Quantcast
Channel: Călător prin lume
Viewing all 1143 articles
Browse latest View live

ATGR Aplicația 1 4-5.11.2017

$
0
0
Prima aplicație din școala ATGR... Multe lucruri și locuri îmi sunt cunoscute, câteva sunt noi! Cum e ceva legat de munte, de natură și de prieteni, mă înham pe drumul frumos al turismului și ghidajului. Așa că... la drum! Plecăm cu un autocar și cu un microbuz din București și ne vom întâlni cu colegii din Cluj și din Iași la Dâmbul Morii. Ușor de ghicit: de aici vom face o ieșire turistică la canionul ”7 scări”. Dar până atunci...

Prima oprire este la muzeul Cezar Petrescu din Bușteni, muzeu pe care nu l-am vizitat niciodată deși vin în Bușteni de aproape 35 de ani. Este un muzeu foarte interesant în casa cumpărată de scriitor pentru liniște, casă care are o imensă bibliotecă (peste 12.000 de volume) și, în mare parte, păstrează mobilierul familiei Petrescu. Doar două camere de la parter au fost reamenajate pentru muzeu și de la faina ghidă locală-muzeografă putem afla că, pe lângă celebrul roman pentru copii ”Fram, ursul polar”, Cezar Petrescu a avut o bogată activitate literar-publicistică. O faină surpriză ne face o colegă profesoară de istorie: în autocar ne oferă spre amintire câte un citat din opera lui Cezar Petrescu! Mai multe vă las să aflați chiar voi în vizita pe care o veți face cândva la muzeu :) ...

La Dâmbul Morii colegii noi sosiseră, facem cunoștință cu coordonatorii/instructorii și între noi și pornim la drum. Trupă mare în monom! Evident mult mai lung decât monomul pe care îl făceam acum vreo 15 ani în altă școală de pregătire montană! Vă închipuiți că suntem 180 de oameni care merg în linie dreaptă! Așa că ne întindem pe distanță destul de mare, destul de înghesuiți ca să poată face unii poze sau filme. Personal mă simt cam încorsetat în situația asta, dar știu că nu durează mult și trebuie musai să fac și asta! Mai vorbim, mai trec sutele de metri și ajungem la prima cascadă de pe valea Șipoaiei. Colegii fac poză de grup sub cascadă, eu, ca lup singuratic, sunt mai în față și observ grupul de la distanță ;). 

Continuăm tot în monom/șir indian până la cabana unde se plătește intrarea (facem o pauză de energizare/hidratare) și ne oprim la intrarea în canion. Vom intra în grupuri de câte 10 pentru a nu aglomera prea mult canionul și mai ales scările. Am multe amintiri frumoase de aici! Acum eu stau mai spre final fiindcă nu am deloc grabă. Prefer să las și pe alții să admire frumosul canion săpat în roci jurasice, unul din simbolurile județului Brașov și a masivului Piatra Mare. Mai sunt și alte elemente importante în Piatra Mare: canionul Tamina, Piatra Scrisă, Peștera cu Gheață... Ce alte locuri interesante mai cunoașteți în acest masiv? 

După canion regrupăm, urcăm vreo 200 de metri pe BG spre cabana omonimă (singura din masiv) și coborâm pe PR înapoi sub canion. Apoi pe drumul pe care am venit revenim la autocare și vom urca pe înserat la hotelul ”Cota 1400” unde avem cazare.
Seara e plină de atmosferă foarte faină: muzică de munte, oameni veseli, biliard, pingpong, foosball... Nici nu știm cum trece timpul până ne ducem la somn...

Dimineață avem micul dejun inclus și nu pot zăbovi prea mult: marea de nori cere niște unghiuri de unde pot face ceva poze! La doar un grad Celsius și puțină zăpadă, semne că iarna se apropie cu pași repezi!






După check-out ne îmbarcăm în autocare și ne vom reîntâlni în Bran pentru a vizita castelul ”în interes de serviciu”. Nu avem prea mult timp la dispoziție, așa cum am vrea noi ca turiști! Adevărul e că, deși am mai fost, sunt atâtea lucruri interesate care ar cere un timp mai îndelungat... Doar câteva detalii pe care le-am remarcat: gongul din curte, camera amenajată special pentru muzică, muzeografa foarte faină care ne face o descriere exactă din punct de vedere istoric și în același timp plină de legende și de umor, scara secretă ce unea etajele 1 și 4 și acum unește etajele 1 și 3, colecția de arme și de costume (de remarcat costumul popular pe care regina Maria obișnuia să îl poarte la apariții în public), curtea amenajată cu dovleci pentru moderna sărbătoare americană (personal spun, eu nu sunt de acord cu ce am împrumutat de la alții când noi avem atâtea tradiții superbe), camerele de tortură... Ajungem la timp la autocar (”goniți” de unul din instructori :D) și mergem spre următorul obiectiv.











Adică avem de vizitat cetatea țărănească de la Râșnov/Rosenau! Vizitați-o fiindcă la anul se închide pentru restaurări! Nu se știe exact pentru cât timp! (informație ”furată” de la fainul ghid local de la cetate). De la parcare urcăm o parte cu tractorașul, altă parte pe jos în monom. Și astfel putem observa și intrarea la Dino Park, intrare de după care se aud răgete jurasice :)!
Iarăși nu stau să fac aici istoria locului, vă las să o aflați când veți merge acolo. Doar atât vă spun: observați zidurile de apărare cu diversele fante pentru apărare, turnurile mari și solide, cele două cetăți (cea exterioară, largă și cea interioară cu case mici și înghesuite), belvederea spre poate cei mai importanți munți din România, de la Făgărași la Ceahlău și, nu în ultimul rând, fântâna cu a ei legendă. Care este asta? Voi să îmi spuneți :D (cum o știu, nu mă puteți păcăli cu ceva inventat)!



Următorul obiectiv este orașul Brașov/Brasso/Kronnstadt în care vizităm în principal centrul și apoi avem pauză mai mare de masă. În centru ne axăm pe strada Sforii, una din cele mai înguste străzi din Europa și pe Biserica Neagră. Aici de exemplu eu sunt mai interesat de statuia sfântului Iacob (cumva spiritual sunt legat de el prin parcurgerea unei părți din Camino spre Santiago de Compostela) decât de detaliile constructive și de istoria bisericii. De remarcat detaliile gotice (ce este caracteristic pentru stilul arhitectural gotic?) și faptul că e una din cele mai mari biserici din România! De remarcat din graba monomului și porțile vechii cetăți Brașovia :D!




După masă ne reunim cu toții, ne salutăm (până la aplicația următoare) și fiecare merge pe cunoscutul drum spre casă (evident că unii ajung mia devreme, alții mai târziu, în funcție de distanță).

Pe data viitoare!

Florei 12-15.11.2017

$
0
0
Știu că îmi va fi dor de Florei o vreme și de aceea profit de câteva zile libere să stau sus, acasă, pe munte! Nu singur, îmi vor veni colegi și prieteni extrem de faini! Cum principalele momente ale zile ale zilei sunt răsăriturile și apusurile (răsăriturile sunt mereu dătătoare de speranță și viață, apusurile încheie câte un ciclu al naturii pentru a face loc altuia), majoritatea imaginilor de mai jos au ca personaj central pe Măria Sa Soarele! Mai sunt și alte momente faine și sper să vă placă setul de imagini de mai jos :)









































Doar cei ce au trecut prin cețuri, prin frig, prin păduri misterioase, prin foșnet de frunze căzute sau bătute de vânt, prin bucuria cercului roșu-portocaliu-auriu care se joacă cu norii, prin focuri în sobe sau sub cerul liber pot înțelege sentimentele pe care le poți trăi la asemenea spectacole...



Helsinki 19.11.2017

$
0
0
După multe aranjamente (merg în Finlanda și mai exact în mijlocul Laponiei pentru un serviciu sezonier) cu serviciul, cazarea și transportul, am toate pregătite și la 09.30 decolez cu o cursă Blue Air spre Helsinki (363 ron). Îmi cumpărasem bilet apoi la tren (www.vr.fi) până în Rovaniemi și mai departe la autocar (matkahuolto.fi) spre Saariselka. Saariselka este cea mai nordică stațiune de ski din Europa, aflată la 68° 25′ 15″ N, 27° 25′ 1.8″ E, adică la circa 250 de kilometri la nord de cercul polar (66°33′46.9″ N). Adică, vă dați seama, undeva sus în nordul Europei și Scandinaviei. Era să spun peninsula scandinavică, dar Finlanda este încă în partea continentală! 

După un zbor de două ore și jumătate (cu tot cu decolare și aterizare) suntem în aeroportul Helsinki Vantaa aflat la 15 kilometri nord de centrul orașului. Am foarte puține emoții fiindcă sunt într-o țară nouă. Emoțiile îmi sunt bineînțeles diminuate de faptul că aici mă voi descurca în engleză și, mai important, că ”introducerea” în Finlanda îmi va fi făcută de Gina, o prietenă româncă din Helsinki. Așadar...

After a few arrangements (I am going to Finland in the middle of Lapland for a season job) with job, housing and transport, everything is ready and I am taking off at 09.30 with a Blue Air plane to Helsinki (363 ron). I bought train ticket (www.vr.fi) to Rovaniemi and furthermore bus ticket (matkahuolto.fi) to Saariselka. Saariselka is the northest ski resort in Europe, at 68° 25′ 15″ N, 27° 25′ 1.8″ E, meaning around 250 kilometers north of polar circle (66°33′46.9″ N). You realize that this is somewhere in north of Europe and Scandinavia. I was about to write scandinavic peninsula, but Finland is in the continental part!

After a 2 1/2 hours flight (including taking off and landing) we are in Helsinki Vantaa airport, 15 kilometers north of the city center. I am a little tensioned because I am in a new country. The emotions are reduced because they speak english and, more important, because the ”introduction” to Finland will be made by Gina, a romanian frind from Helsinki. So...





Helsinki este situat la 60°10'24" latitudine si 24°56'55" longitudine. Are o arie de 686 km², dintre care 500 km² este acoperit cu apă. Helsinki este așezat pe numeroase peninsule și golfuri. La început Helsinki era cunoscut sub numele suedez Helsingfors (pronunțat [hɛlsiŋ'fɔrs] sau [hɛlsiŋ'fɔʂ]) însă varianta finlandeză era mult mai folosită în celelalte limbi. Numele de Helsingfors s-a format prin contopirea numelui regiunii Helsinge și cuvântul suedez fors. De altfel se bănuiește că Helsinge este numele dat de către imigranții suedezi din provincia Hälsingland. De către localnici, orașul este de asemenea numit și Stadi (ce provine de la suedezul stad ce înseamnă oraș) sau Hesa în finlandeză. (sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Helsinki).

Cum Gina stă de ceva vreme în Helsinki, mă ia cu mașina de la aeroport și parcăm undeva aproape de port. Mai precis lângă monumentul marinarilor! Nu îl vedem fiindcă este vreme cam ploioasă. Și în plus Gina e prea obișnuită cu orașul și mă întreabă ce vreau să văd. Mă documentasem puțin și, îi spun cam ce m-ar interesa: Piața Senatului cu catedrala, gara centrală cu uriașii (de unde voi pleca spre Rovaniemi pe seară), piața veche (Vanhakauppahalli), biserica ortodoxă Uspenski, biserica în piatră (Temppeliaukio), renul împăiat din fața unui magazin de suveniruri și cel din fața muzeului de științe ale naturii, Capela liniștii Kamppi, podul îndrăgostiților și statuile muncitorilor finlandezi... Voi mai avea parte și de plimbări pe faleză, prin parcuri și prin centrul orașului, catedrala luterană și o cină faină la cafeneaua Carusel de pe malul mării... Nu pot spune pe unde ne-am plimbat, cert e că e foarte fain să mai auzi ceva română într-o țară nordică...

Helsinki is situated at 60°10'24" N and 24°56'55" E. It covers 686 square kilometers, which of 500 are covered with water. Helsinki has a lot if peninsulas and islands. At the beginnings the name was known as swedish Helsingfors ([hɛlsiŋ'fɔrs] or [hɛlsiŋ'fɔʂ]) and the finnish word is more used in other languages. Helsingfors was formed by the name of region Helsinge and swedish fors. It is believed that Helsinge is the name given by swedish imigrants of province Hälsingland. Locals also call the city Stadi (from the swedish stad mening city) or Hesa in Finnish. (source: https://ro.wikipedia.org/wiki/Helsinki).

As Gina lives in Helsinki, she takes me with her car from airport and we stop somewhere near the port. Near the monument of seafearers, which we don't see because it rains. And more, Gina is so used with the city and asks me what I want to see. I read something about the city and I tell my interest: Senate Square with Heksinki cathedral, the central railway station with giants (from here I will go to Rovaniemi on evening), Old Market Square (Vanhakauppahalli), Uspenski orthodox church, rock church (Temppeliaukio), the reindeer from a souvenir shop and the one in front of the nature sciences museum, Kamppi chapel of silence, lovers' bridge and the statues of finninsh workers... We will have shore, parks and downtown walkings, the lutheran cathedral and a fine dinner at cafe Carusel on the shore... I can't say where we walked and it is so fine to hear romanian in a nordic country...


 Lutheran cathedral

 Vanhakauppahalli


 Temppeliaukio


 Kamppi

 Catedrala din Helsinki/Helsinki cathedral
 Podul îndrăgostiților/Lovers bridge


Uspenski

Spre seară Gina mă lasă la gara centrală pe care o explorez puțin până la trenul care mă va duce aproape 1000 de kilometri spre nord.

On evening Gina takes me to central railway station and I explore it up to the train which will take me about 1000 kiloeters up to north.

Rovaniemi 20.11.2017

$
0
0
Cu trenul de noapte ajung în Rovaniemi la 7.14 dimineața. Mă rog, vorba vine dimineața, că se luminează pe la 9.00-9.30! Mă bucură cele -3 grade și zăpada de aici (cam de la o treime din drumul de la Helsinki a început zăpada) și ies la plimbare. În primul rând vreau să găsesc autogara (găsisem pe net - wireless gratis în tren și prize - o hartă a orașului și văd că este destul de aproape) și apoi văd de ce am timp. Cu rucsacul în spate ajung repede la autogară chiar când se pregătea să plece un autocar spre nord (inclusiv destinația mea). Întreb dacă pot merge cu ei deși am bilet pentru cealaltă cursă și îmi spune să aștept. Foarte corect! Așa că pornesc la plimbare...

Peste râul Kemijoki este un deal, Ounasvaara pe care sunt câteva poteci de plimbare. Punctul cel mai de sus este situat la 203m altitudine și, cum e plin de zăpadă, pornesc la deal după podul Jätkänkynttilä (Podul lumânării tăietorului de lemn). Podul se află la confluența dintre râurile Ounasjoki și Kemijoki. După pod mai merg vreo sută de metri și fac stânga pe prima potecă. Ar trebui să ajung undeva spre vârf. De fapt nici nu mă interesează prea mult, vreau doar să mă plimb prin zăpadă. Fac ce fac și ajung la un punct de belvedere și apoi la restaurantul Royal Reindeer. E bine, de aici doar trebuie să cobor pe drumul de mașină spre oraș. Și așa și fac! Pe drum văd primii reni în libertate. De fapt nu există reni liberi și toți au proprietar (sunt marcați ca orice animal domestic)! Bucuros de întrevedere, continui pe drum, trec pe lângă Santa Sport și ajung în zonele Kiiruna și Katajaranta. Întreb un tânăr și îmi confirmă că pot trece pe podul celălalt înapoi spre centru. Trec peste râul Kemijoki și ajung imediat la biserica (kirkko) din Rovaniemi. Intru puțin pe lateral (unde de fapt e capela pentru morți - chiar vine o mașină mortuară când ies eu din biserică), trec de cimitirul eroilor și ajung la autogară cu circa 30 de minute înainte de a pleca spre Saariselka (11.45).

With a night train I reach Rovaniemi at 7.14 in the morning. Whatever morning, it is getting light at 9.00-9.30! I am glad of the -3 Celsius degrees and the snow (it started at one third of the way from Helsinki to Rovaniemi) and go out for a walk. First I want to find the bus station (I found on net - free wireless and plugs on train - a map of the city and it is pretty close) and then I see what I have time for. With my backpack I reach the bus station when a bus to north was about to leave (including my destination). I ask if I can go with them even if I have a ticket for the next bus and they tell me to wait. Fair! So I go for a walk...

Over Kemijoki river is Ounasvaara, a hill with a few hiking trails. The highest point is at 203m above sea level and, as it is full of snow, I start to go up after the bridge Jätkänkynttilä (Lumberjack's candle bridge). The bridge is at the confluence of Ounasjoki and Kemijoki rivers. After the bridge I follow the road for about 100 meters and turn to left. I should reach the top. In fact I am not so much interested about the top, I only want  to walk in the snow. I walk and walk, reach a viewpoint and then Royal Reindeer restaurant. It is ok, from here I just have to follow the car road to the city. And so I do! On the way I see the first free reindeers. There are no free reindeers, all of them have owners (they are marked as any domestic animal)! I am happy to see them and I follow down the road, pass near Santa Sport and reach Kiiruna and Katajaranta areas. I ask a young man about the bridge and he confirms that I can go on the bridge to downtown. I go over Kemijoki river and reach church (kirkko) of Rovaniemi. I enter on one side (it is the chapel for dead people - a car with a dead one comes when I go out of the church), pass the heroes cemetery and reach the bus station with 30 minutes before going to Saariselka (11.45). 
























Kiilopaa 21.11.2017

$
0
0
Aseară am ajuns în Saariselkä, cea mai nordică stațiune de schi din uniunea europeană (aflată la 68°25.25′N, 27°25.03′E, are acest renume deși mai este în Suedia o mică stațiune de schi Riksgränsen aflată la 68°25′40″N 18°07′20″E) și de aici suntem repartizați de reprezentanții firmei la locurile de cazare. Unii dintre colegi stau chiar în stațiune, alții stau în Tievatupa și alții în Kiilopää. Eu s-a nimerit să stau în Kiilopää, cel mai îndepărtat loc de Saariselkä (15 kilometri). La început ni s-a părut incomod și mai apoi am văzut avantajele locului: loc liniștit și apropiat de natură (la marginea parcului național Urho Kekkonnen, al doilea ca mărime din Finlanda), nu avem wireless ceea ce ne face să interacționăm mai mult între noi (doar la recepție în altă clădire decât cea în care stăm), avem o saună la dispoziție gratis (ca chiriași în Kiilopää) și una cu plată (mai specială, mai tradițională) extrem de aproape, avem multe trasee (de trekking sau country skiing la dispoziție), avem cel mai înalt munte din regiune (Kiilopää 546 metri altitudine) accesibil la circa o oră de urcat (anticipez, am urcat de câteva ori în toată perioada). Singurul dezavantaj este că suntem primii care trebuie să se trezească la autocarul/minibus-ul/taxi-ul care ne duce la firmă (transport asigurat de ei)! E OK!

Astăzi avem prima întâlnire de cunoaștere a colegilor (unii cu alții, experiența anterioară, primele instrucțiuni) și ni se anunță programul pe zilele următoare. Deocamdată e lejer: avem câteva zile de pregătire și abia pe 30 noiembrie începem treaba propriu-zisă! Pe seară ne bucurăm de prima auroră boreală (în spatele casei) și de primul foc făcut pe zăpadă (doar la locul de foc prestabilit unde sunt saci cu lemne uscate într-o magazie simplă). Pentru Marcelo și Marieke (colegii mei de cameră) e un moment foarte fain: e prima dată când fac focul pe zăpadă! Sunt momente greu de descris și de uitat: cine se gândea că vom face focul afară, la temperaturi de -12...-15 grade, tocmai în mijlocul Laponiei, cu muzică și atmosferă atât de faină!

Yesterday evening we reached Saariselkä, the northernmost ski resort in european union (68°25.25′N, 27°25.03′E, it is known like this although there is in Sweden a small ski resort Riksgränsen at 68°25′40″N 18°07′20″E) and we are assigned by the company representants at the accomodation places. Some are staying in the resort, some at Tievatupa and some in Kiilopää. I was assigned to stay in Kiilopää, the farest place from Saariselkä (15 kilometers). At the beginning it felt unconfortable and then we saw the advantages of the place: quite place and close to nature (at the limit of Urho Kekkonnen National Park, the second as size in Finland), we don't have wireless and this makes us interact more (only at reception, in  another building that the one we live in), we have a free sauna (as renters in Kiilopää) and a payed one (special, traditional) really close, we have a lot of paths (trekking or country skiing), we have the highst fell around (Kiilopää 546 meters altitude) accesible at around one hour of walking (I anticipate, I walked up for a few times in the whole period). The only disadvantage is that we have to wake up earlier than our colleagues for the bus/mini-bus/taxi that takes us to the company (included transport)! It is OK!

Today we have the first info meeting (knowledge about others, previous experience, first instructions) and they tell us the program for the next days. It ie easy for the moment: a few training days and we start the job on 30th of November! In the evening we enjoy the first northern lights (behind the house) and the first fire made on snow (only at the fireplace where we have pre-prepared firewood in a simple store). For Marcelo and Marieke (my room-mates) it is a very fine moment: the first fire on snow! These are hard descriptable and unforgettable moments: who was thinking of making a fire outside, at -12...-15 degrees, in the middle of Lapland, with such a fine music and atmosphere!





Prima zi de pregărtire/First training day 22.11.2017

$
0
0
Prima zi de antrenament! Lucrez, alături de colegii mei, în Santa's Lapland. Este unul din parcurile de distracție tematice din Laponia. Fiecare e pregătit pentru anumite sarcini. Eu de exemplu am ca sarcină principală să conduc snowmobil cu sanie pentru turiștii care vin la noi și alte sarcini conexe în funcție de nevoi. Voi povesti despre ele când este cazul. Deocamdată facem ore de prim ajutor și apoi de pregătire pentru conducere și pentru a cunoaște locul în care vom lucra. În imagini vedeți ”Hi 5 bear”, locul de întâlnire pentru cursele cu husky și corturile kota specifice zonei pentru încălzire, clătite calde și suc de fructe fierbinte.

First training day! I work, next to my colleagues, at Santa's Lapland. It is one of the thematic fun parks in Lapland. Each of us is trained for some jobs. My main job is to drive snowmobile with sleigh for tourists and other jobs on request. I will tell you about them when needed. For now we have a first aid course and driving hours for knowing the machines and the place of working. You can see ”Hi 5 bear”, the meeting place for the husky rides and the kota tents, specific for the area, designed for warming up, hot pancakes and hot berry juice.





La final de zi scurtă mergem spre casă și cam așa se vede la orizont la ora 14.30!

At the end of a short day we go home and this is the light at the horizon at 14.30!
Cum se întunecă repede, văd pe cer o lună nouă, asemeni celei de la compania DreamWorks. Îl întreb pe Marcelo dacă vrea să mergem pe Kiilopää, cam până la totem sau unde putem vedea luna. ”Da, bineînțeles că mergem!” Urcăm echipați de ger, avem parte de o superbă lună nouă și de prezența Mariekei și, în plus, aurora boreală ne apare din nou pe cer. 

Aurora boreală este rezultatul apariției fotonilor când este activitate solară intensă și particule din soare lovesc straturile superioare ale atmosferei terestre. Culoarea este dată de gazele din atmosfera terestră atinse de particulele din atmosfera solară. Alături de activitatea solară intensă, alte condiții pentru a putea vedea aurora boreală sunt întunericul și cerul senin. Eu am mai observat și temperatura scăzută sub -15 grade, dar am înțeles că nu e musai! Unul din miturile aurorei boreale vine din Finlanda și spune că vulpea de foc/vulpea roșcată (firefox) alerga atât de repede pe zăpadă încât din coada ei săreau scântei în aer și formau aurora. De altfel în finlandeză aurora se numește ”revontulet” care înseamnă chiar ”vulpea de foc/vulpea roșcată”. O altă credință a poporului Sami este că aurora e creată din spuma apei stropite de balene (sursă: https://www.theaurorazone.com/about-the-aurora/aurora-legends). 

Sus, la totem, ne bucurăm de lună și de frumoasa auroră verde dinspre nord (dinspre Saariselkä) sau dinspre nord-est (dinspre parcul național). Frigul ne îngheață aparatele și degetele și nu ne pasă. Un astfel de spectacol nu poate fi ratat!

As it gets dark fast, I see a new moon on the sky, similar to the one of DreamWorks company. I ask Marcelo if he want to go to Kiilopää, to the totem to see the moon. ”Yes, of course we go!” We go up equipped for cold temperatures, we see a great new moon and the presence of Marieke and, more the northern lights appear again on the sky. 

The northern lights is the result of appearing of fotons when the solar activity is big and solar particles hit the up layers of the terestrial atmosphere. The color is given by the gases from terestrial atmosphere hit by the particles from solar atmosphere. Next to intense solar activity other conditions to see northern lights are the dark and the clear sky. I also observed the temperatures below -15 degrees, but this is not a must! One of northern lights myths comes from Finland and says that the firefox was running so fast across the snow that his tail caused sparks to fly into the night sky creating the aurora. Indeed in Sami language northern lights is called ”revontulet” which means ”firefox”. Another belief held by the Sami people is that northern lights is created by the spume of water ejected from whales (source: https://www.theaurorazone.com/about-the-aurora/aurora-legends). 

Up at the totem, we enjoy the moon and the beautiful lights from north (to Saariselkä) or north-east (to national park). The cold freezes our cameras and the fingers and we don't care. We can't miss such a show!




Coborâm la cazare, lăsăm aparatele și ne bucurăm de sauna cu fum. Asta fiindcă astăzi este ziua proprietarului și a oferit intrare gratis pentru toată lumea. Să vă explic despre ce este vorba. După ce îți faci duș (cald) ieși afară și intri într-o cameră unde a fost făcut foc din circa 2 metri cubi de lemn, a fost afumată toată camera și apoi aerisită și, până seara, cei care vin toarnă apă rece peste pietrele încinse de deasupra lemnului ars. Sunt cam 70-75 de grade în cameră și uneori foarte mulți aburi. Îți iei o placă de lemn pe care stai pe băncile aflate aproape de tavan și pentru a te răcori, ieși nu înainte de a spăla placa de lemn și intri afară într-un râu cu gheață pe margini (adică temperatură cu minus) (dacă vrei poți face asta dezbrăcat complet). Vă dați seama că după câteva secunde revii în camera fierbinte! De câteva ori m-am ”săpunit” cu zăpadă în loc de râu. Așa mai fac și finlandezii și chiar colega finlandeză Aada m-a felicitat pentru metoda practicată. Parcă am fi stat amândoi aici la saună cu orele... Nu doar noi, era plină sauna de localnici sau de colegi de-ai noștri!

We go down to accomodation, let the cameras and enjoy the smoke sauna. Because today is the owner's birthday and he offered free entrance for everybody. Let me tell you what it is about. After a (warm) shower you go out and enter in a room where they made the fire of about two cube meters of logs, the room was aired and, until evening, the ones who come pour cold water on the hot stones above the burnt logs. There are about 70-75 degrees in the room and a lot of steam. You take a wooden plate and stay on it on the benches close to the ceiling and, for cooling down, you wash the plate and go out in a river with ice on the shores (so it is with minus) (if you want you can do it completely naked). You easily imagine that after a few seconds you go back in the hot room! For a few times I ”washed” myself with snow instead of the river. So do the Finnish people sometimes and even my colleague Aada congtatulated me for the method. We could stayt here for hours... Not just us, all the locals or our colleagues!

Zile de pregătire/Training days 23-24.11.2017

$
0
0
Cam asta vedem în pauzele de pregătire (puține, aici nu se pierde timpul)!

This is what we see in the training breaks (just a few, we don't lose time here)!






Vasapolku 23.11.2017

$
0
0
Vasapolku (poteca vițelului) este cea mai scurtă potecă de trekking de pe lângă Kiilopää. Are 1.1 kilometri și te plimbă prin zonele joase de pe lângă râul Kiilopuro. Este o potecă tematică specifică pentru zona asta. Vă redau descrierea parcului național.

”Ce șoptește vântul? Care sunt evenimentele mari din viaţa micului leming Siiri? Copacii au barbă? Această potecă tematică pentru copiii și tineri la suflet începe de la poarta de început din Kiilopää. Panourile informative îl prezintă pe gnomul Elska din dealurile Ukselmpää, care vă ghidează în exporarea naturii antrenând toate cele cinci simțuri. 

Elska din Ukselmpää este un gnom care trăiește pe dealul Ukselmpää din Parcul Național Urho Kekkonnen. Elska urmărește evenimentele naturii. El înțelege limba animalelor și a păsărilor. Elska știe cum să citească scrierile secrete ascunse în pădure. El vrea să aibă grijă de natură. Dacă Elska găsește locuri murdare în natură, le curăță și le pune în ordine. 

Oricum Elska nu modifică ordinea naturală. Dacă zăpada grea sau în coroane a îndoit copacii în forme alandala, Elska nu le deformează. În mintea lui Elska formele alandala sunt așa cum trebuie să fie, în ordinea naturală. 

Elska trăiește la baza dealului lângă micul pârâu de munte Lumikurunoja. Elska bea apa curată și se spală în pârâu dimineața și seara. Poate adormi sub un copac ascultând poveștile puilor de veverițe. 

Elska le roagă pe păsări să îl trezească dimineața. Vara poate alege o grămadă de sunete o dată ce au sosit păsările migratoare. O ciocănitoare neagră îl trezește lovind trunchiul unui copac, un cocoș de munte râde, un ptarmigan orăcăie și păsările mici ciripesc. 

Elska are mulți prieteni, mari și mici. Furnicile sunt mereu ocupate, Kirsi, gaița siberiană îl vizitează des pe Elska și îi urează noroc. Este mereu nevoie de noroc și împărtășirea lui este una din sarcinile importante ale lui Kirsi și ale gaițelor siberiene. Câteodată, în mijlocul iernii, Elska poate adormi lângă ursul Kaisa. 

De-a lungul potecii gnomului de un kilometru pe Kiilopää,drumeților li se dau exerciții de observare a naturii, lucruri naturale în stilul lui Elska din Ukselmpää. Mergeți pe potecă, explorați natura conform ponturilor lui Elska, priviți, ascultați, încercați, întrebați-vă, mirosiți și câteodată gustați. ”

https://julkaisut.metsa.fi/assets/pdf/lp/Esitteet/ukk-vasapolku-eng.pdf

http://www.nationalparks.fi/en/urhokekkonennp/trails/vasapolkustory?inheritRedirect=true

Vasapolku (calf trail) is the shortest trekking trail around Kiilopää. It is 1.1 kilometers long and takes you through the low area around Kiilopuro brook. It is a thematic trail specific for this area I give you the description of the national park. 

”What is the wind whispering? What are the big things in the life of Siiri, a small lemming? Do trees grow a beard? This activity trail for children and the young at heart begins from the Kiilopää starting gate. The information boards present Elska the Gnome from the Ukselmapää Fell, who will guide your exploration of nature while engaging all five senses. 

Ukselmapään Elska is a gnome who lives on the Ukselmapää fell in the Urho Kekkonen National Park. Ukselmapää is the high fell after which the gnome was named. Ukselmapää is situated further north than Santa's Korvatunturi, which is also located in the Urho Kekkonen National Park. Elska follows the events of nature. He understands the language of animals and birds. Elska knows how to read secret writings hidden in the forest. He wants to take care of nature. If Elska finds very messy places in nature, he cleans them and puts them in order.

Elska will not interfere with the order of nature, however. If packed crown snow or heavy snow have broken the trees into topsy turvy shapes, Elska does not tamper with them. In Elska's mind, topsy turvy is the way it should be, the true order of nature.

Elska of Ukselmapää lives at the foot of the fell, by Lumikurunoja, a small mountain brook. Elska drinks the clear water and washes himself in the brook morning and night. He may fall asleep under a tree, listening to the bedtime stories of baby squirrels. 

Elska asks birds to wake him in the morning. In summer, he has a wider choice of alarm sounds once all the migratory birds have arrived. A black woodpecker wakes him up by drumming the side of a tree, a willow grouse laughs, a rock ptarmigan croaks and little birds chirp in their own voices.

Elska has many friends, big and small. Ants are always busy. Kirsi the Siberian jay visits Elska regularly to wish him luck. Luck is always needed and sharing it is one of the most important tasks of Kirsi and her fellow Siberian jays. Sometimes, in the middle of winter, Elska may sleep for a while beside Kaisa the bear. 

Along the 1 km-long gnome trail on Kiilopää, hikers are given nature observation exercises, natural stuff in the style of Elska of Ukselmapää. Walk the trail, explore nature in accordance with Elska's tips, watching, listening, probing, wondering, smelling and sometimes even tasting it.  ”

https://julkaisut.metsa.fi/assets/pdf/lp/Esitteet/ukk-vasapolku-eng.pdf

http://www.nationalparks.fi/en/urhokekkonennp/trails/vasapolkustory?inheritRedirect=true










Foc Kiilopää 24.11.2017

$
0
0
După o zi de muncă sunt invitat de colegii de cameră la foc afară, cu cârnați de ren (poron makkaroita) și bere. Ce plăcere mai mare să fie?

After a working day I am invited by my roommates at the fire outside, with reindeer sausages (poron makkaroita) and beer. Can you tell me a bigger pleasure?





Ahopää-Tulipaikka-Rönkönlampi 25.11.2017

$
0
0
Am zile libere și atâtea dealuri (tunturi în finlandeză) prin zonă (Ahopää se numește hostelul în care stau și dealul din spate, dacă găsiți cu t la sfârșit, este la plural definind toată zona)... Cum aș putea sta în casă când e vreme faină afară? Nu contează că se apropie de ora 14.00 când plec și pe la 15.00 se întunecă! Ies prin spatele casei și urc pe poteca tematică Poropolku (poteca renului). Pe prima parte sunt câteva panouri explicative. De fapt eu aș fi vrut să urmez poteca și, după o poartă, pierd semnele. Altă dată găsesc semnele și urmez poteca tematică. Pe timp de iarnă poteca Poropolku este recomandată doar cu rachete, în timp ce mersul pe pârtiile de country skiing este interzis. Azi m-am revoltat când am aflat asta, abia când voi schia și eu voi înțelege de ce e interzis!

Renii sunt animale domesticite, adaptate la condițiile dure din mediul polar. Inițial erau sălbatici și au fost domesticiți, acum fiind crescuți în zone special delimitate (fiecare ren are proprietarul lui). Renii sunt liberi, marcați și pot circula peste tot, zonele proprietarilor fiind delimitate prin garduri și porți din lemn, cu foarte puțin metal. Printr-una din ele voi trece ceva mai încolo. 

Următorul panou povestește despre pui. Perioada de împerechere este în octombrie și puii se nasc la începutul lui mai. Puii sunt marcați în timpul verii pentru a ști exact cărui proprietar aparțin. Aș putea să vă spun mai multe aici și vă las să aflați când voi descrie întreaga potecă tematică. 

Cert este că după poartă poteca făcea la dreapta, eu nu am văzut indicatoarele subtile și am tot urcat în față printre dealurile Ahopää. Găsesc poteci prin zăpada de multe ori până la genunchi și ies undeva în dreapta potecii de country skiing. Așa faine și liniștite sunt locurile. Din când în când câte un schior sau câte o pală de vânt. Nimeni/nimic nu deranjează pe nimeni/nimic. Fac ceva poze și ajung la pista de schi. Pe margine cobor tot înainte spre Saariselkä. La prima intersecție, la Pieranvaara, văd pe panoul informativ o pistă de schi prin natură spre Rumakuru. Vă sună comic, nu? ”kuru” înseamnă ”canion” sau ”vale cu pereți apropiați”. Fac stânga spre Laanila pentru a mă întoarce prin Rönkönlampi. Până la intersecția cu Laaniselkä (adică cu pista luminată pentru country skiing) sunt mustrat de o schioare pentru mersul pe pista lor. Voi mai fi mustrat încă o dată înainte de Rönkönlampi (”no walking, no walking”). De fapt azi este un eveniment de schi, concurs cu probe la liber pentru a face mișcare și d-asta sunt mulți schiori pe piste!

I have a few free days and so many hills/fells (tunturi în Finnish) around (Ahopää is the name of the hostel I live in and the fell behind, if you find with t at the end it is plural and defines the zone)... How could I stay inside when it is good weather outside? It doesn't matter that it is close to 14.00 and it is getting dark at around 15.00! I go behind the house and go up on thematic trail Poropolku (reindeer trail). In the first part I see some info panels. I would like to follow the trail and, after a gate, I loose the marks. I find the marks another time and follow the thematic trail. In winter they recommend the trail Poropolku only with wintershoes and walking on the country skiing tracks is forbidden. Today I am angry about this, I will understand the interdiction when I will ski on the track!

Reindeers are domesticated animals, adapted to rough conditions in polar environment. Initially they were wild, now they are grown in delimited areas (each reindeer has his owner). Reindeers are free, marked and can walk everywhere, the owners' areas are separated by wooden fences and gates and a very few pieces of metal. I will pass one of them further on. 

The next panel is about calves. The mating time is in october and the babies are born at the beginning of may. The babies are marked in the midsummer to know the owner of them. I could tell you more here and I will let you know when I describe the entire thematic trail. 

The thematic trail was turning to right after the gate, I didn't see the small marks and walked up in front of me among Ahopää hills/fells. I find paths in the snow, sometimes up to knees, and reach a point on the right of the country skiing track. The places are so fine and quiet. A skier or a wind gust from time to time. Nobody/nothing annoys nobody/nothing. I take some pictures and reach the track. On one side I go down to Saariselkä. At the first cross, Pieranvaara, I see on the info panel that a nature track goes to Rumakuru. It sounds funny, right (”curu” means ”butt” in Romanian)? ”kuru” means ”canyon” or ”valley with close walls”. I turn left to Laanila to turn back through Rönkönlampi. Until the cross with Laaniselkä (the lighted country skiing track) I am argued by a skier for walking on the track. I will be argued once again before Rönkönlampi (”no walking, no walking”). It is a skiing contest today, contest with free choice tracks for making sport and this is why there are so many skiers on the tracks!





La 15.05 la Laaniselkä este deja noapte. Pe panou văd că am 2.1 kilometri până la Rönkönlampi și apoi cam încă un kilometru până la altă pistă luminată și apoi câteva sute de metri până la Kiilopääntie, drumul de mașină spre casă. Așa că la drum pe marginea pistei de ski. Pădurea este foarte faină, schiorii apar din când în când, trec un pod și cam peste jumătate de oră văd un marcaj spre locul de foc Tulipaikka. E o căsuță la dreapta cu o vatră metalică în interior, foc întreținut de cei care trec pe aici, lemne de rezervă și un mic gnom ce stă de pază. Aș vrea să vă închipuiți și voi senzația de a găsi un loc cald și așa curat în miezul iernii...

At 15.05 at Laaniselkä it is already night. On the panel I see that I have 2.1 kilometers to Rönkönlampi and about one kilometer more to another lighted track and a few hundred meters to Kiilopääntie, the road to home. So, walk on the margin of the ski track. Tho forest is very fine, skiers appear from time to time, I pass a bridge and after half an hour I see a sign on right to a fireplace called Tulipaikka. There is a small house on the right with a metallic fireplace inside, fire kept by the peope passing by, firewood and a small guarding gnome. I would you like to imagine the feeling of finding such a warm, clean place in the middle of winter...






După kilometrul amintit trec de o poartă de lemn cu benzi de plastic (pentru a speria renii să nu intre pe pista de schi), verific pe panoul denumit Ahopäännokat că sunt la intersecția celor două piste luminate, continui câteva sute de metri spre Kiilopääntie și, înainte de podul drumului, fac stânga pe drumul de snowmobile (câte drumuri diferite!). La stânga merg vreo doi kilometri pe el și ies la șosea. Mi se pare mai sigur! 

Mă opresc puțin la panoul care descrie poteca Ruija (Ruijanpolku), citesc ce scrie pe aici (inclusiv că regula tuturor oamenilor nu este valabilă în rezervațiile naturale). Aflăm de aici că Parcul Național Urho Kekkonnen, cunoscut și ca Koilliskaira, este una din cele mai mari zone de sălbăticie extensivă din Europa de Vest. (n.a. apăi să vină la noi...). Parcul a fost înființat în 1983 pentru a proteja pădurea originală, biotopurile de deal și mlaștină din nord-estul Finlandei. Este al doilea parc ca mărime din Finlanda. Cele mai cunoscute locuri sunt lacul Luirojärvi și dealul Sokosti (718 m), precum și râurile Suomujoki și Nuorttijoki.

Parcul este rai pentru fauna sălbatică finlandeză. Se estimează circa 20 de urși și 6 jderi în parc. Lupii pot fi semnalați în special spre limita estică. Vulturul auriu și vidra pot fi găsite în parc. Pădurile mari și mlaștinile de la sud de Saariselkä adăpostesc câteva specii de păsări de baltă, vulturi și bufnițe. Scoicile cu perle din râurile parcului sunt o specie pe cale de dispariție.

After the kilometer I told you about I pass a wooden gate with plastic bends (to frighten the reindeers for not entering the ski track), I see on the Ahopäännokat panel that I am at the cross of two lighted tracks, continue for a few hundreds meters to Kiilopääntie and, before the bridge of the road, I turn left on snowmobile track (how many different tracks!). I walk to the left about two kilometers and exit to the road. It seems safer!

I stop for a few minutes at the Ruija trail (Ruijanpolku) panel, read what it's written (including the idea that the allemannereglen is not available in natural reserves). We find that Urho Kekkonnen National Park, known as Koilliskaira, is one of the biggest extensive wilderness areas in West Europe (n.a. they should come to Romania...). The park was founded in 1983 to protect the original forest, the mire and fell nature in north-east of Finland. It is the second biggest park in Finland. The well-known sights are lake Luirojärvi and Sokosti fell (718 m), as well as Suomujoki and Nuorttijoki rivers.

The park is a heaven for Finnish wild fauna. It is estimated that there are about 20 bears and 6 wolverines in the park. The wolves are regular visitors, especially at the eastern border of the park. The golden eagle and the otter can be seen in the park The large forests and the mires south of Saariselkä host several species of wetland birds, hawks and owls. The pearl oysters from the rivers in the park are an endangered species.




După cum spuneam, câteva statui de gheață marchează competiția din zonă și ceva sărbători locale.

As I said, some ice statues mark the local competitin and some local celebrations.

Spre final (fiindcă și așa am scris mult), doar vă las un panou cu unul din cele opt sezoane din Laponia. Opt? Citiți aici despre ce este vorba! 

Before ending (I wrote a lot, I know), I show you a panel with one of the eight seasons in Lapland. Eight? Read here about it!

http://www.lappi.fi/en/lapland/nature/eightseasons

Tievatupa 26.11.2017

$
0
0
Iarăși zi liberă... Hai să mergem până la colegii noștri de la Tievatupa. Sunt ”vecinii” noștri, la 5 kilometri depărtare... Chiar la un moment dat Aada, o faină colegă finlandeză, mi-a spus un detaliu care îi definește: dacă între case e distanță mai mică de doi (2!) kilometri, încep să se simtă aglomerați! 

Așadar, tot cu Marcelo și Marieke mergem spre colegi. Marcelo are aparatul foto la el și la un moment dat vom face ședințe foto instantanee ;). Eu am sarcina de a conduce drumul, deci de a fi ghid în ”sălbăticie”. Toți suntem ghizi într-un fel sau altul: aici ca funcție și în viață fiecare îi ghidează pe ceilalți pe anumite drumuri... 

Pornim prin spatele casei pe pârtia de country skiing (e puțin după ora 12.30, în miezul zilei), găsim cumva niște alei și ieșim pe un drum interzis pentru mers (e semn doar în sens opus, nu văzusem :D) la șosea. De aici la dreapta și pe prima pantă până la panoul cu traseul Ruija facem prima ședință foto. Sunt unghiuri foarte faine!

Free day again... Let's go to our colleagues in Tievatupa. They are our "neighbours", 5 kilometers away... At one moment Aada, a very fine Finninsh colleague, told me a detail that defines them: if the distance between houses is less than two (2!) kilometers, they begin to feel crowded! 

So, with Marcelo and Marieke we head to our colleagues. Marcelo has the camera and at some moment we will make instant photo shootings ;). I have the duty to lead the way, so being a guide in ”wilderness”. We all are guides in some way: here as job and in life everyone guides the others on certain ways... 

We start behind the house on the country skiing track (it is about 12.30, mid-day), we find some alleys and reach the road on a forbidden way for walking (sign only on opposite way, we didn't see :D). From here we go right and on the first slope, up to the panel with Ruija track, we have the first photo shooting. Super fine angles!


Mai mergem 500 de metri și ajungem la panoul explicativ. Aici vedem harta de mai jos și câteva explicații în engleză și în finlandeză. La linkul de mai jos puteți citi mai multe despre poteca Ruijanpolku.

We walk further 500 meters and reach the explaination panel. Here we see the map below and a few explanations in english and finnish. At the below link you can read more about Ruijanpolku.

Mie pe poteca asta mi-au plăcut mult marcajele foarte simple și intuitive.  Le vom revedea și când mă voi întoarce din tura solitară la faina cabană Niilampaa! 

Conform hărții trebuie să ajungem curând la locul de foc Sivakkaoja și apoi să facem dreapta spre Tievatupa. Așa se întâmplă, cu o pauză la locul de foc!

I loved the simple, intuitive marks on this path. We will see them on the way back in my solo trip at the beautiful chalet Niilampaa! 

The map says about reaching soon the fireplace Sivakkaoja and then we turn right t oTievatupa. So it happens, with a break at the fireplace!


Urmăm pe margine o altă pârtie de country skiing și la un moment dat Marieke mă incită să iau apă din râu. E înclinat și reușesc să iau apă cu succes. Urmează apoi o altă ședință foto instantanee și drumul ne duce la o pistă de schi mai mare. Facem stânga și în câteva sute de metri ajungem la panoul ce ne indică Tieva. Intrăm în vorbă cu o faină finlandeză pe schiuri, încântată că suntem ghizi în țara ei. Mai avem o sută de metri și ajungem la colegii noștri, surprinși și bucuroși să ne vadă.

We follow another country skiing track and at one moment Marieke incites me to take water from the river. It is steepy and I succed to take water. We have another instant photo session and the track takes us to a bigger track. We turn left and in a few hundreds meters we reach the panel indicating Tieva. We chat with a fine finnish skier woman, pleased to have us as guides in her country. After one hundred meters we reach ou colleagues, surprised and happy to see us.






După un ceai și ceva povești pornim înapoi spre casă. Mai întâi pe pârtia mare până la șosea și apoi pe drumul de snowmobil pe unde mai fusesem și ieri. Doar că nu ieșim în șosea cum am făcut eu și urmăm altă urmă de snowmobil. De fapt și marcajele care ne duc în direcția bună. Tot povestim una-alta și ajungem chiar în spatele casei, la pârtia pe care pornisem...

After a tea and some stories we go back home. First on the big track to the road and then on the snowmobile track I walked yesterday. We don't get out to the road and follow the track and the signs on the good direction. From a story to another we reach the track behind our house...


Saariselkä country skiing 27.11.2017

$
0
0
Ufff! Nu mai începem o dată treaba... Fiindcă mai am o zi liberă, ce-ar fi să încerc un sport nou: country skiing! Mai am de încercat snowshoeing (mers cu rachete) aici și voi face asta după întoarcerea în țară în a doua tură (cu rachete împrumutate). Acum merg la noi la firmă cu un minibus al firmei cu alți colegi și mă interesez când am microbuz de întoarcere. Nu vreau nici să merg pe jos (deși n-ar fi imposibil, știu drumul), nici să plătesc un taxi! Împrumut schiuri și clăpari de country skiing, colega mă întreabă dacă am mai schiat și când îi spun că schiez pe pârtie și tură, doar îmi arată mișcarea specifică acestul nou sport. Mai sunt încă două feluri de schi noi pentru mine: ambele pentru schi prin pădure și e nevoie de zăpadă mare, nu ca acum! 

Până diseară trebuie să aduc echipamentul înapoi. Așa că la drum spre începutul pârtiilor de country skiing! Pun schiurile în picioare, mă informasem de câteva reguli pe pistă și la drum. La final aveți și o hartă pentru orientare!

Ufff! Job never starts... Having another free day, should I try a new sport: country skiing! I have to try snowshoeing (walking with snowshoes/raquettes) here and I will do it after return home in the second trip (borrowed walkingshoes). Now I go to the company with a minibus with some colleagues and find about the minibus back. I wouldn't like to walk (I know the way) or pay a taxi! I borrow country skiing skis and boots, my colleague asks me if I skie before and when I tell her about downhill and touring ski, she only shows me the specific move for this new sport. There are two other kinds of skis new for me: both for forest skiing and bigger snow, not like now! 

I have to bring back the equipment by this evening. So... go to the beginning of the country skiing tracks! I put my skis, and I was informed about some rules on the track and go. At the end you have a map for orientation!
Inițial cea mai scurtă tură mi s-a părut până sus pe Kaunispää și pornesc într-acolo. Mișcarea este foarte faină și simt fiecare mușchi acționând. Iupiii! Zonele de urcare solicită mai mult, la fiecare coborâre alunec fericit. Mereu se merge pe pistă pe partea dreaptă! Și după 800 de metri surpriză! Pista nu mai e amenajată și închisă! Așa că înapoi pe altă rută. Acum îmi dau eu seama de ce toți se întorceau de aici. În partea cealaltă primii patru kilometri mă conduc la Laanila și aș fi vrut să merg la Prospektorin kaivos/Old Gold mine. Nu găsesc ruta și ajung direct lângă cafeneaua Savotta (kahvilla). Aș putea să mă întorc și zic că aș putea lungi tura. Pe panou văd doar 6.7 kilometri până la Rumakuru. Hai acolo! Dacă nu am simțit acești patru kilometri, bănuiesc că nici ceilalți nu sunt așa de grei. La stânga ajung la prima intersecție lângă Piispanoja și fac dreapta spre Rumakuru. Peste 900 de metri fac stânga la prima intersecție și trec peste un fain pârâu. Urmează două urcări în plug și apoi un mare ocol pe după un deal pe stânga lui. Urc la ultima intersecție de unde am 3.1 km la stânga spre Saariselkä și 1.5 kilometri la dreapta în coborâre spre Rumakuru. La dreapta deci! Coborârile sunt tare faine și mă opresc la căbănuța deschisă în care un finlandez punea câteva lemne pe foc. Schimbăm câteva vorbe, îmi scriu numele în caiet și cobor până la cabana Rumakuru Vanha. E închisă și de aici urmele duc doar la Luulampi. Îmi fac socoteala că nu am cum returna echipamentul și fac cale întoarsă până la Rumakuru. 

Initially the shortest track was up to Kaunispää and I start it. The moving is very fine and I feel each muscle actioning. Iupiii! The up zones are requesting, the down zones make me sliding happy. You always ski on the track on the right side! And, after 800 meters, surprise: the track is not ready and closed! So back to another route. Now I see why everybody came back from here. In the other side the first four kilometers take me to Laanila and I would like to go to Prospektorin kaivos/Old Gold mine. I miss the route and reach Savotta coffee place (kahvilla). I could turn back and I think I could make the trip longer. I see only 6.7 kilometers to Rumakuru on the panel. Let's go there! If I didn't feel these four kilometers, I suppose the others are not so hard. At the left I reach the first cross near Piispanoja and turn right to Rumakuru. After 900 meters I turn left at the first cross and pass over a fine brook. I have two up slopes in V and then a big round tour on the left of a hill. I go up at the last cross wherefrom I have 3.1  kilometers to left to Saariselkä and 1.5 kilometers down to right to Rumakuru. To right then! The downslides are very fine and I stop at the small open cabin where a finnish man was putting some wood on fire. We change some words, I write my name in the cabin book and go down to Rumakuru Vanha. It is close and from here the track goes only to Luulampi. I calculate that I can't take the equipment back today if I go there and I go back to Rumakuru in big snow











De aici întoarcerea până la ultima intersecție e doar o formalitate (mereu în locurile cu o singură pistă cel care urcă cedează în favoarea celui care coboară știind plăcerea de a coborî) și la dreapta intru pe un culoar lung pe marginea unui pârâu. Ajung cumva pe sub podul pe unde mersesem spre Kaunispää și mai departe tot în urcare sunt la mijlocul drumului dintre Laanila și Saariselkä. Și iarăși ajung lejer în stațiune și la firmă să las schiurile. Sunt încântat de tură și chiar mă bucur de cei circa 15 kilometri parcurși. 

From this point the return to the last cross is just a formality (always in the places with one track the one going up stops in favour of the one going down knowing the pleasure to go down) and on right I enter a long couloir on the shore of a brook. I reach the place under the bridge I skied to Kaunispää and further on going up I am somewhere at the middle between Laanila and Saariselkä. Easily I reach the resort and let the equipment at my company. I am pleased with the trip and enjoy the 15 kilometers walked/skied.




Până la microbuzul firmei am timp de niște cumpărături și ca urmare vedeți și câteva imagini din stațiune.

I have some free time until the company's bus leaves home and I do some shopping. Thus you can see some images from the resort.




Și la sfârșit, harta promisă la început:

And finally, the map I promised in the beginning:

Kiilopää by night 28.11.2017

$
0
0
Nu mai știu ce am făcut dimineață, cert este că se apropie seara (14.20) și uite cum arată cerul. 

I don't know what I did in the morning and the evening is closing (14.20) and look at the sky.
După ce e întuneric de-a binelea, le spun colegilor că ies la o scurtă plimbare pe lângă Kiilopää. Doar aș vrea să urc pe drumul de snowmobil din stânga dealului Kiilopää, cel mai înalt din zonă. Mai fusesem pe el până la totem o dată și cu altă ocazie până la vârf cu o altă colegă franțuzoaică pentru poze la auroră (ce bine că scriu, deja încep să mi se amestece în minte nopțile în care am văzut aurora). 

Trec prin poarta spre parcul național și fac stânga spre Luulampi. Deocamdată sunt pe poteca comună Ahopää și Luulampi. E ușor fiindcă merg pe drumul de snowmobil și peste 400 de metri se separă cele două poteci tematice. Cum spre Luulampi pe drumul direct (denumit Ahopää) nu sunt urme făcute și zăpada îmi trece de genunchi, aleg poteca tematică Luulampi care mă urcă pe lângă dealul Kiilopää. Ar trebui să vă descriu condițiile meteo ca să vă dați seama cum este. Nu ca să mă dau mare (cum mi-au spus unii), ci ca să înțelegeți cum este aici: noapte, lună plină, viscol, undeva pe la -17...-19 grade! Cu toate astea nu am nevoie de frontală (o am pe frunte!) și trebuie să mă mișc continuu! 

Asta și fac pentru următorii 1.8 kilometri și ajung la intersecția Marianne de unde la 700 de metri la dreapta este locul panoramic de pe vârf. Așa că... două trei poze și la dreapta! Sub lumina lunii!

After getting dark completely I tell my colleagues that I go out for a short walk around Kiilopää. I only want to go up on the snowmobile track on the left of Kiilopää fell, the highest around. I walked one time to the totem and another time with a french colleague to the top for northern lights (it is so good to write, I already begin to mix the northern lights nights in my mind :D!). 

I pass the enter gate of the national park and turn left to Luulampi. For the moment I am on the common trail Ahopää and Luulampi. It is easy because I am walking on the snowmobile track and after 400 meters the two thematic trails split. As the direct trail to Luulampi is full of snow (it is called Ahopää), I choose the thematic trail Luulampi which goes up around Kiilopää fell. I should describe the meteo conditions. Not to emphasize myself (as some said), but to understand how it is here: night, full moon, blizzard, around -17...-19 degrees! I don't need a headlamp (I have it on my forehead!) and I have to move continuously! 

So I do for the next 1.8 kilometers and reach Marianne cross wherefrom in 700 meters to right I should reach the panoramic view of the top. So... 2-3 pictures and move to right! Under the moon light!









Panta devine din ce înclnată, prin viscol merg de la un stâlp la altul (adică piloni de fier de circa un metru înălțime cu căciulă de zăpadă viscolită) și peste vreo 25 de minute ajung la panoul informativ de lângă vârf. Îl recunosc, fac stânga și în câteva minute sunt pe vârf. Nu se vede nimic, doar știu eu că am ajuns aici!

The slope is steeper and steeper, I walk through the blizzard from a pile to another (iron piles around one meter high with a cap of winded snow) and in about 25 minutes I reach the info panel near the top. I recognize it, turn left and in a few minutes I am on the top. We see nothing, I know that I am here!


De aici poteca îmi este binecunoscută, indiferent de condițiile meteo. În plus am urme mereu fiindcă e cel mai scurt drum din stațiune până aici. Așa că, prin feeria iernii cobor în vreo 40 de minute până la poarta parcului național.

The path is well-known now, no matter what the meteo conditions are. And I always have track because it is the shortest way from the village to the top. So, in the fairy of the winter, I go down to the gate of the national park.



De pe panourile informative vă spun câte ceva despre poteca tematică Kiiruna și despre mesteacănul endemic. 

Bine ați venit (tervetuloa)! Poteca găinușei de munte (kiiruna) ne duce spre vârful dealului Kiilopää. De aici coboară la baza dealului și se întoarce de-a lungul pârâului Kiilo-oja. Dealul oferă o belvedere a întregului parc național. Mediul este foarte dur, vânturile bat tot timpul în câmp deschis. Pe drum aflăm despre floră și faună. Mesteacănul de Kiilopää se găsește doar pe dealurile Kiilopää și cele din apropierea Saariselkăi. Are trunchiul gros și întortocheat și frunzele mai mici decât cele ale mesteacănului de munte. Datorită înălțimii reduse poate crește pe dealuri mai înalte decât fratele său. Nu rezistă până spre vârful dealului dominat de iarbă și izvoare. Se poate auzi cântecul multor vrăbii.

We can read some info inthe info panels about the kiiruna thematic trail and the endemic birch.

Welcome (tervetuloa)! The ptarmigan's trail (kiiruna) takes us to the top of Kiilopää fell. From here it takes us down at the base of the fell ant turns back on the Kiilo-oja brook. The fell offers a belleview of the entire national park. The environment is very tough, the wind blows all the time in open field. On the way we find info about flora and fauna. The Kiilopää birch is found only on the fells of Kiilopää and Saariselkä. It has a thich twisted trunk and the leaves smaller than of mountain birch. Due to the low hight it grows higher on the fells than his brother. It doesn't resist up to the top dominated by low grass and springs. We can hear the song of sparrows.

La intrarea spre recepție avem niște faine statui din zăpadă sau gheață, una din ele reprezentând faimoșii Moomins finlandezi :)!

At the entrance of the reception we have some fine snow or ice statues, one of them representing the famous Finninsh Moomins :)!







 

Ivalo 29.11.2017

$
0
0
Ajungem cu treabă în Ivalo, satul unde se află cel mai nordic aeroport din Finlanda și Uniunea Europeană (68°39′N 027°33′E). După ce rezolvăm treburile, avem vreo două ore libere și ies cu Marcelo să vedem ”orașul”. El se întoarce mai repede la colegi și la autocar, eu mai explorez puțin râul Ivalojoki înghețat înainte de a reveni la colegi și apoi spre casă.

We reach Ivalo with some tax stuff. Ivalo is the village with the northernmost airport in Finland and European Union (68°39′N 027°33′E). After we resolve everything, we have about two free hours and I go out with Marcelo to see the ”city”. He turns back and I continue to explore the shore if Ivalojoki frozen river beore going back to the bus and home.












Vasapolku daylight 29.11.2017

$
0
0
Abia am venit de la Ivalo și Epi mă întreabă de vreun traseu scurt aproape de casă. ”Da, Vasapolku! Vin cu tine!” Aproape de ora 14.00 ne îndreptăm spre recepție și intrarea în traseu. Suntem invitați să vedem cum arată înăuntru casa amenajată aici. Are ca scop tot felul de întâlniri cu specific local și ne bucurăm de interior...

We just came from Ivalo and Epi asks me about a short trip around the house. ”Yes, Vasapolku! I come with you!” A few minutes before 14.00 we head to reception and the entrance of the trail. We are invited to see how it is inside the house arranged here for specific traditions meetings and we enjoy the inside...



Și pornim pe traseul relaxant de 1.1 kilometri pe valea râului Kiilojoki sau Kiilo-oja. Urme noi, citim cu ușurință panourile informative, ne bucurăm de iarnă...

And we start on the relaxing 1.1 kilometers trail on the valley of Kiilojoki or Kiilo-oja. New tracks, we easily read the info panels, we enjoy winter...

















La lucru la Moșu'/Working for Santa 30.11-04.12.2017

$
0
0
Pe 30 noiembrie începem treaba! Mai jos vedeți ceva imagini din prima săptămână de lucru: iglu-uri, reni, Moș Crăciun, focuri, snowmobile...

On 30 of November we begin to work! You see below some images from the first week of work: igloos, reindeers, Santa Claus, fires, snowmobiles...





























Aurora boreală/Northern lights 04.12.2017

$
0
0
Știam din zilele trecute că în seara asta va fi și cer senin și aurora cu cea mai mare intensitate (factor Kp 6 din 9). Mereu, pentru a vedea cât de probabilă și intensă va fi aurora, consultăm site-ul http://www.aurora-service.eu/aurora-forecast/. Mulți se ghidează după el! Așa că, după ce venim de la lucru, ne echipăm pentru frig și mergem, mai întâi în spatele casei și apoi sus la totem. E lună plină, atmosfera este superbă și chiar ne întâlnim cu alți doi ”vânători de aurore”. Sunt elvețieni și veniseră dinspre Niilampaa cu rachetele pentru a prinde un unghi cât mai bun... La întoarcere ne vom întâlni cu colegii noștri care urcau pe Kiilopää pentru auroră. Noi eram fericiți că o văzusem (eu cu Marieke și Marcelo), sperăm să aibă și ei același noroc. Fiindcă aurora presupune cel mai mare noroc pe lângă condițiile favorabile: activitate solară puternică, întuneric și senin!

We knew in the last days that tonight we will have clear sky and the highest intensity northern lights (factor Kp 6 of 9). Always, for the probability and the intensity of the northern light we check http://www.aurora-service.eu/aurora-forecast/. Lot of people use it! So, after job, we take the equipment for cold and go first behind the house and then at the totem. It is full moon, the atmosphere is amazing and we meet other two ”aurora hunters”. They are swiss and came from Niilampaa direction with snowshoes for a better viewpoint. At the return we meet our colleagues going up on Kiilopää for the lights. We were happy to see it (me, Marieke and Marcelo) and we hope the same luck for them. Because for northern lights one needs a lot of luck and the good conditions, strong solar activity, dark and clear sky!

























Lucrand în Laponia/Working in Lapland 05-10.12.2017

$
0
0
Muncă obișnuită în turism în Laponia... În fiecare zi întâlnim alți oameni și avem surprize! De exemplu într-o zi am fost dus la serviciu de un taxi-limuzină (plătit de companie)... În altă zi în timp ce eram în fața casei lui Moș Crăciun a apărut aurora boreală... În altă zi am avut norocul să vorbesc cu însuși ”Marele Om”... Alteori m-am bucurat de discuții interesante cu elfii moșului... Alteori luminile din pădurea nordului sunt tare misterioase... Alteori... Vedeți în postarea următoare...

Usual work in tourism in Lapland... Every day we meet other people and gave other surprises! In one day I was taken to work with a taxi-limousine (payed by the company)... In another day we saw the northern lights in front of Santa's house... One day I was lucky to speak with ”The Big Man”... Other times I had interesting discussions with the elves... Other time the lights from the north forest are misterious... Other time... See in the next post...



























Foc cu cârnați de ren 10.12.2017

$
0
0
Sunt cam amărât și îngândurat și nu prea am chef de ieșit seara după serviciu. Colegii mei știu cum să mă facă să mă simt mai bine și mă atrag la foc cu niște cârnați de ren :). Răspund și eu cu cartofi făcuți în jar și trece toată amărăciunea... :)

I am sad and don't have the mood to go out after work. My colleagues know how to make me feel good and attract me at the fire with some reindeer sausages :). I answer with potatoes baked in ember and all the sadness goes away... :)  


Uite ce legături vechi văd la întoarcerea acasă...

Look at the old bindings I see when returning home...

Alte zile de lucru/Other working days 11-12.12.2017

Viewing all 1143 articles
Browse latest View live