Încercasem acum vreo 18 zile să merg pe poteca Poropolku (Poteca renului) și am ratat o schimbare de direcție după prima poartă de lemn. Acum încerc să găsesc poteca. Pornesc puțin după ora 13.00 fiind perfect conștient că mă apucă întunericul. Repet, aici nu contează că este întuneric sau lumină! Dacă ești pregătit, poți explora oricând zona înconjurătoare!
Vreau să merg direct pe pârtia de schi din spatele casei și un finlandez mă îndrumă pe poteca pentru mers marcată cu bețe albastre. Îi spun de Poropolku și îmi spune că e închisă poteca datorită ninsorii mari de aseară și că e amenajată o potecă de mers mai scurtă cu aceste bețe. Bine, bine, mulțumesc mult! Îi explic ce am în rucsac (tot ce nevoie pentru supraviețuire: cuțit, frontală, apă, trusă de prin ajutor, un minim de mâncare) și ne salutăm prietenește. De la primul panou fac dreapta și văd al doilea panou unde mi se indică: Poropolku 5.6 kilometri. Poate găsesc poteca!
I tried about 18 days ago to go on Poropolku (Reindeer's trail) and I missed a change of direction after the first wooden gate. Now I try to find the path. I start a few minutes after 13.00 being conscious that I will walk in dark. I repeat, here the light or dark doesn't matter! If you are ready, you can always explore the surrounding area!
I want to go directly on the ski track behind the house and a Finnish guy guides me on the walking trail marked with blue sticks. I tell him about Poropolku and he tells me that the trail is closed due to big snowfall from last evening and they have made a shorter walking trail marked with these sticks. OK, OK, thanks a lot! I explain him what I have in my backpack (everything one needs to survive: knife, headlamp, water, first aid pack, a minimum pack of food) and we salute each other friendly. From the first panel I turn right and see the second panel where they say: Poropolku 5.6 kilometers. I might find the path!
Pe primul panou găsim informații generale despre reni, informații pe care vi le-am spus data trecută. Asemănător aflăm despre perioada de împerechere și despre nașterea puilor la începutul lunii mai de pe al doilea panou și pe al treilea citim despre marcare. Puii sunt marcați cu cercei pe urechi așa cum la noi vedeți la vaci, capre sau oi. Astfel chiar dacă un proprietar găsește pe terenul lui reni care nu sunt ai lui, îi înapoiază proprietarului de drept identificat după numărul de pe cercel. Panoul este chiar înainte de poarta de lemn la care pierdusem traseul data trecută. Despre porți vă spun mai încolo! Pe prima hartă identificasem o schimbare cam de 90 de grade la dreapta chiar după poartă și sunt foarte atent. Văd semnul parcului național și pilonii de marcaj și îi urmez la dreapta.
On the first panel we find general infos about reindeers, infos that I told you last time. In a similar way from the second panel we find infos about the mating period and giving birth to calves in the beginning of May and on the third one we read about marking. The calves are marked with earrings as we know for cows, sheep and goats. So if an owner find on his land reindeers that don't belong to him, he returns them to the owner identified with the code on the earring. The panel is before the wooden gate where I lost the trail last time. I tell you about the gates later! On the map I identified a 90 degrees turn to right after the gate and watch everything carefully. I see the sign of the national park and the marking piles and follow them to the right.
De aici începe noul. Sunt ceva urme vechi (ale unei nemțoaice care plecase de câteva zile, a fost cazată în același hostel cu mine și mi-a povestit că a ajuns pe aici la Rumakuru fără schiuri sau rachete) și după zăpada de aseară (vreo 20 de centimetri noi) am ceva de săpat. Drumul e feeric, cu mulți pini și mesteceni cu căciuli de zăpadă pe crengi, cu stâlpi din când în când. Mă simt liber să fac orice și natura îmi impune în primul rând regula liniștii.
Ies la o zonă mai golașă și la următorul panou. De aici voi schimba direcția.
Here starts the new! There are some old tracks (they were made by a german girl who left a few days ago, she stayed in the same hostel with me and told me that she reached Rumakuru on this way whithout skis or snowshoes) and after the last night new snow (around 20 centimeters) I have to dig in for my way. The trail is awesome, with a lot of pines and birches with snow caps in branches and piles from time to time. I feel free to do everything and the nature imposes me the rule of silence.
I reach a treeless area and the next panel. I will change the direction from this point.
Aici putem vedea meniul obișnuit al renilor: licheni, ciuperci, frunze de arbuști pitici sau barba bradului. Despre barba bradului mai citisem ceva și pe Vasapolku...
Cotesc la stânga urmând stâlpii și urmele prietenei mele. Poteca urcă pe o culme de deal, face dreapta și apoi urcă o pantă puțin mai înclinată spre următorul panou.
Here we see the usual menu of the reindeers: lichens, mushrooms, low trees leaves and pine tree beard. We read about this beard on Vasapolku too...
I turn left following the piles and the track of my friend. The trail goes up on a fell ridge, turns to right and climbs a steeper slope to the next panel.
De pe panou aflăm că în fiecare an renii își pierd coarnele. Oamenii folosesc coarnele pentru a face multe obiecte, mai mult sau mai puțin ornamentale: cuțite (puukko este denumirea locală), amulete, cercei sau folosesc coarnele pentru aranjamente în case sau schimburi.
We read on the panel thet every year the reindeers loose their antlers. Humans use antletrs for more or less ornamental things: knives (they call them puukko), amulets, earrings or they use the antlers for inside arrangements or for changes.
După câteva zeci de metri este intersecția Ahopää de unde poteca tematică Ahopää merge tot înainte spre zona Rumakuru (cele două cabane). Poteca mea Poropolku face dreapta în urcare. După cum vedeți, abia se vede panoul de la intersecție! Este întuneric și totuși nu am nevoie de frontală. O pun pe frunte fiindcă mai departe voi avea nevoie mai mult pentru panouri și pentru întâlniri cu alții. De aici înaintez pe ceva urme de rachete, ușor în urcare până la următorul panou.
After a few tens of meters we see the cross Ahopää wherefrom the thematic trail Ahopää goes forward to Rumakuru area (the two cabins). My trail Poropolku turns right going up. As you see, we hardly see the cross panel! It is dark and still I don't need a headlamp. I have it on my fronthead and I will need it for the panels and for meetings. From this point I have some snowshoes tracks, easy going up to the next panel.
Pe panou citim despre sezonul de împerechere din toamnă. Astfel masculii adunați în grup se luptă cu coarnele pentru supremație. Cel mai puternic este cel care va acupla cu ciutele. În perioada aceasta masculii au puțin timp pentru mâncat și consumă din resursele adunate peste vară. După perioada de împerechere turmele de masculi se separă. În timpul acesta turmele de masculi mai slabi, ciutele fecundate și alți reni mai mici migrează spre pășunile de iarnă.
On the panel we read about the rutting season in autumn. The stags in herd fight with the antlers for supremacy. The strongest will impregnate the females. In this period the stags have little time to eat and they consume from the over-summer resources. After the rutting period the stags herds split up. During this period the herds of the lighter stags, the pregnant females and other small reindeers migrate to winter pastures.
Urmele fac dreapta și le urmez fiindcă nu vreau să folosesc frontala. De altfel e un semi-întuneric și mai mult m-ar incomoda. Și începe să și ningă... Urmele de rachete fac cumva dreapta și nu văd stâlpi. Îi găsesc la stânga și astfel fac urme noi. Cei cu rachete rătăciseră puțin și revăd urmele la următorul stâlp. Peste vreo sută de metri găsesc alt panou la stânga potecii.
Este vorba despre perioada de adunare. După ce s-a terminat perioada de împerechere din septembrie-octombrie turmele se adună. Acum fiecare proprietar stabilește care reni vor trăi peste iarnă și care vor fi tăiați pentru carne. Înainte de a fi tăiați renii ce vor fi sacrificați sunt vaccinați de un doctor veterinar împotriva paraziților. Este poate momentul cel mai neplăcut din punct de vedere etic, dar trebuie să ținem cont că pentru localnici renii sunt una din puținele surse de hrană, transport și turism.
Parcul național Urho Kekkonnen este unul din locurile de pașunat de iarnă. În timpul verii renii sunt duși în zonele joase și pe marginea râurilor. Zona de management a renilor finlandeză se împarte în 58 de cooperative de reni. Gardul dintre cooperativele Lapland și Ivalo trece pe la nordul dealului Kiilopää. Deci așa aflăm ce e cu gardurile despre care am tot vorbit.
The track goes to right and I follow it because I don't want to use the headlamp. It is half dark and it would be a problem. And it starts to snow... The snowshoes track are turning right and I don't see any piles. I find them to left and made new track. The ones with snowshoes lost the trail and I will see their track at the next pile. In about one hundred meters I find a new panel on the left of the trail.
It is about the round-up time. After the rutting time from Semptember-October the herds get together. Now each owner sets the reindeers to live over winter and the ones to be slaughtered. A veterinarian vaccinates the reindeers for parasites before the slaughter. It is maybe the unpleasant ethical moment, but we have to remember thet the reindeer are for the locals one of the few food, transport and tourism resources.
Urho Kekkonnen national park is one of the winter pasturing places. In the summer the reindeers are taken to low areas and riversides. The Finnish reindeer management area is split in 58 reindeer cooperatives. The fence between Lapland și Ivalo cooperatives passes at the north of Kiilopää fell. So we find about the fences I told you about.
Fac dreapta prin zăpadă mare și apoi stânga printre arbuști. Acum înțeleg de ce spun ei că se merge doar cu rachete. De multe ori intru până la mijloc în zăpadă și înaintarea este mai dificilă. Dar nu imposibilă! Trec peste obârșia râului Kiilojoki și fac ușor dreapta pentru a ajunge la o altă poartă de lemn. Zona de trecere are niște lemne sau plastice mobile verticale și câteva lemne care intră în stâlpi în găuri simple. Oamenii pot da la o parte lemnele orizontale și apoi le pun la loc. Renii nu știu să facă asta și se opresc la porți.
Suntem la intersecția Poroaita și de aici vom avea traseu comun cu poteca tematică a găinușei de munte (Kiirunapolku). Ca urmare informațiile vor fi despre faună...
I turn right in big snow and then to left among bushes. Now I see why they say about walking with snowshoes. For a few times I fell in snow to my waist and the walking is more difficult. But not impossible! I pass the spring area of Kiilojoki brook and turn easy to right to reach another wooden gate. The passing area has some vertical mobile wood or plastic pieces and a few horizontal wood pieces entering in simple holes in the piles. People take the horizontal pieces, pass and put them back. The reindeers don't know how to do this and stop at the gates.
We are at Poroaita cross and from this point we have a common route with Ptarmigan thematic trail (Kiirunapolku). So the infos will be about fauna...
Pe cei 1.6 kilometri până la Kiilopää găsesc două panouri informative și apoi panoul unde dau de Vasapolku. Pe primul panou citim despre lemingul norvegian. Pantele, găurile și depresiunile unde zăpada persistă pe deal sunt casa lemingilor norvegieni. Lemingul este un animal solitar care de obicei stă ascuns. Stratul de zăpadă îi asigură liniștea chiar și vara. Datorită creșterii numărului lor, lemingi au devenit activi și migrează în număr mare. Atunci pot fi văzuți în afara dealurilor. Lemingii migratori sunt foarte curajoși. În cele din urmă migrarea ese ucigătoare pentru lemingi. Mulți se îneacă, sunt călcați de mașini sau devin pradă pentru prădători. Astfel crește hrana păsărilor și a mamiferelor prădătoare. După migrare populația scade. Cei care supraviețuiesc au o viață liniștită acasă în zona de deal.
On the next 1.6 kilometers to Kiilopää I find two info panels and the one at the cross with Vasapolku. On the first panel we read about Norway lemmings. The slopes, hollows and depresions where the snow lingers on the fell are the home of Norway lemmings. The lemming is a solitary creature that ussualy stays hidden for travellers. The snow layer ensures them silence even in summer. As their populations grow, the lemmings become active and migrate in large numbers. They can be seen out of the fell area. The migrating lemmings are fearless. Ultimately the migration is deadly for lemmings. A lot drown in waters, they are run ever by cars or become pray for predators. So the food pack is bigger for birds and predator mammals. And then the population decreases. The survivers have a quiet life at home in the fells.
De-a lungul apei găsim insecte ce beau sânge, multe păsări și muște efemeroptere. Gușa albastră este numită privighetoarea Laponiei și se găsește pe râuri, în zonele umede și se hrănește cu insecte. Sunetul acestui cântăreț include apeluri prelungite, note înalte sau imitații ale altor păsări. Zgomotul becaței comune poate fi ușor identificat datorită sunetului amplificat de pene în timpul zborului.
Along the water we find blood-sucking insects, a lot of birds and mayflies. The bluethroat is called the nightingdale of Lapland and we can find her on rivers, in wetlands and she eats insects. The sound of this singer includes twittering calls, warbled notes or imitations of other birds' song. The sound of common snipe is easily identified due to the sound amplified by the feathers during the flight.
De aici drumul nocturn e simplu până ce întâlnesc Vasapolku. Trebuie să aprind frontala pentru a fi văzut de un schior care venea dinspre Luulampi și mă opresc puțin la poarta parcului pentru a vă arăt cam ce este acolo.
From this point the night track is simple until Vasapolku cross. I have to turn on the headlamp for being seen by a skier coming from Luulampi and I stop for a few minutes at the park's gate to show you what is there.
