrari cat mai placute. Ma opresc si eu la un prag de vreo 8 metri pe care ar trebui sa il ocolesc prin padure pe stanga vaii. Alta data vom veni de jos si vom incerca sa ajungem pana aici!





Mergem putin si pana la lacurile de sub sa pentru alta lumina si abia apoi ne luam rucsacii in spate sa ne duca pe valea Dorului in sus.
Fusesem de curand pe marcaj pe firul vaii si acum scurtam curba larga a vaii pe linia cea mai directa peste munte. As fi vrut sa scurtam si mai mult, dar dam de marcajele PR si urmam potecile de oi (intre care se plimba semnele) pana sub statia de telescaun de sub valea Soarelui (14.10).

Fiindca dorinta de nou e nestavilita, ii propun Ilincai sa tinem linia directa pana in saua Laptici fara sa mai mergem pe valea Izvorul Dorului pe marcajele BR. E de acord si pornim peste dealurile ce formeaza o parte din platoul Bucegilor spre saua amintita. La un moment dat traversam linia fostului funicular al fabricii Schill si iesim in linia asfaltului (14.50).

Chiar la marginea soselei un cuplu de varsta a doua se mira cum de mergem noi asa cu rucsacii in spate si cum de vrem sa dormim la refugiu pe vremea asta rece! Le explicam cum sta treaba si ca in ultimele doua luni am mai dormit de doua ori acolo si stim cum e si pornim la vale spre firul vaii Laptici. Nu "stam cuminti" si gasim poteci nemarcate care ne coboara pe piciorul vestic al muntelui Laptici pana in valea omonima. E o padure uscata asa de ciudata incat nu cred ca cineva a mai calcat pe aici. Doar in partea de sus a padurii imediat sub linia platoului se mai vede o urma de poteca si aceasta se pierde dupa 5-10 minute de afundat in padure.

La 16.35 ajungem la cabanuta privata din capatul drumului forestier Laptici, strabatem printre aburii padurii cateva sute de metri si iesim in valea Ialomitei si apoi la Padina (17.10).
Intram in cabana, stam vreo ora sa mancam si cand sa iesim, cine vad ca intra: Muntarii Spritari! Era imposibil sa nu dau eu de cineva cunoscut in Bucegi! Schimb doua vorbe cu ei, ii las sa manance si apoi sa se odihneasca si noi urcam incet la lumina lunii spre refugiul din Gura Strungii (19.20). Mancam ceva de seara, ne bagam in sacii de dormit si in apropierea orei 22.00 dam stingerea. Eu mi-am propus sa ma trezesc la 6.30 pentru rasarit si ma voi tine de cuvant pentru cateva cadre.

Ziua 2 - duminica 4.11.2012

Ma trezesc la sunetul alarmei si dau sa ies din sacul de dormit. Ilinca inca mai motaie si renunta la ideea rasaritului. Voi sta si eu pentru cateva cadre si apoi revin inapoi in sacul calduros pentru inca jumatate de ora.
Ies pentru a doua oara din refugiu, de data asta pentru o scurta inviorare. Culorile vii de la orizont inca se mentin si ies cateva zeci de metri la plimbare sa cercetez un loc semnalat pe buceginatura2000 de curand: niste platforme sapate in panta muntelui Coltii Strungii inspre valea Coteanu. Constructii militare? Morminte stravechi? Platforma pentru vechiul funicular? Sunt doar cateva ipoteze personale sau preluate ce isi asteapta explicatiile/argumentele.


Ma intorc la refugiu, Ilinca abia facuse ochi si m-a intampinat cu un mare zambet in usa refugiului. Ciugulim cate ceva de dimineata, ne echipam de vremea matinala racoroasa si la 8.15 lasam in spate casuta de sub Gura Strungii. Urcam pe BR pe sub Coltii Strungii pana in saua Strungulita in 15 minute si de aici vom merge spre est spre varful Bucsa.
Coboram in saua Bucsa uitandu-ne (deja) cu dor la peretii vestici ai Bucegilor (pe care o vreme ii voi lasa in asteptarea unei viitoare revederi) si urcam pana in vf Bucsa (1850m) pe acelasi traseu pe care mai mersesem intr-o tura recenta (40 de minute din Saua Strungulita pana aici).

De aici incepe noul: traseul marcat de curand de Salvamont Bran ce coboara pe piciorul nordic al Bucsei! Intr-un track al lui Emi Cristea luat de pe Alpinet pentru acest traseu se vede ca poteca coboara pana in valea Barbuletu si apoi merge pe vale. Probabil ca tura a fost facuta inainte de marcare! Noi coboram spre N-NV tot timpul pe muchie. Primii 150 de metri (diferenta de nivel) ii pierdem rapid prin golul alpin al varfului si intram in padure in 10 minute de coborare din varf. Dupa primele cateva zeci de metri prin padure iesim in capatul superior al unui culoar pe muchie, culoar ce ne duce in padure intr-un alt micut sant sapat de apa. Marcajele TR ne conduc apoi prin padurea uscata (atentie la serpentinele ce ocolesc copacii daramati!) pana la drumul forestier de pe valea Barbuletu (10.15).

Facem o pauza de ceai cald si in 5 minute ajungem in valea Bangaleasa unde se termina acest marcaj (10.25). Astfel am reusit sa parcurg in ultimele 11 we (inclusiv acesta!) toate traseele marcate din Bucegi (in acest moment). Ne felicitam reciproc pentru asta si se cuvine sa sarbatorim.
In 10 minute ajungem la TR ce face legatura intre valea Bangaleasa si poiana Gutanu pe muchia Pleasa/Plesii, inca 10 minute si trecem de bariera ce limiteaza accesul auto pe valea Bangaleasa si in alte 20 de minute (11.10) ajungem aproape de centrul Moeciului de Sus unde lasasem masina intr-o tura de la sfarsitul lunii septembrie. Ne relaxam putin cu cate o gogoasa cu dulceata de afine (iamiiii!!!) si la 11.55 suntem la intersectia din centrul localitatii. Vedem o pensiune cu insemnul "Turistinfo" si vrem sa aflam ce mai e de vazut pe aici, cand avem microbuz, etc. Daca ai pe cine intreba! Gasim in schimb niste imagini cu cascada Pisoaia ca obiectiv turistic aproape de Moeciu de Sus. Ne lamureste binevoitoarea gazda de la alta pensiune (unde am ajuns cu o ocazie in tura mai sus amintita) unde e cascada, ne recunoastem reciproc si ne ureaza sa mai venim prin zona. Sigur voi reveni cu alte ocazii fiindca aici rusticul nu s-a pierdut si nici nu a fost napadit de modernism prea mult. Fiindca autobuzul pleaca de aici abia la 13.10 (adica vreo ora de acum incolo!), pornim pe jos spre satul Cheia (vreo 4 kilometri!). Trecem de trei poduri si de ultimele case, mangai un magarus foarte curios care se apropie de noi si pe drumul auto mergem pana la cascada Pisoaia.



Ultima imagine este de la a doua cascaduta la care nu ezista nici o descriere, explicatie sau altceva.
Intram in satul Cheia si printre cateva pensiuni (printre care pensiunile "La munte" si "Cezar", una din putinele pensiuni cu nume de barbat) ajungem la Cheile Gradistei. Pana sa vina autobuzul (de la Campulung), facem cateva poze la lebada (singura!) de la complex si la stancile ce ne vor strange drumul spre Moeciu de Jos.

Asteptam un pic sa vina busul, ne urcam in el si intr-o ora (14.20) coboram la giratoriul de la autogara Bartolomeu. De aici pe strada Lunga ajungem in 40 de minute in Piata Sfatului si luam masa festiva la Pizza Roma.
In drum spre gara (pe jos) un afis imi atrage atentia (daca e atribuit cuiva, ii respect dreptul de copyright):
Cu astfel de gandire ne bucuram ca am reusit sa terminam "proiectul Bucegi" si pornim bucurosi (17.20) cu IR spre Bucuresti.

Sper sa imi iertati "divagatiile" din ultimele 11 descrieri si sa descoperiti si voi frumusetile vechi si noi ale Bucegilor! Mereu au cate ceva de aratat chiar si celor care i-au cutreierat o viata intreaga!

Prin marea alba dintre doritele Oslea si Iorgovan 17-18.11.2012

Colegi de tura: Eva Veress, Zoran Pavai, Cristina Cecan, Dia Somogyi, Dinu si Marlene Mititeanu, Alin Hapca, Andrei Aschilean, Ibi Kratochwil, Dana Man, Anamaria Iobagel, Stefan Tamasi, Gabriela Adam, Cezar Partheniu (CAR Cluj Universitar), Florin Munteanu, Sanyi si Stefan din Vulcan (prieteni).

A comandat cineva acest regal al Muntelui? Cu siguranta toate gandurile noastre contopite s-au imbinat in marea alba, in insule, creste izolate, gradele de Brumar si caldura din noi! Doua vise vechi indeplinite de familia clujeana intr-un timp atat de scurt (si pentru care multumesc celor ce ati ticluit cele doua zile): Piatra Iorgovanului si o mica parte a Retezatului calcaros cu priviri indreptate spre alte si alte ganduri de piatra (Parang, Straja, Godeanu, Cernei, Mehedinti, Retezatul inalt, Closani) si mini-Craiasa Oslea, ascutita creasta a Valcanului! 

Nici prin gand nu imi trecea ca voi ajunge in tura aceasta! Pentru cei din Bucuresti e o distanta nitel cam mare pana in valea Jiului pentru a merge doar doua zile. Jocurile le face draga Dia care gaseste combinatia ideala pentru a ne vedea. Florin trebuie sa ajunga din Bucuresti in Vulcan pe la ai lui. Putin ii ia Diei sa ma convinga sa vin cu Florin! Stim amandoi ca dorinta spre Oslea e veche si mare! Aranjez cu Florin si plecam cu masina pe la ora 20.00 din Bucuresti. Drumul e destul de lung si Florin il stie pana la ultima curba. Facem totusi vreo 4 ore pana in valea Jiului si inainte de Petrosani intram spre vest pe valea Jiului de vest prin inlantuirea de orase miniere Aninoasa, Vulcan, Lupeni, Uricani si apoi Campu lui Neag pana la cabana de vanatoare Campusel (cca 1.30). Nu stiam exact care e cabana si domnul Dinu (desi dormea) ne-a ajutat foarte mult. Se gandise dinainte sa lase ALP-ul in drum ca sa ne putem orienta. Mergem incet sa nu deranjam colegii si cand iesim din masina sa punem cortul, ne "sare in brate" Dia, draga "sora" plina de energie si numai un zambet! Se trezise cu cateva minute inainte si farurile i-au dat de veste ca am venit! Multumesc Dia pentru asemenea primire in toiul infrigurat al noptii!

Ziua 1 - sambata 17.11.2012

Prima zi, o prima poveste!

Asa cum era anuntat dinainte, plecarea este la ora 7.00. Vom urca astazi spre Piatra Iorgovanului din Retezatul Mic (TR), urmam o parte a crestei (ce alt marcaj poate fi decat BANDA ROSIE?), coboram spre stana Scorota si apoi prin Cheile seci ale Scorotei cu Apa inapoi la sosea si acasa la corturi.  

Din gradele negative ale diminetii (-8) urcam printre povesti si sfaturi pe triunghiurile rosii de pe copaci, pietre sau stalpi. E frigut la primele ore si tindem sa ne imbracam gros. Putin mai sus vom resimti ca am pus prea multe straturi pe noi si mai dam cate unul sau mai multe jos. Gabi merge pentru prima oara in conditii de genul asta si nu stie cum sa se imbrace. Are pe dedesubt haine din bumbac care o data udate, greu se mai usuca (imi aduce aminte de tricourile din bumbac care dupa 10 zile in Dolomiti inca mai erau jilave!) Intr-un mod mai dur, dar educativ, Dinu si Marlene o critica si ii arata ce trebuie sa faca. Din descrierea de pe grup parea ca are experienta pe Munte! O linistim si ii spunem sa nu se sperie de Dinu si de Marlene. Ei de fapt ii vor binele ca noi toti. Urcam prin padurea mehedinteana alaturi de o pisica de la cabana de vanatoare. Degeaba incercam noi sa o intoarcem din drum. E tare incapatanata si se catara pe stanci dupa noi! Dinu ne poveste despre vechile tabere si camarazi, nu simtim cum terminam poteca impadurita si pe la ora 9.00 iesim la golul alpin ce ne urca spre golasa si spalata Piatra a Iorgovanului. 
In spatele nostru se prefigureaza o imensa mare de nori deasupra Olteniei de nord. Noi urcam mereu pe cresta dintre valea Iarului (la vest) si Cheia Scocului (la est). Ne strecuram printre pereti calcarosi, ne cataram pe placile aproape plate si ne ascundem de multe ori printre jnepenii ce ne acopera capetele. La un loc de panorama asupra Cheilor Scocului ne oprim sa admiram peretii Gauroanelor. Verticale care nu par sa primeasca pe nimeni. Putin mai jos vedem cateva din singuraticele muntilor: cateva capre negre care par ca ignora gravitatia. Ne lasa putin sa le admiram de deasupra verticalelor si coboara din salt in salt spre apa din aval. Sau spre ceva plante inca neinghetate!



Putin mai sus facem pauza de masa dinainte de a urca peste 2000 de metri. O gura de ceai cald, doua sandwich-uri si mai sus spre golasii pereti!



Ultimii pasi peste 2000 de metri ii facem pe treptele elementare ale catararii pana la gipfelkussul traditional. E un pic frig, baltutele sunt inghetate, treptele ce ne duc in varful Pietrei Iorgovanului au un strat lucios subtirel... Gabi nu ar mai urca si cu incurajarile tuturor, ajungem in echipa completa pe varf la 2014m! Si, cum nu am mai vazut in alte ture, imbratisarea de grup o vom repeta in ziua urmatoare in varful cel mai inalt al Oslei! 




Cateva poze de grup sub Iorgovan si ne intoarcem la marcaje. Fiecare pe drumul lui! Eu sunt tare atras de o crestuta aflata la sud de varful cel mai mare. Stef vine dupa mine si are un pic emotii la cativa pasi. Creasta e tare ascutita, in stanga lasandu-se aproape la verticala vreo 20-25 de metri! Il linistesc verificand fiecare pas si ne vom intalni mai jos cu grupul mare.
Ajungem la BR si pornim in directia spre Plaiul Mic. Pentru ceva timp pasim pe calcarele Retezatului sudic cu zambete continue pe poteca mai rar marcata si cunoscuta de Dinu si de Marlene din alte ture. Dupa Stanuletele Mic (1830m) Dinu ne tine o lectie de geografie spre gigantii de la nord: Slaveiu, Bucura, Peleaga, papusa, Custura, Gruniu, vf Lazarului, Vacarea, Pilugu Mare si Tulisa cu a sa curmatura intinsa spre vest spre valea Jiului.


Dinu si Marlene coboara pe marcaje spre Scocul Dragsanului fiindca vor sa verifice daca mai este apa la izvorul "La Balborosi". Doar ca valcelul ce coboara alaturi de marcaje este in umbra! Si asa este rece, de ce am merge pe la umbra? Eu cu Stefan pornim, la inceput doar pentru cateva cadre spre Capatana Albelor (1940m) urmarind mereu petele de culoare (grupul nostru) pe valea intunecata si plina de jnepeni. Noi mergem in soare avand in dreapta (est) valea Scorotei si Fata cu Lastuni. Cautam sa tinem cat mai mult linia crestei atata timp cat nu ne arunca peretii in dreapta in vale. Coboram chiar sub linia peretelui pe un valcel si iesim la avenul lui Kis. Suntem tare impresionati de pietricelele care se duc in fundul pamantului cu pocnituri repetate. S-o deschide pamantul aici?



Din saua Dragsanu coboram putin spre nord fiindca Stefan e tare atras de un lac perfect circular. Dolina calcaroasa sau opera vreunui meteorit?



Mai facem inca o pauza de masa pe buza vaii Scorotei (15 minute dupa ora 15!), pornim pe curba de nivel descendenta prin caldarea superioara a vaii si coboram pe valcelul ce formeaza firul principal al Scorotei cu Apa. Gabi e obosita si merge tare incet. Are emotii la coborarea in panta pe trepte de iarba si este destul de tarziu. Florin ia o decizie care ne lasa masca pe toti. Ne da noua rucsacul si betele, o ia pe Gabi in spate si da-i alergare la vale. Abia de putem sa ne tinem dupa el :D! Se opreste abia la stana europeana Scorota unde facem pauza de regrupare.



La 16.10 (mai avem cam o ora si ceva de lumina), pornim la vale pe PG prin cheiel Scorotei. De la stana acest marcaj urca in saua Scorotei si apoi mai departe spre cabana Buta. Cheile sunt inguste si destul de racoroase. Vara asa de bine prinde racoarea de aici! Acum e destula umezeala si muschii de padure sunt stapanii locului! Asta pana ce peretii se ingusteaza doar atat cat sa treaca o caruta mai mica. Zic de caruta fiindca aici pare sa fie un drum de caruta la cat de larg este! 
Iesim pe lumina la drumul "lui Basescu" DN66A si pe el urcam in amonte vreo 3 kilometri si jumatate pana la cabana noastra de vanatoare. Ne imprastiem pe sosea fiindca acum nu mai avem alta tinta decat corturile si mancarea care ne asteapta. Florin se duce pana la parintii lui intr-o scurta vizita si va veni ceva mai tarziu direct la foc. Sanyi si Stefan ne multumesc pentru tura si pleaca spre casa. Unii isi fac de mancare in cort, altii in bucataria pusa la dispozitie in cabana, altii fac focul de tabara. La inceput o parte stam in bucatarie si ne pregatim de mancare si ceaiul pentru maine. Pe la 21.30 lasam curatenie in bucatarie si ne retragem unii pe la corturi, altii la foc. In seara asta facem ceva schimburi de locuri in corturi si voi dormi cu Zoran! Mai ramanem la foc in aroma palincii si a flacarilor ce se joaca cu aerul de toamna. Vine si Florin un pic ingandurat si povestim de toate cu voie buna. Buna-dispozitie care se intinde in jurul focului pana dupa ora obisnuita de culcare, motiv pentru care Marlene ne atentioneaza sa lasam sonorul mai pe fundal! Glasul cantecelor folk mai mult sau mai putin articulate se stinge in somnul unei nopti mai calde. 

Ziua 2 - duminica 18.11.2012

Cand duminica orasenii se trezesc mai tarziu, noi, vesnicii cautatori de frumos in inima muntilor, suntem deja pe drum. Ora de plecare este identica cu cea de ieri: 7.00! Ne trezim cand se lumineaza, ciugulim ceva in cort si ne echipam repede ca sa fim la apel :)! Gabi are talpile pline de basici si totusi noi o incurajam sa mearga. Nu se simte prea bine si are tarie sa porneasca cu noi la drum. Dupa cateva sute de metri de mers in amonte pe asfalt se formeaza o curba larga (unde vine Sarba dinspre muntele omonim) pe care hotaram de comun acord sa o scurtam pe o poteca mai inclinata. Gabi se opreste si ne anunta ca nu mai poate merge. E prea multa durere in talpi ca sa mai poata continua! Se va intoarce la corturi si va sta in cabana unde este mai cald. E cea mai buna decizie posibila in conditia talpilor ei! Chiar daca va rata spectacolul marilor albe! Ramanem 14 ambitiosi ce urca prin ceata si padure fantomatica! Marlene merge inainte ca sa atinga trackul ce ne conduce din GPS! Cam pe la 8.15 iesim la golul alpin si frigul nu ne lasa sa stam mai mult decat pentru regrupare. Urcam mereu pe piciorul de munte dandu-ne la un moment dat la o parte sa lasam sa treaca masina Salvamontului. Cam comentam la vazul masinii (pai bine noi, turisti, pe jos si ei cu masina?) si o lasam sa dispara in fata noastra in ceata. La 8.30 iesim din valurile albe scoborate de pe valea Cernei si din Oltenia. 
Iesirea deasupra norilor pe muntele Șarba e asemenea zborurilor de peste cateva mii de metri cand te simti mai aproape de Esenta Lumii. Am intrat intr-alta poveste de deasupra lumii efemere! 


Ramanand mai in urma, impreuna cu Florin si Dia avem parte de un spectacol de culoare: fenomenul Glory/Gloria! Intr-o transpunere oarecum crestina mi se pare cea mai buna traducere a plecaciunii indiene "Namaste"!

Sus, pe platoul La Suliți, stam deasupra unirii bulgarilor albi ai marilor Cernei si Olteniei nordice. E timpul pentru inca o gura de ceai si ceva dulce pana sa ne aruncam pe spatele balaurului Oslei.

Cateva insulite strabat ici-colea valurile fermecate. Ne tinem bine de coloana vertebrala a Oslei, urcam pe ea pana la cea mai inalta vertebra unde alimentam rezervoarele noastre de energie. Pana in Coada Oslei ne ambitionam pe creasta matematica (unii) sau poteca marcata (altii) (imi vin ganduri spre www.bandarosie.ro) cu o pauza intr-o adancitura a crestei (special facuta pentru asta :D). Las imaginile sa exprime mai bine entuziasmul, bucuria si maretia Oslei!















Putin dupa Coada Oslei (1899m) lasam dinozaurul sa se odihneasca si coboram spre nord in pasi repezi spre cascadele albe ale marii Jiului de Vest. Unduirile line ale marii Cernei coboara printr-o "Niagara" larga in valtoarea din capatul vaii Jiului de Vest pe deasupra "drumului lui Basescu" si se scurg mai apoi mai lin si mai larg spre Campu lui Neag, Uricani, Vulcan si Lupeni unde se sparg intre peretii crestelor Arcanu-Sigleu-Straja si mai inalta Custura-Gruniu-Lazaru-Pilugu-Tulisa. 



Incheiem povestea Oslei prin coborarea prin marea de ceata pana pe valea Jidanu si apoi circa un kilometru spre cabana Campusel unde ne asteptau cuminti masinile si corturile.
Strangem corturile si banii pentru campare (30 de lei pe cort, bani pe care nu ni-i anuntasera la venire!) si trecem rapid de momentul neplacut al despartirii. Speram cu toti la o revedere cat mai rapida (buna revedere ce va fi pe zapada si foci!). Florin si cu mine plecam primii fiindca mai avem de facut o pauza si in Vulcan la parintii lui. Cam in jurul orei 19.00 pornim spre casa cu gandul la visele ce au fost realizate si la cele ce vor urma! Povestea culorilor e mult mai frumoasa decat putinele si neinspiratele cuvinte si ne vor lasa mereu in minte spre dulcea amintire a acestor zile fantastice!

Cu trenul prin Europa - plan de calatorie

E un pic neobisnuit sa cititi aici anticipat despre calatoriile mele. De data asta va voi spune ce am de gand sa fac in prima luna a anului ce-si anunta prezenta in curand.

Pana una alta va intreb si pe voi : e ceva mai frumos in viata decat sa calatoresti, sa cunosti oameni, atitudini, locuri, sa descoperi lumea in care traiesti (exterioara, interioara)? In trecut oamenii calatoreau in scopuri economice, au explorat, au descoperit taramuri noi (Lumea Noua), au descoperit noi civilizatii, s-au descoperit pe sine (calatorii "initiatice" gen "El camino de Santiago" sau "Sapte ani in Tibet"). Unii au vrut sa demonstreze imposibilul din acele vremuri (Vasco da Gama, Phileas Fogg). Noi (eu si Iulian Sîrbu) vom cauta sa vedem macar continentul pe care ne ducem traiul. Si poate ajungem si pe cel de la sud...

Iulian a castigat concursul "Vacanta mea ideala cu trenul in Europa" si si-a gasit in mine partener de drum (mi-a facut cadou de ziua mea al doilea Interrail Global Pass din premiu). E cu siguranta cel mai frumos cadou primit pana acum!

Impreuna vom pleca cu trenul prin Europa. Vrem sa ajungem in multe orase europene: Budapesta, Viena, Paris, Bruxelles, Londra, Nice, Lyon, Marseille (viitoarea capitala culturala europeana), Madrid, Luxembourg, Milano, Roma, Lugano, Davos, Chur, Zermatt, Berna, Geneva, Frankfurt, Munchen, Venezia, Copenhaga, Varsovia, Lisabona, Praga, Berlin, Zurich, Basel, Lille, Gent, Florenta, Vatican, Barcelona, Bratislava, Belgrad, Vatican, Atena... Sa ne fie cu iertare daca nu vom putea ajunge peste tot pe unde vrem!

Ca tot vorbim de mersul cu trenul, vom cauta sa vizitam muzeele feroviare din orasele prin care trecem!

Pe langa orasele mari ale micii noastre Europe, vrem sa parcurgem si cateva din cele mai frumoase rute feroviare din Europa: Semmeringbahn (Austria), Bernina Express, Glacier Express (Elvetia), Chemins de Fer Provence (Franta). Mai sunt si alte rute extrem de frumoase ca Flåm sau Bergen (Norvegia), Inlandsbanan (Suedia), Centovalli (Elvetia), Wilhelm Tell Express (Elvetia), dar nu promitem sa le parcurgem pe toate fiindca timpul (fizic) nu ne ajunge!

Ca veni vorba de timp, vrem sa descoperim in Europa legaturi mai vechi sau mai noi cu românismul. Prin asta intelegem statui de daci raspandite prin Europa (Florenta, Vatican), sa vorbim cu cativa din romansii (poate chiar sa ramanem la vreunul din ei peste noapte!) din Grison a caror limba reto-romana seamana mult cu a noastra, poate sa ajungem si prin zona ladina (nordul Italiei), sa gasim comunitati de romani si sa cream astfem o punte dinspre/inspre casa, sa gasim urme ale romanilor celebri prin Europa (Vuia si Brancusi imi vin acum in minte), poate ajungem la Oxford unde s-a infiintat o catedra de limba romana s.a.m.d. Voi ce mai stiti despre urmele romanilor in Europa? Daca ne intalnim cu angajati romani in Europa (asa cum am intalnit de curand in Dolomiti!), ne va face placere sa stam de vorba cu ei. Ne vom vizita pe cat posibil prietenii de prin Europa (cum bine spune Iulian, toti suntem prieteni, sau Alecsandri in Hora Unirii : "de-o mama, de-o faptura si de-o seama"!)

Vom cauta sa vedem si castele si cladiri celebre (Schonbrunn, Belvedere, Neuschwanstein, Mont Saint-Michel, Frankenstein, Windsor, Hohensalzburg, Versailles) atat cat ne permite timpul si vremea. Desi va fi iarna in Europa, speram ca vremea sa tina cu noi!

Avand atatea in plan, va inchipuiti ca zi de zi lucram la planul calatoriei. Este in continua schimbare si va fi in fiecare zi pana la intoarcere. Atunci vom veni cu tolba plina de povesti pentru intreaga viata!

Fiti siguri ca va vom duce cu noi in gand prin toate aceste locuri si la intoarcere vom impartasi amintirile. Va intrebati cat costa toata treaba asta? Noi speram sa fie cat mai putin. Nu cer sponsorizari fiindca acum in prag de Sarbatori subiectul asta e mai delicat. Daca insa vreti o amintire din vreun anume loc din Europa, imi puteti da suma necesara si va voi aduce acea mica amintire (sau banii inapoi daca nu trec pe acolo!). Acum sa nu cereti ceva mare sau imposibil de adus ca sigur voi fi nevoit sa refuz :D!

Aveti aici viziunea lui Iulian pentru aceasta extraordinara calatorie!

Sa avem drumuri bune!

Pana aici am urcat printre casele fostului sat Coltii de Sus (a se citi istoria comunei Colti) si acum mergem o perioada de timp pe curba de nivel din pamantul fostei manastiri Calugaritele. Ciprian e mai inalt decat mine si ca urmare are si pasul mare, asa ca ne potrivim la pas. De multe ori mergem mai inainte si tot stam la povesti. Dintr-un punct de belvedere zarim varful Penteleu (1772m) cu statia meteo de sub varf. Intr-o mica sa in loc sa mergem mai departe in fata in jos, facem dreapta si coboram destul de abrupt intr-o vagauna. Nu e vagauna, este locul unde un calugar a sapat in sec XIV (XI-XII dupa datarile geologice) in gresie o biserica isihasta cu naos si altar (Piatra Ingaurita)! Iata ce vedeau calugarii pe geamul bisericutei:
Mi s-a parut tare curioasa insemnarea din gresie A. D. 7888. Facand un calcul simplu (atatia ani de la facerea lumii) rezulta anul 2379 d. Hr. Ce s-o intampla atunci? Sa nu incepem cu estimari gen "sfarsitul lumii", ca tot e astazi 21.12.2012, anul in care se termina calendarul mayas? Ca tot veni vorba, orice sfarsit e un inceput, deci hai sa ne bucuram de ceea ce incepe in fata noastra!
Urcam in mica inseuare si incepem sa coboram prin desis spre lacul Hansaru. Eu, cum stiti ca imi e obiceiul, raman un pic in urma pentru ceva fotografii. Recunoasteti Ciucasul si Siriul in imaginea de mai jos?
Pe aici era un vechi traseu turistic (intalnesc si o placuta ruginita pe care scrie obiectivele principale). Necazul e ca semnele vechi s-au sters (TR) si in ultimii ani au venit tot felul de asociatii care au facut diverse semne haotice. Asa ca tot cu ghid e mai bine! Revin la colegi cu pasi mari si urcam pe un drum de TAF pana la straniul loc Hansaru. Spun straniu pentru ca nici macar pentru Ciprian nu mai este cesva obisnuit. Pana de curand lacul nu avea nimic special in afara asezarii in mijlocul padurii. De curand apa a inceput sa se inroseasca si sa miroasa si au aparut niste izvoare sulfuroase si feruginoase. Or fi legende, o fi ceva natural, o fi paranormal? Cu Ciprian imi permit (nu stiu de ce) sa vorbesc si lucruri considerate de multi paranormal (ma refer la Departamentul Zero care a avut pana in 1994 o casa chiar aici langa lac). Stiu cam cu ce se ocupa acest Departament al Securitatii si Ciprian imi confirma ceea ce citisem eu despre ei. Vorbim si de scheletele gigante gasite in zona si chiar imi povesteste ca a fost solicitat acum ceva ani sa mearga intr-o cercetare. Intr-o sapatura au gasit un femur uman de 80 de centimetri! Dupa estimarile unui arheolog, omul trebuie sa fi avut 2.20-2.40 metri inaltime! De altfel, dupa spusele lui Ciprian, cam toti oamenii din zona sunt ceva mai inalti decat media (cu circa 20-25 de centimetri) si au foarte multa energie si vitalitate. E ceva centru energetic pe aici de sunt atatea lucruri neobisnuite!
Pana aici am mai gasit noi cate o urma veche de marcaj. De aici avem o buna zona de mers dupa cunostintele si memoria lui Ciprian. Bine ca el e "sef" pe aici, stie fiecare copac si umbra :D! Urcam pe o panta mai abrupta pana in varful Sapaturile (numele vine de la multele sapaturi/santuri - unele se mai vad si acum - facute in cautarea aurului). De fapt - imi povesteste Ciprian - pe aici sunt multe legende ale comorilor "blestemate". De exemplu un localnic a gasit o comoara si legenda spunea ca scapa de blestem daca omoara sapte frati. El a omorat sapte pui de gaina si peste cateva zile a murit. Sau alte legende spun ca dupa ce oamenii au gasit comorile, au disparut de pe fata pamantului. Parca uitandu-ma pe fotografiile de atunci, chiar par niste sapaturi sau pietre aliniate! Ne povesteste si de niste poze facute chiar lui de alti colegi prin zona cand doar el a iesit clar si in jurul lui apar niste vartejuri doar in poza. Trecem pe sub varful Arsenie (1116m) si dupa o pauza scurta intr-o sa si incepem sa urcam spre Culmea Martirei.

In varful Culmei gasim Crucea Spatarului (Crucea lui Agaton). Aceasta este atestata documentar la 1524 si se spune ca a fost urcata aici cu sase perechi de boi. Pe si pe langa cruce intalnim inscriptii in slavona, simboluri slavone si un cerb stilizat pe stanca din spatele crucii. Se spune ca daca urmezi niste indicii de pe aceasta cruce si din zona, poti ajunge la o alta comoara. Sa o caute cine vrea, probabil ca are o poveste asemanatoare celor de mai devreme!
Facem o scurta pauza de masa (ca noaptea bate la usa!) si pornim la vale pe BR (vazusem cateva semne si inainte de cruce) spre "lantul" de constructii rupestre de pe Culmea Martirei. Prima oprire este la Agatonul Nou/Bisericuta, poate cea mai bine pastrata chilie din toate de pe aici. Nu am fost la Fundatura acum, si aceasta e pastrata bine, dar e sapata intr-o roca mai dura decat gresia de aici! Mai fusesem, mai vazusem locul asta. De nu era Ciprian acum, treceam tot asa nepasator pe langa el ca si alta data. Ne arata santul si adancitura naturala din piatra in care strangeau Agaton cu slujitorii lui (slujitorii Domnului) apa, ne arata beciul bine ascuns sub camarile chiliei, ne arata si santul pe care se scurgeau apele ploilor. Si, Doamne, cat de inclinat este! Ce alpinisti trebuie sa fi fost pustnicii cand au sapat acest sant!

 Coboram apoi la Agatonul vechi/Daramatura, pastrata mai putin. Totusi si aici se pot observa vechile camere, podeaua si cateva sapaturi pentru icoane si alte obiecte de rugaciune si de casa. Serghei (si nu numai!) e atras de niste pini neobisnuiti pentru zona Buzaului (seamana oarecum cu pinul negru de Banat) si prin cativa pasi si salturi se duce aproape de ei pe buza stancii verticale. Alti colegi cauta drumuri mai usoare sa ajunga acolo si se vor intoarce tot pe acolo. Serghei ne da ceva emotii cand se intoarce la noi cand, practic se arunca ca o pisica spre peretele dinspre noi. Reuseste sa se prinda si cu mainile si cu picioarele lasand sa respire pe unii dintre noi (ne-am oprit respiratia de emotie pentru Serghei!).

La Agatonul Vechi ne intalnim cu prietenii lui Ciprian, cei cu care vorbise de peste deal la Crucea Spatarului. Toti sunt cunoscatori ai locului si fiecare propune sa coboram pe alta directie la Pestera lui Iosif. Ciprian alege calea cea mai usoara pe sub un perete de stanca inalt de 10-15 metri. Pe o fisura a acestui perete vedem o cruce malteza, semn ca e vreo legatura cu mica insula-stat din mijlocul Mediteranei. Mai sus pe acelasi perete pinii nu inceteaza sa ne uimeasca cu pantele mari pe care se tin agatati.
Coboram pe versantul stang al vaii Bordeiului pana la Pestera lui Iosif. Aceasta i-a impresionat cel mai mult pe colegii mei vazand-o prima data. E o biserica cu doua camere, cea din amonte fiind altarul. E interesanta linia unui vechi acoperit improvizat (asemanator cu cel de la Alunis), usa cu simbolul crestin al pestelui deasupra si Scara pacatelor/Fulgerul de deasupra pesterii.
Trecem pe langa izvorul sulfuros, il curatam putin si coboram mai departe pe culme spre Chilia lui Dionisie Torcatorul. Pana sa ajungem la chilie, intalnim un calugar si chiar si Ciprian se sperie un pic de el. Statea asezat si chiar cand a trecut Ciprian, s-a ridicat in picioare. Putea sa fie un urs la cat de inchise erau hainele lui! Eu nu mai urc la Dionisie pe scara de lemn, las colegii sa admire camaruta in care cred ca lejer ar incapea 20-25 de oameni! In schimb prefer sa descopar alte cruci malteze la baza chiliei. Serghei e atat de curios sa vada cum e gresia ca gaseste o cale sa urce deasupra chiliei si coboara putin mai jos de noi. Ne regrupam si coboam mai departe spre Fundu Pesterii. Nu mai fusesem aici, deci e chiar interesant! E o grota mica cu grilaj pri ncare se pot vedea insemne persane si modele de pumnale si sabii Akinaki ce erau folosite in sec VI-IV i. Hr. Sunt si cateva cruci sapate in gresie care demonstreaza ca aici a fost la un moment dat si un punct religios. Se spune ca pe aici au fost peretii pe care au urcat alpinistii care au disparut in 1980 dupa ce au gasit in partea de sus un obiect auriu si l-au luat in mana.

Coboram in poiana Cozeanca si, in loc sa facem stanga spre Nucu cum mersesem in 2008, urcam intr-o sa fix in fata noastra. Incepe sa se intunece si ca urmare o sa aprindem pe rand frontalele. Eu si Ciprian mergem pe intuneric pana aproape de sa unde asteptam sa ne regrupam. Din sa coboram spre sud prin padure pe drumul destul de clar, iesim la poiana pe care in fiecare an functionarii de la primarie o masoara si o impart intre sateni (in fiecare an alt satean primeste un anume loc sa isi stranga fanul sau sa pasca animalele). De aici avem de ales: fie coboram pana in sat si apoi urcam vreun kilometru si ceva pana la masini, fie mergem pe marginea padurii si urcam mai putin si mai direct spre masini. Alegem varianta a doua, coboram pe langa padure pana in fundul vaii (unde langa apa trecem si peste o zona cu noroi) si urcam pe un drum forestier care ne scoate dupa vreo jumatate de ora fix pe drumul pe care plecasem. Binenteles ca nu s-au terminat povestile si Ciprian ne incanta cu alte povestiri si legende care mai de care. La 19.30 ajungem la masini, strangem bagajul si coboram tot asa impartiti in trei masini pana la primarie (ca sa scapam de emotiile acelei pante). Aici Ciprian ne invita in primarie sa ne arate acele poze ciudate. Intr-adevar la unele poze se vede si eroarea miscarea fotografului, dar la acele poze focusul e foarte clar doar pe treimea verticala medie in care e Ciprian. Celelalte zone se vad ca niste vartejuri. Ii multumim lui Ciprian pentru indrumare si povestiri, vrem sa ii dam ceva simbolic si ne refuza categoric. A fost placerea lui si gata! Sa ne vedem cu bine si-n alte dati. Ne urcam in masini si pornim spre Patarlagele, apoi la dreapta spre Brasov si inainte de a urca spre baraj, facem dreapta pe valea Casoca. Mergem 4 kilometri pana la pensiunea "14 scaune" unde facuse Marian rezervare. Unora ni se paruse scumpa cazarea si optasem sa dormim la cort (eu, Andrei si Ibi), dar Marian reuseste sa se tocmeasca cu gazda sa stam mai ieftin. Asa ca pentru 15 lei/persoana/noapte stam cate 4 in camera de trei locuri. E foarte convenabil! Conditiile sunt bune: dusiri la comun, incalzire cu lemne si gazda foarte grijulie, bucataria la dispozitia noastra! Ni se alatura si Andrei si Ibi care abia acum au ajuns de la Cluj, mancam cu totii, mai stam la povesti si pe la 23.00 dam stingerea.

Ziua 2 - sambata -1.12.2012

Planul e cu plecare pe la 7.30! Reusim sa plecam putintel mai tarziu, iesim cu masinile in Siriu si apoi deasupra lacului de acumulare in dreptul viaductului Gramatic ne e intrarea in traseu. Coboram dupa indicatorul "Valea Neagra" (uitasem de acest indicator de cand am fost pe aici ultima data!), lasam masinile inainte de podul suspendat (pe care se poate trece cu masini pana in 6 tone!). Alina chiar de la Cluj spusese ca nu trece cu masina pe aici!
Dupa pod cotim la dreapta spre pensiunea Valea Neagra (privata si inchisa) (9.05), si incepem sa urcam pe valea Neagra pe BR. La inceput mergem pe forestier si peste 30 de minute marcajele proaspete ies in padure in dreapta si urca spre poiana cu foisor. Asteptam sa regrupam la intersectie si pornim in echipa completa. Dupa cum facuse Marian calculul, ar fi trebuit sa mergem mai repede si isi cam zoreste colegii ramasi in urma. Are el dreptate ca traseul e lung si ar trebui sa grabim pasul ca sa ajungem pe lumina. Mereu exista varianta intoarcerii pe acelasi drum! In 10 minute ajungem la foisor si ma uit cu tristete cum acesta a disparut. In locul lui mai este doar scheletul de lemn :(. Printre lemne, tractoare, baraci si mult noroi continuam sa urcam pe drum gasind marcajele un pic mai departe. Stiu ca prima data (2004) cand am fost in Siriu din aceasta poiana am facut aici stanga si am ajuns pe varful Siriu pe un traseu nemarcat.
Cam pe la 10.15 se termina drumul si de aici vom avea poteca ce urca destul de abrupt la inceput. Trecem pe langa o fosta cabana (acum se vad doar daramaturi) si urcam mereu pe marcaje prin padurea de fag tanar.
Cam pe la 11.30 ajungem intr-un loc unde teoretic ar trebui sa fie un stalp indicator de la care sa plece marcajul CR spre vf Bocarnea/Siriu. Serghei se duce in fata sa cerceteze, nu gaseste nici un marcaj si trebuie sa schimbam planul initial: mergem pe curba de nivel pe sub vf Siriu pana in Poarta Vanturilor! Pentru mine zona asta este noua si tare ma bucur ca nu repet traseele (chiar si la ceva ani distanta!). Mai povestim, mai mergem, mai povestim, mai bem cate o gura de ceai cald si la 12.15 iesim in prima poiana dinainte de Poarta. Aici facem o pauza de 10 minute de privit panorama Ciucasului si continuam pana la crucea mare din sa.
Din sa ne gasim fiecare drumul pe panta estica ce urca spre varful Malaia. Arbustii pitici incurca picioarele si ca urmare fiecare are libertatea sa ajunga pe unde vrea in creasta. Stiu ca voi vedea Lacul Vulturilor/Lacul fara Fund si cabana de langa el din alt unghi decat le vazusem pana acum si asta ma "trage" pana sus in creasta! In stanga imaginii se vede si Lacul Sec!
As sta sa imi astept colegii, dar vantul nu prea ma lasa. Ii vad ca sunt la doar cateva zeci de metri in spatele meu si pornesc incetisor spre Malaia pe poteca sau pe pietre. Serghei, care urcase pe alta panta pana pe creasta, ma ajunge din urma si urcam amandoi cu pasi mici spre marele varf :D (13.10).

Ne adunam cu totii si nu ne place deloc vantul de pe varf.
"Hai aici mai jos ca nu bate vantul deloc!"
Stam vreo 40 de minute la masa si desfac "surpriza" de la sud de munti: o cutie de rahat turcesc! Cutia face ocolul grupului si revine la mine aproape golita! Ce bine :D! Terminam de mancat, facem niste instantanee "de grup", trimit mesaje catre dragi prieteni si trebuie sa pornim mai departe. Planul initial era sa continuam pe creasta si sa ne intoarcem pe curba de nivel pe unde ar trebui sa fie marcajul BR spre Tabla Butii. Ora destul de tarzie ne determina intoarcerea pe muchie. Eu caut sa merg pe linia crestei pentru a vedea pe unde avem o posibilitate de coborare spre Lacul Vulturilor. Cu Stef gasesc o poteca prin arbustii desfrunziti si chem colegii pe aici. Coboram toti pe poteca ciobaneasca cam o treime din diferenta de nivel pana la lac, facem stanga pe un culoar care ne scoate rapid din zona de arbusti incalciti. De aici coborare la liber pana la lacul "unde vulturii se-ntorc"!
Stiam de izvorul de pe partea de sus a lacului si merg cu Adriana si cu Stef sa luam apa. Incet mai curge! la izvor este amenajat un monument in amintirea lui Dumitru Dragulanescu (12.01.1931-19.02.1993), "inginerul silvic care a dat viata in perioada 1968-1986 Coltilor Bocarnei, Coltilor Malaiei si Coltilor Magaretii prin popularea cu capra neagra in 1972 al golului alpin al muntilor Siriului" (Directia Silvica Buzau, noiembrie 2009). Ocolim lacul si ne adunam pentru cateva minute la cabana de vanatoare de langa el. Nu stam prea mult (desi am vrea) si pornim spre Poarta Vanturilor. Aici vom lua decizia finala pentru drumul de acum incolo! Eu raman un pic in urma cu Andrei si Ibi si intru in magazia unde in 2004 am pus corturile. Ajungem colegii din urma si urcam spre Poarta. Inainte de a pleca de la cabana, intalnim primul trio care venise pe marcajul pe care vrem sa mergem noi.


In sa luam in majoritate decizia: mergem pe traseul propus initial chiar daca inseamna ceva mers pe noapte si pe traseu prost marcat (asa cum stiam din 2004)! Pornim pe PR (marcaje foarte rare) bazandu-ne pe orientarea in spatiu pe o imagine obtinuta de Marian de la Ioan Stoenica, coboram o superba muchie "bucegeana" (Coltii Balei) si sub zona alpina gasim un alt trio ce explica celor din fata (grup in care e si Marian) pe unde e traseul.


Sunt trei bucuresteni care vor sta la aceeasi pensiune cu noi! Tinem muchia prin sei, paduri sau poieni, rar dam de cate un semn. Serghei e "maestrul de ceremonii" in gasirea traseului. La fiecare intersectie/ruptura de panta gaseste varianta cea mai usoara! Dupa o coborare pe grohotis ne reunim intr-o sa cu o mica discutie legata de imprastierea grupului. Solutia cea mai simpla e cea sugerata de Serghei: daca nu il mai vezi pe cel din spatele tau, te opresti pana in vezi din nou! Asa ajungem pe un varf impadurit (departe de imaginea lui Stoenica), revenim in ultima sa la frontale si pe un drum larg prin padure (gasim marcaje!) coboram in serpentine (de parca am fi minerii iesiti de la tura!) pe langa Paraul Bradului pana pe malul drept al Buzaului. Tare as fi vrut sa fac o poza atunci, dar nu aveam trepiedul necesar! Ne intoarcem pe bezna un kilometru si ceva pana la podul auto suspendat la masini si inapoi la pensiune. Aici incepe distractia de aseara: masa, rasete, voie buna! Mie imi e cam somn si undeva pe la 22.30 ma retrag la somn. Cred ca nici colegii nu au mai stat mult, dar nu i-am auzit cand au intrat in camera :D!

Ziua 3 - duminica 2 decembrie 2012

Planul pentru astazi era destul de ambitios: zona Lopatari-Manzalesti. Distanta mare de aici (circa 100 de km) plus distanta pana la Cluj si vremea urata (burnita, ceata) l-a determinat pe Marian sa apeleze la varianta de rezerva. Asa ca ne trezim ceva mai tarziu, abia pe la 10.30 ne potolim soriceii din stomac si pornim intr-o mica plimbare (aparent prea mica!) de cca 5 km dus-intors pana la cascada Casoca (PA). Pe langa cascada mi se par extrem de interesante straturile de nisip lipite unul pe altul.

Andrei cu Ibi ne saluta fiindca vor sa plece mai devreme spre casa. Le raspundem (cocotati de peste tot) si speram la o cat mai rapida revedere. Noi ne intoarcem la pensiune si putin inainte de ora 12.00 pornim spre casi (Mures si Cluj). Numa eu am alta directie care nu prea ma atrage!

Marian propune o pauza la Harman la biserica fortificata. Super fiindca nici unul nu o mai vazuse! Ne invartim pe aici vreo ora fascinati de toate detaliile constructive! Cetatea taraneasca a fost construita in jurul bazilicii mentionate in documentul regal din 1240 prin care mai multe biserici din Tara Barsei au fost conferite ordinului calugarilor cistercieni. Camarile pentru provizii sunt asezate pe doua niveluri perimetral in interiorul zidurilor incintei. Intrarea in complexul bisericii costa 4 lei si merita din plin! Urcam pentru inceput in zidurile de aparare, exploram apoi camerele amenajate sub forma de muzeu (camera cu documente si costume, camera de dormit, camera de invatat etc). Ma uimeste cat de inalte sunt costumele si nu pot decat sa ma gandesc la buzoieni ;)! Majoritatea grupului merge "organizat". Au pierdut unele zone, au castigat altele! Eu si Serghei ramanem mai in urma, vom vizita intai camarile din ziduri si apoi ne indreptam spre biserica. Apas pe zavor si intru. Deci vizitam si inauntru! Ne invartim prin toate cotloanele, reusesc sa urc pana in amvon sa fotografiez orga, gasim sforile clopotelor si ne abtinem sa nu tragem de ele ;), gasesc si ii arat si lui Serghei o usa zidita ce urca spre clopotnita. Ce sa mai, ne invartim in voie pe aici!




Cam pe la 14.30 pornim din loc. Eu parca nu as mai vrea sa ma despart de colegi si merg cu ei cat mai mult.
In drum mai facem o oprire la cea mai mare surpriza a turei: vulcanul si coloanele de bazalt de la Racos. Pentru asta dupa padurea Bogatii facem in dreapta din Rupea gara spre Racos. Aici parca esti pe alta planeta: totul e faramicios si rosu si e ascuns de drumurile de fier sau de asfalt din vale. Roca vulcanica, nisip rosu-visiniu, intruziuni calcaroase rare, pereti negri in crater! Un perete de vreo 15-20 de metri din cel mai jos punct in care coboram in crater imi aduce aminte de peretele nisipos din satul Sotrile si de varful Cucuiatu (de pe DJ207 dintre Campina, Plaiul Campinei, Sotrile, Vistieru si Nistoresti). Marian ne povesteste ca acesta ar fi ultimul vulcan care a avut activitate in zona Romaniei. Din el pana de curand s-a extras zgura. Locul este perfect pentru studii geologice si culorile sunt unice in combinatia lor de rosu-visiniu si negru cu verdele pinilor si al micilor arbusti ce se incapataneaza sa reziste in pamantul sec.









Iesim din crater urcand pe drumul de exploatare, ne indreptam pe jos contra vantului spre coloanele de bazalt, revenim la masini si pe la 16.50 (aproape de intunecare) pornim spre Sighisoara si Mures.
Marian gaseste pe net ca am tren la 17.50 din Sighisoara spre Bucuresti si Alina merge cat poate de repede ca sa prind acest tren (multumesc mult Alina pentru asta!). Abia apuc sa le multumesc in graba pentru toata tura (in special organizatorului Marian "faraonul"), imi iau bilet si surpriza: 35 de minute intarziere! Si nu am cum sa anunt colegii de tura. Cu aproape 50 de minute intarziere plec spre Bucuresti cu IC amintindu-mi cu placere aceste trei zile reusite. Ei s-au mai oprit sa manance ceva si pe seara au ajuns in Cluj pregatiti pentru o noua saptamana de stat in oras.

Aici gasiti varianta lui Marian: http://www.bandarosie.ro/2012/12/la-pas-prin-muntii-buzaului-si-persani.html.

Sperand ca nu v-am plictisit cu aceste randuri, abia astept tura urmatoare cu confratii CAR-isti!

Stalpul de la intersectia cu BA (spre Bunloc) ne intampina cu un rucsacel in spate :D!



De aici vom urmari benzile rosii spre Dambul Morii! Doar o parte din noi fiindca pe mine ma cam "roade" sa merg pe variante de traseu. In capatul de jos al Livezii Mari, incep sa "alerg" mai jos de poteca marcata printr-un culoar de pulvar. Ma opresc la marginea padurii si vad ca vine si Dan dupa mine. Bine ca nu am ramas singur (de parca ar fi asta o problema pentru mine ;)!). Coboram amandoi pe vechi marcaje, la un moment dat Dan ar vrea sa se intoarca la marcajele noi, refacute si eu ii zic ca daca tot am venit pe aici, cobor in continuare! Asa ca pe un vechi drum de caruta in serpentine ajungem din spate colegii.
"Radu, sa vezi ce pestera am gasit :D!" incearca sa il pacaleasca Dan cand incepem sa mergem impreuna! Nici o sansa pentru Radu care stie locurile! La 14.10 suntem la bancuta de unde pleaca TA prin Prapastia Ursului pana in valea Sipoaia (putin mai jos de capatul din aval al canionului). Bem niste ceai, primesc un sandwich de la Dan (asta fiindca nu vreau sa imi dau rucsacul jos sa mananc ca sa nu mi se raceasca spatele) si mergem cu totii pana la locul de panorama de deasupra peretilor Prapastiei Ursului.
Revenim la banca si apoi pe BR coboram o vreme impreuna pe semne. La un moment dat mie imi face cu ochiul un sant sapat de ape mai jos-stanga fata de poteca.
"Eu cobor pe aici sa vad daca merge!"
Peste cateva zeci de metri Dan, care era in spatele grupului, vede ca toti coboara pe niste serpentine la dreapta si vine in "santul" meu. E interesant sa tot coboram prin santul adanc uneori pana la 2 metri si cu ceva trepte stancoase (de maxim trei metri diferenta de nivel). Ajungem intr-o sa unde vedem in dreapta un drum de caruta. Coboram la el si continuam tot in dreapta pentru cateva minute pana revenim in marcaj. Astfel scurtam poteca marcata cu vreo 10 minute (vazandu-i pe colegii nostri in spate sus in padure, am realizat cam cat se scurteaza). Coboram incet pe semne si la iesirea din padure (15.10) ne asteptam tot grupul vesel.

La primul magazin spre Dambul Morii mai luam cate ceva de rontait pentru tren si ajungem la autocar. Exact Acum apar cunoscutii mei din grupul de elevi, mai schimbam cateva vorbe si pornim pe jos spre gara. Fiindca mai avem ceva timp pana la tren (circa 30 de minute) ne oprim "La butuci" pentru un papanas si o bere (cine vrea!). Putin inainte de ora 17.00 vine trenul nostru regio care va scartai pe liniile atat de cunoscute pana la Bucuresti. In tren am gustat printre altele si cate un pahar de vin fiert (carat de Dan toata ziua in termos!)

Traditii la Muzeul Satului din Bucuresti 15.12.2012

Internetul (care ne si ajuta si ne si complica daca nu stim sa il folosim cum si cat trebuie!) imi da o buna informatie: in acest we la Muzeul Satului se desfasoara "Festivalul de datini si obiceiuri de iarna - Florile dalbe". Asa ca imi propun sa vin aici sambata si doar duminica sa raspund la propunerea lui Radu pentru o tura in Piatra Mica. Tare i-ar fi placut unei prietene din Bacau sa vina cu mine! Cum cei aproape 300 de kilometri sunt imposibil de facut fizic "intr-o clipa" merg eu si pentru Ari! Ilinca imi spune ca vrea sa vina si ea, convenim sa ne vedem la Aviatorilor ca sa mergem prin Herastrau pana la muzeu. Rezultatul plimbarii prin Herastrau se vede in cele cateva cadre de mai jos.





La muzeu ajungem putin inainte de 12.00 si mergem direct la expozitia de fotografie coordonata de Sorin Onisor si de curatorul Ioana Constantinescu in sura Bancu. Pana acolo suntem intampinati de pisicile muzeului, multe la numar, tare plimbarete si iubarete.
Sura Bancu, adusa din Harghita in 1956 in muzeu si remontata asa cum era era in 1862, reflecta ocupatiile principale ale secuilor din acea zona: cresterea vitelor si exploatarea lemnului. Expozitia "Marea Hoinareala II" contine fotografiile participantilor la workshop-urile organizate de Sorin Onisor in 2012 prin toata tara. Suntem intampinati cu vin fiert, mere si covrigi care sunt pe placul tuturor. Fotografiile deschid sufletul omului de la tara si ni-l apropie de inima si de credinta. Unele cadre (exceptionale) arata cat de frumoasa este tara in care traim.



De la expozitie mergem sa ne incalzim putin la magazinul de suveniruri de la intrare si apoi la targul traditional de hainuri (intentionat e scris asa!), produse facute in casa (turta dulce, sucuri naturale, miere, paine, oua, palinca de Distrita (copyright Andrei Aschilean) - Bistrita!), produse din lemn (fluiere) sau de-ale casei (stergare, traiste, fete de masa, perdelute) si multe altele. Intram si in sala de colinde unde cete de colindatori din Braila, Ploiesti sau Baia Mare ne incanta cu versuri mai mult sau mai putin cunoscute.



Actorul Alexandru Nicolae Mihai ne aduce aminte cat de importanta este poezia scrisa pe hartie fata de ceea ce ne dau acum televizorul, internetul si toate atractiile prezentului si ne recita din cateva cartii aduse de acasa poezii despre Craciun, iarna, colinde scrise de Alecsandri, Eminescu sau Goga. Intr-o carte a gasit si scris pe o hartie legenda Bradului de Craciun: se spune ca Iisus mergea cu sfantul Petru cand s-a iscat o furtuna naprasnica. Au cerut ajutorul copacilor care se ascundeau zgribuliti in fata furtunii. Singurul care s-a oferit sa le ofere adapost a fost bradul. El a spus: "Fructe mandre pe care sa le apar nu am, frunzisul meu e facut din ace ascutite care nu se tem de grindina, oamenii ma ocolesc si ma socotesc nefolositor, dar daca vreti sa-mi cinstiti acoperamantul cu prezenta voastra, eu va voi primi cum voi sti mai bine si am sa invelesc trupurile voastre cu ramurile mele dese."
Furtuna a trecut si soarele a revenit bucuros pe cer. Iisus i-a spus atunci bradului:
"Dintre toti copacii, tu, bradule, ai fost cel mai vrednic, iar eu, prin voia Tatalui Meu, te voi rasplati. Fie ca de azi inainte, iarna, tu sa nu-ti mai lepezi frunzisul ca ceilalti copaci, ci sa-l pastrezi vesnic. Apoi, fie ca acele tale intepatoare sa capete o mireasma care sa-i bucure pe oameni, sa le dea putere si sa le vindece bolile, astfel incat ei sa te pretuiasca cum se cuvine. Cat despre lipsa ta de rod, fie ca in miez de iarna, cand toate fructele pamantului se vor fi terminat, oamenii sa te impodobeasca si sa puna pe ramurile tale toate bunatatile, iar atunci cand se vor strange in jurul tau, ei sa se gandeasca la Mine, pentru ca tu esti copacul cel mai drag Mie."
Numai ce zise asta si disparura amandoi. Doar bradul a ramas falnic in padure cu darurile sale nemuritoare s iaceasta poveste murmurata de frunzisul copacilor. (texte preluate de pe linkul http://bancuritari.me/tag/legenda-bradului/).
Un alt moment simpatic al serii este team-building-ul de recuzita de sarbatori in care copiii sorcovesc, primesc cadouri si spun colinde de ei stiute mai bine.

Mergem la hanul "La bariera" din Valenii de Munte pentru o ciorbita si o mancare de cartofi si apoi ne indreptam spre casa.

Mergem minute bune pe creasta, printre copaci si jnepeni incepem sa "dansam" prin zapada, ajungem in poiana dinaintea varfului si continuam prin(tre) alte craci, radacini si crengute pana la crucea de pe varf (16.00).

Cred ca aici la cruce sunt -10 grade sau chiar mai jos! Nu putem sta decat cateva minute, timp in care manusile mele umezite puse pe piatra aproape ca s-au lipit de aceasta!
In 5 minute pornim la vale. Zapada parca e altfel. E mult mai condensata si tasata si poteca pare mai bine batuta. Aici e deja poteca de primavara :D! Coboram care cum poate (pe picioare, pe fund, mai repede, mai incet), mai vad in fata o "lupta" intre Vlad si Dana, coboram prin padure si la 16.35 iesim in poiana Zanoaga. Inca e lumina!

Pe platou constatam ca e prea devreme! Am facut doar o ora si jumatate pana aici! Eu vin cu o propunere cam "curajoasa" pentru un incepator : sa coboram prin Joaca spre "La table", de acolo prin Cheile Brusturetului pana la cabana Brusturet, apoi Ciocanu si intoarcere prin Sirnea la masina! E cam prea mult! Puiu imi zice ca e ok sa coboram spre "La table" si de acolo sa ne hotaram. Perfect! Urcam pana in saua Joaca unde vad primul semn BR spre Curmatura Groapelor.
"Mergem pe aici?"

"Ne oprim aici?"


Langa niste copaci facem o scurta pauza de schimbat hainele si de ceva ceai si biscuiti/fornetti si continuam pe CA/TR/CG in aval spre Cheile Brusturetului. Odata intrati pe vale vedem ca pana la Curmatura Groapelor si Brusturet sunt tot 1 1/2 ore. Scurtam propunerea mea prin Curmatura si veti vedea ce bine am facut. Nu am mai fost niciodata pe acest traseu, doar ii vazusem intrarea de cateva ori. In 10 minute coboram "La pod" si facem stanga lasand CG sa se duca la Brusturet.
Drumul cu zapada virgina e asa de placut! Chiar simtim cum ne croim drum prin zapada.! In scurt timp marcajele noastre sunt ascunse si inaintam pe drumul mare la "bun simt". Pentru o perioada foarte scurta (20 de minute) trec eu la "sapat santul".

Puiu preia repede "conducerea" si urca ceva mai repede. Eu incep sa simt rosaturi si basici in claparul drept si imi aduc aminte de ce am patit anul trecut. Sper din tot sufletul sa nu mai fie tot asa! Merg mai incet si nu pot sa ma las. Doar eu am propus varianta asta!
Intr-un sfert de ora iesim in golul alpin de sub Curmatura Groapelor (cca 1400m altitudine) si Puiu ma asteapta fix in Curmatura. A recunoscut locul dintr-o alta tura, ne bucuram amandoi ca vedem si BR (clar va trebui sa o cercetez vreodata!) si scoatem un pic schiurile. Merita sa coboram un pic sa "simtim" depresiunea Branului.

Pe unde coboram de aici? In stanga panta e prea mare si ne stricam focile sau schiurile, in dreapta e drumul spre Ciocanu si Sirnea.
"Hai sa coboram un pic pe drum si vedem!"
Coboram cateva sute de metri si imi exprim o dorinta. "Ce-ar fi daca am intalni acum o sanie cu cai cu zurgalai?" In cateva secunde se aud zurgalaii si apoi vedem si sania ce urca spre noi.
"Se poate indeplini o dorinta mai repede de atat?"
"Nu stiu ce ai facut :D!"
Din fata noastra urca o sanie cu doi cai zdraveni plina cu bagaje. Sunt niste vechi montangnarzi care vor face Craciunul si Reveillon-ul (al 23-lea!) in munti. Acum merg la stana Grind, ne intreaba de zapada de pe drum si daca e cineva la stana. Vor fi ei acolo!
Ii salutam si pornim la vale. Mai coboram vreo suta de metri si Puiu imi propune sa coboram in stanga pe panta pana la primele case. Ok, coboram! Doar ca pantele sunt cam mari si pe foci e mai incomod de coborat. Mai alunec, mai imping schiurile... Pe panta mare Puiu coboara in cristiane la vale cu grija la pietrele de sub zapada. Eu cobor ceva mai incet, mai iau cate o tranta si nu ma las. Trebuie sa cobor! Metru cu metru pierd altitudine si Puiu ma asteapta la gardul primei case.
"Asta e supravietuire, nu schi :D!"
Coboram printre cateva case pana vedem o linie de stalpi fara cabluri si continuam pe acea linie pe un fel de drum de caruta.


Tinem cumva limita parcului national, la o sageata dreapta spre Pestera noi urcam pe urmele de animale spre stanga si va trebui sa ne descurcam cumva pe langa padure. Coboram pana intr-o culme aflata inaintea Vaii cu Pietre, ciugulim ceva si Puiu se uita pe GPS: urmeaza firul vaii cu panta ceva mai mare. Deci va trebui cumva sa urmam o curba de nivel. Curand ajungem la o panta mai mare pe care o coboram prin alunecare in plug si ajungem in fir. De aici in fata (15.20) avem o panta pe care o urcam in serpentine (greu e sa te-ntorci cu schiuri lungi!) si trecem pe sub un perete stancos pe o brana acceptabila. Dupa brana Puiu urca in alte serpentine prin padure abrupt. Eu sunt singur mai in spate si imi iese claparul din legatura exact in curba. Ce greu e sa il pui la loc fix in panta unde nu ai cum sa tii schiul la orizontala! Reusesc cu ambitie sa il fixez in legatura. Urc si ma ajut cu tot ce pot si prin chiote ne dam semnale ca suntem aproape unul de altul. Puiu continua sa faca urme si in 15 minute ajungem la casa "plina de viata". Rasuflu usurat! Stim amandoi acum unde suntem si ca mai avem putin (15.45). Luminile ce se lasa asupra Bucegilor si florile de gheata ne opresc pe loc pentru ceva cadre si alintari ale umbrelor pe mai multe planuri.


Urcam in urmele noastre de mai devreme si astfel incheiem circuitul. Pe deasupra caselor revenim la Folea si acum vom merge pe drum fiindca in timpul zilei venisera cu plugul pana la Casa Folea! Si s-au chinuit ceva ca in unele locuri malul de zapada trece de doi metri!

Dupa 7 ore ajungem la masina fericiti ca am castigat o zi-cadou asa de faina si nu am pierdut-o ca cei care au ramas in ceata si monotonia orasului (16.50). Cam intr-o ora ajungem la Brasov in gara, ii multumesc mult lui Puiu pentru companie (si reciproc) si ne promitem si alte ture cand om mai fi in aceeasi zona.

Cu asta tura faina mergem acasa spre Craciun cu inima incarcata de bucurie, veselie si voie buna. Cine altcineva decat Natura ne poate face astfle de cadouri?

Acum vreo luna am scris despre viitoarea aventura "Cu trenul prin Europa"! Au fost trei saptamani minunate, cu multe evenimente, locuri, oameni, vechi si noi cunostinte, trairi, bucurii, neimpliniri, dorinte implinite sau neimplinite, planuri de viitor... Cred ca cel mai important e sa aflati cum "am vazut" eu Europa. La sfarsitul voi da si ceva detalii tehnice.

Asa cum bine stim cu totii, Europa este un mare amestec de culturi, de oameni, de civilzatii, de atractii, de stiluri de viata, de limbi... Doar asa ca o mica observatie, la ultimul drum spre casa am auzit 5 (cinci) limbi (italiana, germana, maghiara, slovaca, romana)!

Am avut multe puncte de atins, am reusit unele, am ratat altele... In orice caz ma bucur pentru fiecare clipa din aceste trei saptamani!

Ma bucur ca mi-a fost furat rucsacul in Antwerp. Am realizat foarte repede ca trebuia sa se intample asa. Orice etapa din viata are un inceput si un final. Important e sa intelegi exact aceste momente si sa nu cauti sa le taraganezi in speranta ca se mai poate face ceva. Ma bucur ca am intalnit pur intamplator un restaurant tibetan in Cartierul Latin din Paris. Mi-a trezit anumite simturi si sentimente, mi-a trezit dorul unei noi calatorii/vis. Caci cine nu are vise, degeaba traieste!

M-am simtit tare mandru cand am ajuns la Roma langa Columna lui Traian, cand am vazut statuile de daci de pe Arcul lui Augustin sau din Piazza di Popolo din Roma. La fel m-am simtit cand am vazut statuile celor doi prizonieri daci din Giardino di Bobolo din Firenze. Toti dacii pe care i-am vazut stau demni si nu se apleaca sub forta cotropitorilor. Asa ar trebui sa fim toti romanii, sa aratam ca suntem pui de daci! Am simtit o mare bucurie in Vatican in Museo Pio Clementino cand una din cele mai mari statui este a unui dac (presupun tarabostes) care se spune ca ar fi chiar Burebista.

Imi sarea inima in piept cand am ajuns in Paris in Atelierul Brancusi (colega de club Petronela Mart mi-a explicat exact unde este atelierul ca altfel cu o seara inainte doar trecusem pe langa el). "Coloana infinitului", "Facerea lumii", "Mademoiselle Poganny", "Vrajitoarea", "Principesa", "Pasarea in vazduh", "Negresa blonda", "Foca" erau la loc de cinste. Atelier si artist foarte apreciat de francezi mai mult decat de romani! "Sarutul" unic l-am vazut si in Atelierul Brancusi si in cimitirul Montparnasse unde m-am inclinat in fata cavourilor lui Brancusi, Cioran sau Ionesco. In Roma la hostel am fost placut impresionat de Jiri, un ceh artist profund marcat de operele lui Brancusi si a sculptorilor inspirati din marele nostru roman.

M-a bucurat mica comunitate de romani din Bremen unde am ajuns prin Simona, cunostinta a lui Iulian. Aici cu Simona am mers pana la Marea Nordului in Bremenhaven. Am vazut statuia muzicantilor din Bremen. M-a dezamagit putin injuratura auzita in romana cand am iesit in gara centrala Roma Termini.

Am descoperit ca romani exista peste tot si ca nu este drept ca toti romanii sa fim pusi in aceeasi oala. Nicolae Iorga a incurajat dezvoltarea artistica a tinerilor romani la Venezia.

Romanii se adapteaza la stilul german din Elvetia, Austria si Germania si de fapt asta e pe gustul meu. Corectitudinea germanica (au fost schimburi de trenuri pentru care aveam nevoie de UN minut din cele trei minute precizate de www.bahn.de), ordinea si respectul pentru cei din jur (oameni de orice categorie). Totusi parca ar fi nevoie de putin mai multa caldura sufleteasca si prieteneasca pe care germanicii si nordicii (cei pe care i-am cunoscut eu) nu o au.

Am intalnit in gara din Salzburg un grup de boschetari romani (mandri de acest statut) care ne explicau cum calatoresc ei gratis. Cel putin in Italia si Franta controlorii ii prind si ii dau jos in fiecare statie. Se urca in trenul urmator pana cand sunt iarasi dati jos din tren! Se plangeau ca in Austria nu prea le merge metoda.

Am avut surpriza sa gasesc la cel mai ieftin hostel din Milano (Music Hostel) o receptionera romanca din Galati cu care m-am inteles mult mai lejer in romana.

M-am intalnit cu draga si vechea prietena Oana casatorita cu Maurizio si cu scumpul si cumintele lor copil Michele. La ei am fost la cina (scoici cu paste si alte specialitati locale) si am vorbit intr-o romana-italiana-engleza cu Oana (Oni) si Maurizio. La Ana Maria langa Treviso am mancat alte specialitati (paste cu somon). Ca tot veni vorba, Ana Maria este un excelent ghid (deocamdata neoficial) pentru Venezia si o recomand din toata inima.

Ca tot veni vorba de specialitati, Gael (prietenul Cristinei Clain, colega in CAR Cluj Universitar) mi-a facut surpriza cu o combinatie tipica de Savoia: "fondue", un mod unic de a pregati un fel de branza cu crutoane si salata. Aici francezii (Gael si Guillaume) cu care am cinat mi-au explicat ca nu exista masa fara vin si ca exista o oareca toleranta la alcoolemie tocmai din acest motiv.

Tot la capitolul alcoolemie am aflat de la Martha, gazda noastra montagnarda din Vienna ca in Germania alcoolemia maxima admisa este de 0.5 la mie (o bere sau u npahar de vin). Martha (Alpacita pe couchsurfing.com) este un ambasador extraordinar al Viennei si al Austriei. Chiar si pe ploaie am mers cu ea cu masina prin padurea vieneza pana pe dealul Kahlenberg unde romanii au ajutat la depresurarea Viennei de sub atacul otoman din 1683 (Iulian stia de acest loc si vroia neaparat sa mearga).

Am cautat sa vad daca Turnul Eiffel are pe el vreo inscriptie care sa ateste ca otelul este facut la Resita si pe placa de pe stalpul de vest am gasit ca e facut in otelaria de la Pompei, Fould-Dupont.

Ca veni vorba de Paris, mi s-a parut unul din cele mai frumoase orase europene (parere subiectiva) din cate am vazut. Nu pot spune daca Roma, Parisul sau Londra ocupa primul loc. Cert e ca toate sunt impresionante ca marime si ca amestec in toate felurile. Roma are ceva din latinitatea noastra si ca urmare o simti in multele monumente arheologice din centru. Parisul romantic, Parisul luptator, Parisul rezistentei si Revolutiei franceze, Parisul personalitatilor, Parisul intortocheat din Mont Martre, Parisul extrem de intins prin suburbii (am stat in Villeneuve Saint Georges), Parisul subteran (catacombele), Parisul modern (Champs Elysees), Parisul national (Arcul de Triumf), toate dau farmecul acestui mare oras. Marseille, capitala culturala a Europei alaturi de Kosice este unul din romanticele orase ale Coastei de azur.

Stuttgart, un mic orasel german vizitat in cateva ore intre doua trenuri mi-a animat pasiunea fotografica de noapte, Budapesta m-a incantat teribil prin cladirea impunatoare a Parlamentului, prin povestile spuse cu mare talc de ghida noastra prin oras (free tour cu Vicky, o unguroaica crescuta in State). Ca tot am ajuns la Budapesta, vreau sa spun ca maghiarii de la noi sunt chiar mereu surprinzator de romani. Szilard, receptionerul din Satu Mare cunoscut de Iulian de anul trecut, ne-a lasat sa punem rucsacii intr-un loc special si chiar ne-a lasat cheia de la hostel in caz ca nu il gasim la intoarcere!

Si fiindca suntem aici vreau sa va spun cate ceva si despre trenuri. Am calatorit cu multe categorii de trenuri (cifrele mai jos un pic!) si cred ca cel mai amarat tren arata ca un IR de-al nostru si este doar Regio sau Regio Express. M-au incantat trenurile de viteza (doua TGV-uri si un tren Frecciarossa in Italia), ICE (Intercity Express), punctualitatea si curatenia trenurilor germane si elvetiene si ordinea trenurilor regionale/zonale. Chiar si in cele din suburbiile Parisului sau Vienei nu gaseai un gunoi! Harti peste tot, anunturi ale fiecarei gari peste tot! Opus preciziei germane despre care am scris sunt trenurile Trenitalia care exceleaza la intarzieri: intre 10 si 35 de minute! Maximul trenurilor italiene este un tren regional care pur si simplu nu a plecat din gara (am verificat toate tabelele si nimic).

Fac o mica paranteza tot feroviara. Tramvaiele si metrourile folosite merg la minut indiferent in ce directie mergi. Ca si trenurile, toate mijloacele de transport sunt anuntate si vin la fix.

Trenurile care mi-au placut de fapt cel mai mult (asta si datorita caracterului meu de montagnard) au fost liniile panoramice Mont Blanc Express, Bernina Express si Centovalli. Prima linie, desi nu e inclusa in abonamentul Interrail cu parcurgere gratuita in totalitate (Saint Gervais-Martigny), am parcurs-o gratuit. Si urca pana peste 2000 de metri. Intre Chamonix si Vallorcine erau lucrari de modernizare a liniei si ca urmare comania de transport feroviar asigura transportul gratuit cu autocare. La fel se intampla si pe Bernina Express intre Poschiavo si Tirano. Ati citit bine! Chamonix, capitala mondiala a alpinismului, locul din care in 1786 si 1787 s-a ajuns pentru primele dati pe Mont Blanc, considerat de multi "acoperisul Europei". Asa emotii aveam la fiecare pas in Chamonix. Nici nu speram ca ajung aici. Si sa si vad marele Munte Alb, visul si realizarea multora si dintre confratii nostri. Poate acum ca l-am vazut, a incoltit in mine ideea de a ajunge si eu acolo sus! Si cealalta ruta feroviara, Bernina Express m-a dat pe spate. Desi mergi doar in tren, geamurile panoramice iti deruleaza filmul de la 400 si ceva de metri din Chur sau din Tirano pana la 2256m in gara Ospizio Bernina prin viscol, ceata sau vreme buna. Multe viaducte si poduri, multe tunele, cateva lacuri de altitudine, gari in stil clasic populatiei romanse (vorbitoare de reto-romana), tunelul pe cale ferata normala aflat la cea mai mare altitudine din Alpi ... Am vrut sa vorbesc cu ei, dar se pare ca si ei ca si ladinii din nordul Italiei se feresc de reclama. Si atat i-am cautat! E musai sa nu ratati linia Centovalli dintre Domodossola si Locarno care trece printr-un peisaj romantic minunat.

Bisericile, catedralele, domurile ocupa un loc de varf intre frumusetile intalnite. Notre Damme, Sacre Coeur, Firenze, Milano, Lausanne, "Biserica Diavolului" din Munich, bisericile venetiene, cele din Roma, San Marco... Cred ca lista e extrem de lunga si veti vedea mai incolo cate sunt. Cel mai mult am ramas blocat cand am intrat in San Pietro din Vatican. Atata maretie, atata credinta razbate acolo. Probabil ca si participarea pentru cateva minute la messa a facut sa simt ca intr-adevar Dumnezeu este prezent aici tot timpul deasupra amanuntelor lumesti. Vazand piata San Pietro si imaginand-o plina de credinciosi din toata lumea, parca i-am simtit puterea Papei asupra intregii crestinatati. Momentele de inaltare divina au aparut de multe ori si parca m-a tremurat/fericit fiorul Eternitatii sub cupola fiecarei catedrale imense.

Printre picaturi am vizitat si castele celebre: Neuschwanstein, Schonnbrun, Belvedere, castelele din zona Domleschg de pe Bernina Express (doar in exterior din fuga trenului), Mont Blanc, Piz Bernina. Da, tot castele sunt si acestea! Castele ale Muntelui, ale Naturii, ale Vietii!


Vi se pare mult si haotic ce am scris mai sus? Credeti-ma ca este perfect ordonat. Doar ca sunt atat de multe de spus si povestit incat ar trebui multe, multe randuri ca sa poata fi curpins totul. Si nici atunci alintarile sufletului tot sunt greu de aratat in cuvinte. Doar sa le simtiti!

Cum promiteam la inceput iata si cateva detalii "tehnice": 12 tari (Ungaria, Austria, Liechtenstein, Germania, Franta, Luxembourg, Olanda, Belgia, Elvetia, Italia, Vatican, Slovacia); 73 de trenuri si doua autocare, 24 de orase (Budapesta, Viena, Graz, Salzburg, Vaduz, Munich, Stuttgart, Paris, Bremen, Osnabruck, Haga, Antwerp, Marseille, Chamonix, Martigny, Geneva, Lausanne, Lucerna, Tirano, Milano, Roma, Florenta, Venetia, Bratislava), 22 de nopti (11 dormite la prieteni, 5 in trenuri si 6 la hosteluri), trei cai ferate superbe (Mont Blanc Express, Bernina Express, Centovalli), foarte multi kilometri pe calea ferata (inca nu am reusit sa calculez dar estimez peste 10.000 de kilometri), tone de amintiri si locuri vazute, zeci de planuri de revenire si multe planuri de viitor izvorate din aceasta minunata calatorie (Transsiberian, cateva we in Dolomiti, traversari transatlantice, Orient Express, El Camino de Santiago, fiecare oras vazut pe indelete, Tibet, trenurile de viteza din China, altele si altele...), peste 8000 de poze, 9 zile impreuna cu Iulian Sirbu si restul singur in calatorie si alaturi de multi prieteni valorosi, zeci de noi prieteni, sute de experiente, mii de ganduri catre oamenii dragi...

Fiind ianuarie, am cautat zapada in Europa. Am gasit-o doar in putine locuri: zona inalta din Franta, Elvetia sau Austria, gheata din Bratislava, fulguielile de seara din Paris, gradele negative de dimineata din Paris si Annecy, ceva fulgi maghiari la intoarcere spre tara. La noi am gasit de fapt zapada mult cautata. Si in ultimul tren de la Brasov la Bucuresti am fost patruns de chemarea Bucegilor. Pesemne ca tot aici, in Chamonix-ul romanesc, ramane sufletul calator indiferent de cat de mult umblam prin lumea larga!

Sper ca v-am dat asa cat de cat o idee despre Europa vazuta prin ochii mei de tanar explorator al frumosului! In viitor vor aparea pe blog episoade detaliate din locurile vizitate, trairile, impresiile, bucuriile, impasurile, multumirile, deschiderile unor alte usi si etape din viata si sper ca ma vor si va vor indemna sa descoperiti si voi complexul continent pe care traim. E atat de mare lumea asta mica a noastra!

Vladeasa in prag de iarna 29.12.2012

Colegi de tura: Geta Oltean, Anca Ardelean, Rares Pop, Stelian Pestean, Edy Benedek, Ioana Izvorean, Cristi Gavrea, Cezar Partheniu

De curand intors dintr-o tura pe schiuri, gandul imi e iarasi la "alunecacioase" (vorba Diei)! Pentru Revelion colegul nostru Ovidiu Guja ne-a invitat la Casa de Piatra. Si de pe acum pot spune ca a fost excelent. Vom vedea in povestea urmatoare! Pana una-alta eu voi merge spre Casa de Piatra cu Dia si cu Gabi cu masina. Si ei sunt in Maramu' acum si se introc abia pe 29 seara. Si sambata ce fac? Ca doar n-oi pierde ziua! Vineri pun o intrebare pe grup si imi raspunde rapid Geta : "se pare ca in 29 dec, facem impreuna cu ceva prieteni tura la Vladeasa pana sus pe vf, dus-intors in aceasi zi". Mai facem ceva schimb de informatii si treaba e aranjata. Plec vineri seara cu trenul spre Cluj (20.30). Ca de obicei nu am nici o problema sa adorm in tren si chiar reusesc sa ma odihnesc. Sambata ajung in Cluj cu cateva minute intarziere (adica undeva pe la 6.25). Vorbesc cu Geta, imi spune unde sta si iau un taxi pana la ea. Intalnirea cu ceilalti e la 8.30 in piata Mihai Viteazu si avem timp sa stam un pic de vorba. Imi las la ea rucsacul mare si practic voi avea la mine doar un rucsacel imprumutat de la Geta. O frontala, un termos, o cordelina, pieile de foca si o trusa de prim-ajutor nu trebuie sa lipseasca! La 8.30 ajungem la locul de intalnire si am o placuta intalnire cu Shtelica. Grozav e omul asta! S-a ambitionat de cateva ori sa ajunga pe Vladeasa (fara succes) si acum spera in reusita! Ne urcam toti trei in masina lui Cristi si pornim la drum.La Billa ne intalnim cu a doua masina si mergem intins pana in Rogojel unde lasam masinile (10.15). De aici incepe ascensiunea noastra pe BA. Eu sunt singurul pe schiuri de tura (restul merg cu bocanci) si deocamdata le car in spate fiindca nu e zapada suficienta. De fapt si eu si Geta aflasem asta de la cabanierul de la Vladeasa.

Urcam printre case plini de voie buna pana aproape de ultimele hambare. Pana acum eu am dus schiurile "in stil Baticu" cu o bretea din cordelina si Geta imi sugereaza sa le fixez pe rucsac. E mult mai bine! Recuperez o scurta pauza de poze si ajung din urma grupul. Urcam printre salase pana la cabana Vladeasa situata la 1430m altitudine.



Facem o mica pauza de cate doua ceaiuri la cabana si suntem iarasi gata de drum in sus. De aici e premiera pentru Shtelica si il vad ca absoarbe cu nesat fiecare pas! Deocamdata eu am schiurile tot in spate fiindca nu a crescut zapada suficient de mult. Urcam pe partia si drumul forestier in serpentine de deasupra cabanei si peste cateva zeci de metri ma hotarasc sa pun focile pe schiuri. Geta ramane cu mine in urma pana pun pieile si vom reusi sa prindem din urma colegii aproape la statia meteo. Nu-i bai ca asa de frumoasa e iarna si zapada ca parca nu ne saturam sa mergem printre candelabrele verzi cu impodobiri albe!

E devreme si totodata nu stiu cum trece timpul. Ba mi se pare ca sta pe loc, ba ca fuge mai repede decat schiurile...Fiind in bocanci de iarna in loc de clapari, acestia ma mai trezesc cateodata cand imi ies din legaturi. Simt din plin ce inseamna sa nu ai un clapar rigid si sa ti se flexeze piciorul din glezna! La urcare imi e comod fiindca nu trebuie sa fortez glezna si nici nu pun ceva tensiune pe ea. E ca si cum as merge fara schiuri! La coborare putin mai incolo parca simt ca am uitat cu totul sa schiez. Urcam pe sub linia fostului telescaun si cand intram in padure, facem stanga pe poteca spre varf. De la iesirea din padure, vantul pare sa se joace cu noi. Cand aduce nori alburii spre varf sau peste culme spre est, cand lasa zeul luminii sa isi imprastie razele calde printre piticii si valurile albe, cand se ascunde dupa cate o ramura de jneapan si ii lungeste acesteia umbra, cand straluceste printre cristalele instelate, cand isi mai pune pe el cate o patura cenusie si ameninta cu ninsoare, cand se mai joaca cu noi dintr-o parte sau alta...




Inaintam prin poveste si pe la 14.30 ajungem sus langa statia meteo. Facem cateva poze inainte de intrarea in curtea statiei meteo (poze de tipul "iola" pe care nu imi permit sa le pun aici!), nu mai intram in statie sa salutam oamenii strasnici care stiu sa indure orice fel de vreme (si eu si Geta am fi vrut asta!), trecem pe langa releul de transmisiuni si ne ducem pana in punctul cel mai inalt pe platoul de langa statie. Din spate ne "asalta" un nor cam grizonat.

Langa stalpul varfului simt si vad un bulgare de fericire in noi toti, o bucurie de a ajunge aici! Unii au dorit atat de mult sa ajunge aici (si de atatea ori!), unii dintre noi au mai fost aici, altii nici macar nu isi inchipuiau ca vor ajunge. Fiecare gusta in felul lui zapada si linistea de aici. Ne jucam cu drapelul inghetat de pe stalpul varfului, facem poze de grup, Shtelica scoate traditionalul tricolor cu care ne "luam in chip" (copyright Dia :D) in nenumarate feluri. Parem un grup de copii care isi formeaza mereu jocul in zeci si zeci de variante.






Cu totii ne dorim sa ramanem aici la cat de mare e scena pe ca care ne aflam! Munti in toate partile, mare de nori asupra Clujului, veselie, chef de viata :D! Ce ne facem ca mai avem doar doua ore pana se intuneca? Hai totusi sa pornim la vale. Revin pe schiuri si le spun celorlalti sa mearga in fata fiindca eu speram ca o sa cobor mai repede cel putin in partea de platou pana la linia vechiului telescaun! Am viteza un pic mai mare decat restul pe platou, ocolim statia prin stanga prin afara gardului fiindca unul din caini s-a linistit mai devreme doar cu spray paralizant si la poarta statiei Geta ma asteapta sa imi scot focile. Sper sa merg mai repede! Da'de unde! Parca ma simt prima data pe schiuri. Cristianele parca nu vor sa se lege, plugul pare sa fie solutia cea mai simpla. Ce-i cu tine, Cezare? Asa faceai acum patru ani cand ai alunecat prima data pe schiuri! Cred ca de fapt tot chinul asta vine de la gleznele flexibile in bocancii de iarna! Geta merge un pic mai in fata si se linisteste cand vede ca ma descurc cat de cat. Nici ca aveam alta solutie! Si sa scot schiurile aici sa le car pe rucsac, nici vorba! Acum norul cenusiu a ascuns varful in spate si ne indeamna sa coboram.
Mai cad, ma mai arunc in zapada, ma ridic, mai fac cativa pasi mai departe, la un moment dat trec in viteza pe langa colegi si ma afund in zapada intr-o panta lina de langa poteca. Nu am manusi si Shtelica imi da manusile lui fiindca sigur o sa mai am de-a face cu zapada si imi vor ingheta mainile! Ii multumesc si ii rog sa coboare in ritmul lor. Eu voi cobori asa cum pot si caut sa merg cat mai mult pe schiuri. Pe de-o parte admiram cu totii valurile inspumate ce se lasa asupra tarii Crisurilor, pe de alta parte dungile avioanelor si sferele de vapori de apa ce se aseaza intre razele slabite ale soarelui si ferestrele noastre spre lume (ochii cei de pret!).


La un moment dat mie imi vine sa boscorodesc schiurile ba ca nu aluneca, ba ca se duc prea repede. De fapt saracele nu au nici o vina ;). Incapatanarea mea de a veni doar cu bocancii de iarna isi spune cuvantul! Pornesc un pic in fata pe schiuri, imi las colegii sa ma depaseasca si sa ia distanta ca sa poata sa ma vada din timp cand cad :). Cobor la fel de incet ca ei si totusi ma ambitionez sa nu scot schiurile decat atunci cand chiar nu se mai poate cobori pe ele. In plug cobor pe drumul inzapezit si ma opresc aproape de ora 17.00 in dreptul cabanei plin de zapada si bucuros nevoie mare chiar de m-am concentrat destul de mult la coborarea asta! Colegii sunt in cabana si isi comandasera cate o ciorba. Iau si eu o ciorba calda, dam cateva mesaje colegilor de club si la 17.20 pe inserat pornim la vale. De data asta cu schiurile pe rucsac! Coboram pe drumul pe care am venit pana la primele case si pe la ultimele salase Geta ma convinge sa ma opresc sa leg schiurile mai bine de rucsac. Fac asta si scot si frontala! Care ii foloseste mai mult Getei care inca are urme ale unei entorse severe si coboara cu grija la fiecare pas. Ocolim drumul in lucru prin curtea unor localnici care ne indruma pe poteca cea mai scurta ("treceti prin poarta de jos") si ajungem in 50 de minute de la plecarea din cabana la masinutele care ne asteptau cuminti. Scurtam momentul neplacut al despartirii si speram sa ne revedem cat mai curand. In aceeasi masina cu Geta si Cristi (sofer) ajungem in Cluj, mai stau vreo doua ore la Geta, povestim de una, de alta, nu pot sa ii refuz sarmalutele foarte gustoase de casa, cozonacul facut in casa si "tuica" tare (buna!). Cand o aud pe Geta povestind de mama ei, de toate treburile si traditiile de acasa de la tara, parca ma duce si pe mine cumva acolo si fiecare gest atat de simplu al mamei ei (cu atata drag povesteste de mama!) arata cat de mare ii e sufletul! Timpul trece din poveste in amintire, din poze in prietenii comuni si vechi si aud telefonul sunand. E Dia, a ajuns in Cluj si vor sa ma ia la ei! Ii multumesc Getei pentru toata ziua si pentru gazduire si chiar cum coboram din camin si mergem cateva zeci de metri, Gabi cu Dia opresc masina, punem rucsacul si schiurile mele si mergem spre casa! Sfarsitul unei ture foarte faine si inceputul uneia noi! Acasa mai stam un pic la povesti si trimit cateva mailuri si mesaje acasa (probabil ultimele din acest an!). Vorbind putin cu colega Diei de apartament, aflam ca si ea, si eu plecam pe 4/5 ianuarie spre Budapesta. Avem obiective diferite, doar data coincide! Si maine tot asa plecam cu totii pe valea Ariesului! Dupa miezul noptii ma bag la somn si abia daca simt cand ajunge si Dia de la Gabi si se culca franta de oboseala si cu gandul si simtirea indreptata spre zilele ce au sa vina!